ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2782/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Consiliul local al orașului Slănic, prin Primar a chemat în judecată pârâta SC S. Slănic, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că localul fostei creșe municipale pentru copii Slănic și terenul aferent de 2220,74 mp sunt proprietatea orașului Slănic. În motivarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. s-a arătat că imobilul este stăpânit legal, de pârâtă, la realizarea lui aceasta neavând nici o contribuție deoarece a fost edificat între anii 1970-1974 din fondurile statului-pe terenul proprietatea statului, care se află și în prezent în administrarea sa, creșa nemaifiind utilizată potrivit destinației sale, astfel încât a ajuns o ruină.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității, iar pe fond a arătat că localul creșei a fost preluat în administrare începând cu data de 1 aprilie 1982 de la Spitatul orășenesc Slănic, de către fosta Întreprindere de Stat Salina Slănic prin decizia nr. 521/1982 a Comitetului Executiv a fostului Consiliu Popular al județului Prahova dată în baza Legii nr.65/1982- (H.G. 17) iar ulterior ca efect al privatizării prin H.G. nr. 767/1997, Legea nr. 15/1990 acest imobil a fost inclus în patrimoniul Regiei Naționale a Sării, devenind proprietatea privată a acestei. Judecătoria Vălenii de Munte, prin sentința civilă nr. 1297 din 4 septembrie 2003 a admis acțiunea și a constatat că fostul local al creșei pentru copii situat în Slănic și terenul aferent în suprafață de 2220,74 mp sunt proprietatea reclamantei Consiliul local al orașului Slănic.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul creșă este situat pe un teren aflat și în prezent în proprietatea primăriei, administrat de Consiliul local Slănic, iar prin decizia nr. 521/1952 s-a dispus numai organizarea creșelor în subordinea fostelor întreprinderi de stat pe lângă care a funcționat ulterior până la desființarea actuală a acesteia, dar nu s-a transmis și dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. S-a mai reținut și faptul că în ultima perioadă după încetarea activității specifice de învățământ preșcolar-clădirea nu a mai putut fi administrată de primărie, ajungând într-un stadiu avansat de degradare. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prind decizia nr. 327 din 25 noiembrie 2003 a admis apelul pârâtei a schimbat în tot sentința și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Decizând astfel, instanța de control judiciar a reținut că în raport cu precizarea cererii inițiale constatarea dreptului de proprietate asupra terenului nu formează obiectul judecății (terenul fiind și revendicat în prezent de foștii proprietari în baza Legii nr. 10/2001). Cu privire la fostul local al creșei pentru copii Slănic s-a constatat că acest imobil a fost cuprins în patrimoniul RA S.prin Legea nr. 15/1990,iar ulterior a fost atribuit în proprietatea SN S. SA, a cărei sucursală este Salina Slănic, prin H.G. nr. 767/1999. Recursul declarat de reclamantă întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., cu solicitarea menținerii sentinței, este întemeiat pentru considerentele arătate în continuare.

Clădirea ce face obiectul acțiunii în constatare a fost construită de stat în anii 1971-1974 cu destinația, creșă de copii, pe un teren în suprafață de 2220,74 mp, aflat în administrarea comunității locale în prezent în administrarea Consiliului local Slănic, în baza prevederilor Decretului nr. 65/1982 privind organizarea activității creșelor și grădinițelor, prin Decizia nr. 521/1982 a CP al județului Prahova a fost trecută în subordinea Întreprinderii Salina Slănic funcționând ca atare până în anul 1989 când și-a încetat definitiv activitatea specifică inițială (în prezent aflată în stare avansată de degradare prin lipsa de administrare și neutilizare). Potrivit art. 111 C. proc. civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept.

Pârâta s-a înființat prin H.G. nr. 767/1997 ca societate comercială pe acțiuni, persoană juridică română, cu capital integral de stat, prin reorganizarea RA S. București, care s-a desființat (art. 1). Bunurile aflate în administrarea fostei regii s-au atribuit noii societății, în condițiile legii urmând regimul juridic prevăzut la art. 135 alin. (3), (4) și (5) din Constituția României. Or, prin adresa nr. 2330 din 27 aprilie 1998 Primăria Slănic, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991 referitoare la avizarea obligatorie a documentației privind constituirea patrimoniului noii societății a avizat lista activelor Salinei Slănic, excluzând, în mod expres clădirea creșei (fără ca pârâta să conteste în condițiile legii situație juridică amintită).

În aceste condiții, după încetarea afectațiuni speciale a imobilului prevăzută în Decretul nr. 65/1982, acesta urmează să își recapete regimul juridic corespunzător Legii nr. 213/1998 astfel cum s-a solicitat prin cererea introductivă de instanță, de către reclamantă. În consecință, hotărârea pronunțată în apel a fost dată prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale privind constituirea patrimoniului pârâtei, ca societate comercială pe acțiuni cu capital de stat prevăzută de H.G. nr. 767/1997, ceea ce a condus în final la încălcarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prin schimbarea greșită a soluției de admitere a acțiunii adoptată în primă instanță.

Ca atare, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. în coroborare cu dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., se va admite recursul reclamantei și se va modifica decizia civilă nr. 327/2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, în sensul că va fi respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S. Slănic împotriva sentinței nr. 1297 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Văleni de Munte, pe care o menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Consiliul local al orașului Slănic împotriva deciziei nr. 327 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Salina Slănic împotriva sentinței nr. 1297 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Vălenii de Munte, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.