ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2782/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Consiliul local al orașului Slănic, prin

Primar a chemat în judecată pârâta SC S. Slănic, solicitând ca prin sentința ce

se va pronunța să se constate că localul fostei creșe municipale pentru copii Slănic

și terenul aferent de 2220,74 mp sunt proprietatea orașului Slănic.

În motivarea acțiunii întemeiată pe

dispozițiile art. 111 C. proc. civ. s-a arătat că imobilul este stăpânit legal,

de pârâtă, la realizarea lui aceasta neavând nici o contribuție deoarece a fost

edificat între anii 1970-1974 din fondurile statului-pe terenul proprietatea

statului, care se află și în prezent în administrarea sa, creșa nemaifiind

utilizată potrivit destinației sale, astfel încât a ajuns o ruină.

Prin întâmpinare pârâta a invocat

excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității, iar pe fond

a arătat că localul creșei a fost preluat în administrare începând cu data de 1

aprilie 1982 de la Spitatul orășenesc Slănic, de către fosta Întreprindere de

Stat Salina Slănic prin decizia nr. 521/1982 a Comitetului Executiv a fostului

Consiliu Popular al județului Prahova dată în baza Legii nr.65/1982- (H.G. 17) iar

ulterior ca efect al privatizării prin H.G. nr. 767/1997, Legea nr. 15/1990

acest imobil a fost inclus în patrimoniul Regiei Naționale a Sării, devenind

proprietatea privată a acestei.

Judecătoria Vălenii de Munte, prin

sentința civilă nr. 1297 din 4 septembrie 2003 a admis acțiunea și a constatat

că fostul local al creșei pentru copii situat în Slănic și terenul aferent în

suprafață de 2220,74 mp sunt proprietatea reclamantei Consiliul local al

orașului Slănic.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că imobilul creșă este situat pe un teren aflat și în prezent în

proprietatea primăriei, administrat de Consiliul local Slănic, iar prin decizia

nr. 521/1952 s-a dispus numai organizarea creșelor în subordinea fostelor

întreprinderi de stat pe lângă care a funcționat ulterior până la desființarea

actuală a acesteia, dar nu s-a transmis și dreptul de proprietate asupra

imobilului în litigiu.

S-a mai reținut și faptul că în

ultima perioadă după încetarea activității specifice de învățământ

preșcolar-clădirea nu a mai putut fi administrată de primărie, ajungând într-un

stadiu avansat de degradare.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prind decizia nr. 327 din 25 noiembrie 2003 a admis apelul pârâtei a

schimbat în tot sentința și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Decizând astfel, instanța de control

judiciar a reținut că în raport cu precizarea cererii inițiale constatarea

dreptului de proprietate asupra terenului nu formează obiectul judecății

(terenul fiind și revendicat în prezent de foștii proprietari în baza Legii nr.

10/2001).

Cu privire la fostul local al creșei

pentru copii Slănic s-a constatat că acest imobil a fost cuprins în patrimoniul

RA S.prin Legea nr. 15/1990,iar ulterior a fost atribuit în proprietatea SN S.

SA, a cărei sucursală este Salina Slănic, prin H.G. nr. 767/1999.

Recursul declarat de reclamantă

întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., cu solicitarea menținerii sentinței, este întemeiat pentru considerentele

arătate în continuare.

Clădirea ce face obiectul acțiunii

în constatare a fost construită de stat în anii 1971-1974 cu destinația, creșă

de copii, pe un teren în suprafață de 2220,74 mp, aflat în administrarea

comunității locale în prezent în administrarea Consiliului local Slănic, în

baza prevederilor Decretului nr. 65/1982 privind organizarea activității

creșelor și grădinițelor, prin Decizia nr. 521/1982 a CP al județului Prahova a

fost trecută în subordinea Întreprinderii Salina Slănic funcționând ca atare

până în anul 1989 când și-a încetat definitiv activitatea specifică inițială

(în prezent aflată în stare avansată de degradare prin lipsa de administrare și

neutilizare).

Potrivit art. 111 C. proc. civ.

partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau

neexistenței unui drept.

Pârâta s-a înființat prin H.G. nr. 767/1997

ca societate comercială pe acțiuni, persoană juridică română, cu capital integral

de stat, prin reorganizarea RA S. București, care s-a desființat (art. 1).

Bunurile aflate în administrarea fostei regii s-au atribuit noii societății, în

condițiile legii urmând regimul juridic prevăzut la art. 135 alin. (3), (4) și (5)

din Constituția României.

Or, prin adresa nr. 2330 din 27

aprilie 1998 Primăria Slănic, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991

referitoare la avizarea obligatorie a documentației privind constituirea

patrimoniului noii societății a avizat lista activelor Salinei Slănic,

excluzând, în mod expres clădirea creșei (fără ca pârâta să conteste în

condițiile legii situație juridică amintită).

În aceste condiții, după încetarea

afectațiuni speciale a imobilului prevăzută în Decretul nr. 65/1982, acesta

urmează să își recapete regimul juridic corespunzător Legii nr. 213/1998 astfel

cum s-a solicitat prin cererea introductivă de instanță, de către reclamantă.

În consecință, hotărârea pronunțată

în apel a fost dată prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale privind

constituirea patrimoniului pârâtei, ca societate comercială pe acțiuni cu

capital de stat prevăzută de H.G. nr. 767/1997, ceea ce a condus în final la

încălcarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic

al acesteia, prin schimbarea greșită a soluției de admitere a acțiunii adoptată

în primă instanță.

Ca atare, în baza art. 312 alin. (1),

(2) și (3) C. proc. civ. în coroborare cu dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., se va admite recursul reclamantei și se va modifica decizia civilă

nr. 327/2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, în sensul că va fi

respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S. Slănic împotriva sentinței

nr. 1297 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Văleni de Munte, pe care o

menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta Consiliul local al orașului Slănic împotriva deciziei nr. 327 din 25

noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Modifică decizia, în sensul că

respinge apelul declarat de pârâtul Salina Slănic împotriva sentinței nr. 1297

din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Vălenii de Munte, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.