ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1218/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul

C.C.împotriva deciziei nr.  93  din 19 septembrie 2002   a Curții de Apel

Ploiești – secția civilă.

La apelul

nominal  se prezintă recurentul-pârât personal, lipsind intimații-reclamanți

I.G., D.M., intimații-pârâți Primăria orașului Slănic și S.C. “G.” SA –

Slănic.

Procedura

completă.

Curtea, din oficiu,

pune în discuție excepția privind inadmisibilitatea recursului.

Recurentul-pârât

C.C.solicită admiterea recursului.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 30 ianuarie 2002, reclamanții I.G. și D.M. au solicitat în

contradictoriu cu pârâții C.C., Primăria orașului Slănic și S.C.” G.”SA –

Slănic, să se dispună anularea dispoziției nr. 174 din 18 decembrie 2001 emisă

de pârâta Primăria orașului Slănic în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a

restituit pârâtului C.C.imobilul situat în orașul Slănic, str. I.L.Caragiale

nr. 31, Județul Prahova, compus din casă de locuit cu anexe și terenul în

suprafață de 330 m.p. pe care se află aceste clădiri.

Tribunalul

Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 182 din 24 aprilie 2002, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului Slănic și a

admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar în

consecință, a respins acțiunea formulată de aceștia cu obligarea la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 214.000 lei către pârâtul C.C.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că reclamanții nu se

pot prevala de o încălcare a drepturilor lor de chiriași prin emiterea deciziei

nr. 174 din 18 decembrie 2001, astfel că aceștia nu au calitate procesuală

activă în cauză.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate.

Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 93 din 19 septembrie 2002, a admis

apelul, a anulat sentința civilă atacată și a fixat termen la 11 noiembrie

2002, cu citarea părților, pentru a se pronunța pe fondul cauzei, cu discutarea

eventualelor alte probatorii și apărări.

Astfel, curtea

de apel a reținut că în mod greșit s-a pronunțat instanța de fond pe cale de

excepție, reținând inexistența legitimării procesuale active a reclamanților,

când, de fapt, față de probele și apărările din dosar ar fi trebuit să se

pronunțe pe fondul cauzei.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Cristea Constantin,

susținând, în esență, că aceasta nu și-a exercitat rolul activ și nu a lămurit

faptele, pronunțând, astfel, o decizie eronată, netemeinică.

A mai precizat

pârâtul că instanța de fond a reținut corect lipsa calității procesuale active

a reclamanților.

Recursul nu

este admisibil.

Potrivit art.

297 alin. 1 din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr.

138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de

chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel,

găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, aceasta va evoca fondul și

va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

În redactarea

acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G.nr.138/2000, în

situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de

apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre

rejudecare, instanței de fond.

Rațiunea modificării

prevederilor art. 297 alin.1 din C.proc.civ. a fost aceea de a evita trimiterea

cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată

judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un

grad de jurisdicție, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a

apelului.

Evocarea

fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific

căii ordinare de atac a apelului și, atât timp cât judecata nu a fost

finalizată prin hotărârea definitivă la care se referă prevederile art. 297

alin. 1 din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr. 138/2000,

nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

În atare

situație, decizia prin care instanța de apel a anulat hotărârea apelată și a

reținut cauza pentru judecarea ei în fond are caracterul unei hotărâri

parțiale, nesusceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu

hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această din urmă

hotărâre având caracter definitiv.

Pentru aceste

considerente, recursul declarat de pârâtul C.C.urmează a fi respins ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de pârâtul

C.C.împotriva deciziei

nr. 93 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești

– secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  26 martie   2003.