ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3103/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 466 din 12 martie 2004, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.L.F.T., pe care a obligat-o la plata sumei de 5.677.710 lei contravaloare chirie restantă, respingând ca neîntemeiat capătul de acțiune în daune. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul și prin decizia civilă nr. 819 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respins ca nefondat. Ca urmare, reclamantul a formulat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ.

și a susținut că instanțele au aplicat greșit legea și nu s-au pronunțat asupra apărărilor și dovezilor produse din care rezultă că suma de 192.784.407 lei, reprezentând chirie și majorări legale, aferente perioadei iunie 1999 – 28 februarie 2001 și lipsa de folosință pentru perioada 28 februarie 2001 – 11 februarie 2004, este datorată. Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului, având în vedere valoarea litigiului care nu depășește 200.000.000 lei și dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ., în redactarea urmare modificării Codului de procedură civilă, prin O.U.G.

nr. 58/2003. Potrivit art. 282 1 C. proc. civ., modificat prin art. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 58/2003, care era în vigoare la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv.”. În speță, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 192.784.407 lei încât, instanța de apel trebuia să pună în discuția părților calificarea căii de atac având în vedere dispozițiile legale precizate care se aplică și litigiilor de natură comercială ca urmare a modificării art. 720 8 C. proc.

civ., prin art. 1 pct. 18 din O.U.G. 58/2003, Titlul IV capitolul I C. proc. civ. Neprocedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nulă încât în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., combinat cu art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar decizia casată și cauza va fi trimisă aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac, ca fiind recurs, în compunerea legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.L.F.T., împotriva deciziei nr. 819 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac, ca fiind recurs. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 mai 2005.