ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3621/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3621/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Tribunalul Buzău, secția comercială, prin sentința nr.
925 din 4 octombrie 2000, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.A.M.
Buzău și a obligat pe pârâtul I.F. la plata sumei de 74.689.245 lei chiria
restantă și 47.465.861 lei penalități de întârziere, respingând capătul de
cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 130/1992 și evacuarea
pârâtului, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
În motivarea hotărârii, s-a reținut că, prin sentința
nr. 874 din 22 decembrie 1999 a Tribunalului Buzău, s-a dispus rezilierea
contractului de închiriere nr. 130/1992 și evacuarea pârâtului, cu autoritate
de lucru judecat, pârâtul datorând pentru perioada aprilie 1999 – aprilie 2000,
cu titlu de chirie restantă, suma de 74.689.245 lei și penalitățile aferente în
sumă de 47.465.861 lei.
Prin decizia nr. 48 din 4 noiembrie 2002, Curtea de
Apel Ploiești, secția comercială, a respins apelul declarat de pârât împotriva
sentinței, ca nefondat.
S-a apreciat că, potrivit art. 287 C. proc. civ.,
cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept, iar
sancțiunea nemotivării acesteia până la prima zi de înfățișare este decăderea
din dreptul de a motiva apelul, situația în speță, hotărârea atacată nefiind
afectată nici de motive de ordine publică.
Împotriva acestei decizii, pârâtul I.F. a declarat
recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., și
anume:
- greșita interpretare a prevederilor art. 287 C.
proc. civ., nemotivarea apelului nefiind sancționată cu decăderea, iar,
potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ., apelul este o cale de atac
devolutivă;
- nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de
apărare, hotărâtor pentru soluționarea cauzei, respectiv, nerecunoașterea
dreptului de proprietate al recurentului asupra imobilului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 287 C. proc. civ., din cuprinsul
cererii de apel fac parte și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază
apelul, iar dacă acestea lipsesc, cerința legii, sub sancțiunea decăderii, va
fi complinită până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
În speță, apelul nu s-a motivat, cum bine a constatat
instanța de apel, numai că, în atare situație, aceasta trebuia să facă
aplicarea art. 292 alin. (2) C. proc. civ. și să se pronunțe în fond pe baza
celor invocate de pârât la prima instanță, sancțiunea decăderii privind numai
dreptul acestuia de a mai aduce critici sentinței atacate, apelul fiind o cale
de atac devolutivă.
Așa fiind, al doilea motiv de recurs
nemaiimpunându-se a fi cercetat, față de prevederile art. 137 alin. (1) C.
proc. civ., Curtea va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași
instanțe pentru soluționarea pe fond a căii de atac cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I.F. împotriva
deciziei nr. 48 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ.
Casează decizia atacată.
Trimite cauza Curții de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie
2003.