ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra cererii de recurs de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 465
din 11 mai 2006 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ,
a fost admisă acțiunea reclamantei SC C.C.B. SA BUZĂU în contradictoriu cu
pârâtul O.S. Acesta a fost obligat la 1679,80 RON din care 1312,80 RON reprezentând
lipsa de folosință pentru sațiul de locuit în litigiu și 367,02 RON cheltuieli
de întreținere. S-a dispus prin aceeași hotărâre evacuarea pârâtului din
spațiul situat în Buzău și obligarea la 96,50 RON cheltuieli de judecată către
reclamantă.
Prima instanță a reținut că
reclamanta este proprietara spațiului în litigiu, iar pârâtul, care a deținut
suprafața locativă în temeiul unui contract de închiriere din 20 iunie 1986, a
refuzat încheierea unui nou contract de închiriere, cu o chirie în cuantumul
stabilit de consiliul de administrație al societății reclamante.
Împotriva acestei soluții a
declarat apel pârâtul.
Apelul a fost admis prin
decizia nr. 219 din 19 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială
și de contencios administrativ, sentința apelată a fost desființată, iar cauza
a fost trimisă spre rejudecare.
Instanța de control judiciar
a reținut că din înscrisurile de la dosar de fond rezultă că pârâtul locuiește
împreună cu O.G., O.V. și O.N., impunându-se soluționarea cauzei în
contradictoriu cu toate părțile implicate în raportul litigios, urmând ca
instanța de fond să aibă în vedere și susținerile apelantului din motivele de
apel.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs reclamanta. Aceasta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9
C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de
recurs invocate recurenta a susținut, în esență, că instanțele de fond și de
apel au aplicat greșit legea, întrucât intimatul locuiește fără forme legale și
refuză încheierea unui nou contract de închiriere precum și plata chiriei
restante din 2001.
Analizând actele dosarului
prin prisma argumentelor invocate de către recurentă, pe care Înalta Curte le
grupează și le subsumează motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, pentru a
răspunde printr-un considerent comun, instanța supremă va respinge recursul
declarat pentru cele ce urmează:
Curtea găsește nefondat si
motivul de recurs invocat de recurent si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar
recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat
greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu
totul eronat. De altfel, recurenta nici nu indică explicit care ar fi textele
ce ar cădea sub incidența motivului de recurs arătat.
Instanța de apel a făcut o
corectă aplicare a art. 297 C. proc. civ., atunci când, față de înscrisurile de
la dosar de fond a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei
spre rejudecare.
Totodată, instanța de
control judiciar și-a motivat soluția pronunțată. Analizând decizia atacată în
raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne
ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de
fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente
elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel,
judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei
nuanțe date de apelant textelor pe care și-a întemeiat calea de atac, cu atât
mai mult cu cât soluția este una de desființare cu trimitere spre rejudecare.
Pentru considerentele de mai
sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC C.C.B. SA BUZĂU împotriva deciziei nr. 219 din 19
octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC C.C.B. SA BUZĂU împotriva deciziei nr. 219 din 19
octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 14 martie 2007