ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 noiembrie 2004, reclamanta SC A.M.I.C. SRL Buzău a chemat în judecată pe pârâtul P.B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a devenit proprietara unei suprafețe de 350 m.p., teren situat în bulevardul N. Bălcescu, delimitat conform art. 7 din contractul de locațiune din 3 februarie 2002, precum și a dreptului de trecere spre acest teren și să se stabilească linia de hotar față de proprietatea pârâtului. Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 979 din 14 decembrie 2004, a respins acțiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.000.000 lei.

Prin decizia civilă nr. 136 din 13 mai 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât instanțele au reținut greșit că nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a chiriei, deoarece investițiile efectuate și nerecuperate se transformau în chirie, potrivit contractului de locațiune. Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, în raport de susținerile pe care reclamanta le reiterează prin recursul de față, se constată că acestea nu întrunesc nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate. În speță, se constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de locațiune încheiat la 2 martie 2003, prin care pârâtul a închiriat reclamantei un imobil compus din 4.824 m.p. și construcția aferentă stabilindu-se o chirie de 100 dolari S.U.A. pe lună, iar în caz de neplată timp de 2 luni consecutiv intervenea rezilierea unilaterală de către proprietar. Este adevărat, că potrivit art. 7 din contractul de locațiune menționat, în cazul rezilierii unilaterale a contractului pentru orice cauză, cu excepția neplății chiriei și neîndeplinirea obligației de a desfășura activitatea menționată, proprietarul trebuia să cedeze imediat locatarului, prin simpla notificare o suprafață de teren de 350 m.p.

din terenul închiriat, cu drept de trecere. Trebuie reținut însă, că din actele dosarului rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei numai până în septembrie 2002 (procesul verbal din 18 iulie 2002 de la dosar fond), situație în care pârâtul proprietar a procedat la notificarea rezilierii contractului din data de 17 martie 2004, așa cum corect a constatat și instanța de apel. În acest caz, având în vedere că nu pot fi primite susținerile recurentei – reclamante că trebuia să se constate că s-a achitat chiria până în iulie 2000, prin efectuarea unor investiții, corect instanțele au apreciat că, operând excepția prevăzută de art. 7 din contract pârâtul nu putea fi obligat să cedeze locatarului o suprafață de 350 m.p., când rezilierea locațiunii a intervenit din culpa acestuia pentru neplata chiriei.

De altfel, investițiile efectuate de locatar au fost avute în vedere de părți în procesul verbal din 18 iulie 2002, când s-a constatat plata în acest fel a chiriei pe lunile iulie și august 2002. În consecință, recursul reclamatei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.M.I.C. SRL Buzău, împotriva deciziei nr. 136 din 13 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.