ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 noiembrie 2004,

reclamanta SC A.M.I.C. SRL Buzău a chemat în judecată pe pârâtul P.B. pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a devenit proprietara unei

suprafețe de 350 m.p., teren situat în bulevardul N. Bălcescu, delimitat

conform art. 7 din contractul de locațiune din 3 februarie 2002, precum și a

dreptului de trecere spre acest teren și să se stabilească linia de hotar față

de proprietatea pârâtului.

Tribunalul Buzău, prin sentința

civilă nr. 979 din 14 decembrie 2004, a respins acțiunea reclamantei, cu

obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.000.000 lei.

Prin decizia civilă nr. 136 din 13

mai 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamantă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea

acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât instanțele au reținut greșit

că nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a chiriei, deoarece investițiile

efectuate și nerecuperate se transformau în chirie, potrivit contractului de

locațiune.

Recursul reclamantei este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor

administrate în cauză, în raport de susținerile pe care reclamanta le

reiterează prin recursul de față, se constată că acestea nu întrunesc nici una

dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la

casarea sau modificarea hotărârii atacate.

În speță, se constată că raporturile

comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de locațiune

încheiat la 2 martie 2003, prin care pârâtul a închiriat reclamantei un imobil

compus din 4.824 m.p. și construcția aferentă stabilindu-se o chirie de 100 dolari

S.U.A. pe lună, iar în caz de neplată timp de 2 luni consecutiv intervenea

rezilierea unilaterală de către proprietar.

Este adevărat, că potrivit art. 7

din contractul de locațiune menționat, în cazul rezilierii unilaterale a

contractului pentru orice cauză, cu excepția neplății chiriei și neîndeplinirea

obligației de a desfășura activitatea menționată, proprietarul trebuia să

cedeze imediat locatarului, prin simpla notificare o suprafață de teren de 350

m.p. din terenul închiriat, cu drept de trecere.

Trebuie reținut însă, că din actele

dosarului rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei

numai până în septembrie 2002 (procesul verbal din 18 iulie 2002 de la dosar

fond), situație în care pârâtul proprietar a procedat la notificarea rezilierii

contractului din data de 17 martie 2004, așa cum corect a constatat și instanța

de apel.

În acest caz, având în vedere că nu

pot fi primite susținerile recurentei – reclamante că trebuia să se constate că

s-a achitat chiria până în iulie 2000, prin efectuarea unor investiții, corect

instanțele au apreciat că, operând excepția prevăzută de art. 7 din contract

pârâtul nu putea fi obligat să cedeze locatarului o suprafață de 350 m.p., când

rezilierea locațiunii a intervenit din culpa acestuia pentru neplata chiriei.

De altfel, investițiile efectuate de

locatar au fost avute în vedere de părți în procesul verbal din 18 iulie 2002,

când s-a constatat plata în acest fel a chiriei pe lunile iulie și august 2002.

În consecință, recursul reclamatei

se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC A.M.I.C. SRL Buzău, împotriva deciziei nr. 136 din 13

mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.