ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3103/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3103/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 466 din 12
martie 2004, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea formulată de
reclamantul C.L.F.T., pe care a obligat-o la plata sumei de 5.677.710 lei
contravaloare chirie restantă, respingând ca neîntemeiat capătul de acțiune în
daune.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel reclamantul și prin decizia civilă nr. 819 din 29 noiembrie 2004
a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a
fost respins ca nefondat.
Ca urmare, reclamantul a formulat
recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ. și
a susținut că instanțele au aplicat greșit legea și nu s-au pronunțat asupra apărărilor
și dovezilor produse din care rezultă că suma de 192.784.407 lei, reprezentând
chirie și majorări legale, aferente perioadei iunie 1999 – 28 februarie 2001 și
lipsa de folosință pentru perioada 28 februarie 2001 – 11 februarie 2004, este
datorată.
Înalta Curte de Casație și Justiție
a pus în discuție, din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv
de ordine publică excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului, având în
vedere valoarea litigiului care nu depășește 200.000.000 lei și dispozițiile art.
282
1
C. proc. civ., în redactarea urmare modificării Codului de
procedură civilă, prin O.U.G. nr. 58/2003.
Potrivit art. 282
1
C.
proc. civ., modificat prin art. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 58/2003, care era în
vigoare la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond „nu sunt supuse
apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse
pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei
sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane
lei inclusiv.”.
În speță, s-a solicitat obligarea
pârâtei la plata sumei totale de 192.784.407 lei încât, instanța de apel
trebuia să pună în discuția părților calificarea căii de atac având în vedere
dispozițiile legale precizate care se aplică și litigiilor de natură comercială
ca urmare a modificării art. 720
8
C. proc. civ., prin art. 1 pct. 18
din O.U.G. 58/2003, Titlul IV capitolul I C. proc. civ. Neprocedând astfel,
instanța a pronunțat o hotărâre nulă încât în baza art. 306 alin. (2) C. proc.
civ., combinat cu art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 312 C. proc. civ.,
recursul va fi admis, iar decizia casată și cauza va fi trimisă aceleiași
instanțe pentru soluționarea căii de atac, ca fiind recurs, în compunerea
legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul C.L.F.T., împotriva deciziei nr. 819 din 29 noiembrie 2004 a Curții
de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, casează
decizia și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac,
ca fiind recurs.
I
revocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 25 mai 2005.