ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7296/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15 septembrie 2004 contestatorul B.H. a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu Primăria orașului Slănic, să se dispună anularea dispoziției nr. 499/2004, emisă de intimată și restituirea în natură a suprafeței de 8000 mp, teren situat în orașul Slănic, cartier Prăjani. Prin sentința civilă nr. 112 din 31 ianuarie 2005 Tribunalul Prahova a respins ca nefondată contestația formulată de B.H.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut că terenul a fost preluat de la antecesorul contestatorului în temeiul Decretului nr. 187/1945 conform procesului-verbal încheiat la data de 29 noiembrie 1957, însă în prezent pe suprafața în litigiu identificată ca având 5598,75 mp, se află edificat căminul cultural și o terasă betonată, astfel că potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, terenul nu poate fi restituit în natură. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul B.H., criticând-o ca nelegală și netemeinică, apreciind că terenul în litigiu poate fi restituit în natură. În baza art. 295 C. proc. civ., instanța de apel a completat probatoriile cu un supliment la raportul de expertiză întocmit inițial, având ca obiectiv stabilirea suprafeței de teren ocupată de căminul cultural, precum și cea necesară folosirii normale a acestei construcții.

La data de 11 septembrie 2006, T.V.A. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei, cu motivarea că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, întrucât face obiectul notificării formulate de autoarea sa T.S. În raport de această situație, instanța de apel, a dispus completarea raportului de expertiză topo, în sensul de a se stabili dacă suprafața de 1500 mp, solicitată de intervenient prin notificare se suprapune în tot sau în parte peste suprafața de 5598,75 mp identificată ca fiind terenul solicitat de contestator și dacă pe teren există construcții autorizate și cui aparțin. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 57 din 5 februarie 2007, a admis apelul formulat de contestatorul B.H.

împotriva sentinței civile nr. 112 din 31 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care a schimbat-o în tot, a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 499 din 10 august 2004, emisă de intimat și în consecință: A dispus restituirea în natură către contestator a imobilului-teren în suprafață de 4521,45 mp, situat în Slănic, identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză topografică completare ing. D.I., cu cifrele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12 ( filele 105 – 107 dosar apel ). A admis în parte cererea de intervenție în interesul intimatei formulată de T.V.A. Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, că suprafața ocupată de căminul cultural cât și suprafața necesară funcționării normale a construcției este de 1077,3 mp, terenul rămas liber fiind de 4521,45mp, fapt ce rezultă din expertizele dispuse în cauză.

Referitor la suprafața de teren ce face obiectul notificării intervenientului, instanța de apel, a constatat că această suprafață nu se suprapune peste cea a contestatorului din prezenta cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria orașului Slănic prin Primar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând critica de nelegalitate, recurentul a susținut, că terenul pretins, potrivit hărții cadastrale este izolat de alte proprietăți, inclusiv a intervenientului, neputând fi identificabil pe raza orașului Slănic. Singura localizare ce a fost posibilă pe raza orașului Slănic (cartier Prăjani) vizează terenul pe care s-a aflat vechiul conac, imobil, de altfel restituit contestatorului.

Recursul nu este fondat. Prin expertizele întocmite în cauză s-a stabilit că din suprafața de 5598,7 mp, se poate restitui contestatorului-intimat suprafața de 4521,45 mp, teren rămas liber de construcții. Faptul că pe terenul de 5578,7 mp, există construcții provizorii, reprezentând magazii, cotețe, construcții fără autorizație, nu poate conduce la concluzia că terenul nu poate fi restituit în natură, hotărârea instanței de apel fiind pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, neexistând motive de casare a hotărârii conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria orașului Slănic prin primar.

Ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, ce constau din onorar avocat, conform chitanței nr. 299 din 27 iunie 2007 eliberată de Cabinet de avocat T.G. (fila 11 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria orașului Slănic, prin Primar împotriva deciziei nr. 57 din 5 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă orașul Slănic, prin primar să plătească intimatului B.H. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.