ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2404/2005

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor de la dosar, constata următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 8 aprilie 2003 reclamanta comuna Predeal Sărari, județul

Prahova, a chemat în judecată pe pârâții B.G. și B.I., solicitând lăsarea în

deplină proprietate și posesie, a terenului în suprafață de 188 mp situat în

comuna Predeal-Sărari.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este proprietara terenului pe care

îl revendică, teren care face parte dintr-o suprafață mai mare de 2300 mp,

aflat în domeniul public al comunei.

Judecătoria

Vălenii de Munte, prin sentința civilă nr. 1830 din 27 noiembrie 2003, a

respins acțiunea.

S-a

reținut că reclamanta administrează și așa în proprietate publică terenul

aferent Căminului Cultural și Scolii din comuna Predeal Sărari, sat Vitioara de

Sus, în suprafață de 2300 mp, în baza H.G. nr. 1359/2001.

În

realitate, Primăria Predeal-Sărari deține, o suprafață mai mare, aferentă

căminului cultural și școlii, pentru terenul în suprafață de 208 mp pretins

acaparată de pârâți nefiind făcută dovada dreptului de proprietate.

Prin

decizia civilă nr. 767 din 17 martie 2004, Curtea de Apel Pitești a respins ca

nefondat apelul declarat de Primăria comunei Predeal-Sărari prin primar N.D.,

împotriva sentinței civile nr. 1830 din 27 noiembrie 2003, pronunțată de

Judecătoria Vălenii de Munte.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut de asemeni că reclamanta a făcut

dovada apartenței la domeniul public a unei suprafețe de 2300 mp, potrivit H.G.

nr. 1359/2001, terenul de 188 mp folosit de pârâți ca drum de trecere nefiind

inclusă în acesta.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând ca motive de casare,

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că: hotărârea se

bazează pe greșita apreciere a probelor administrate în cauză în ce privește

identificarea terenului în litigiu, greșit s-a exprimat asupra dovezilor

privind proveniența terenului de 2300 mp prin acte de schimb din anii 1962-1967

încheiate în baza Decretului nr. 151/1950, au fost interpretate eronat și

celelalte acte aflate la dosar, pârâții nu au depus vreun act de proprietate

asupra terenului, sentința civilă nr. 1668/1999 a Judecătoriei Vălenii de

Munte, invocată de instanță fiind pronunțată într-o acțiune posesorie.

Recursul

nu este fondat.

În

principal este de observat că motivele de recurs, astfel formulate vizează

netemeinicia hotărârii atacate, ce ar rezulta dintr-o eventuală, greșită

apreciere a instanței asupra probelor administrate.

Or,

în mod evident, aceste susțineri nu pot fi încadrate în motivele de casare

invocate, pct. 8 și 9 art. 304 C. proc. civ. (și nici în celelalte motive de

casare ale textului citat) ele intrând, evident, sub incidența pct. 11 al art.

304 C. proc. civ., care, în prezent este abrogat.

Așa

fiind, fie numai pentru acest considerent, recursul ar urma să fie respins.

De

altfel, contrar celor susținute, rezultă cu prisosință din considerentele

deciziei că instanța de apel a făcut o analiză temeinică a probelor

administrate, pentru a concluziona în sensul că nu s-a făcut dovada

apartenenței terenului revendicat la domeniul public al comunei Predeal-Sărari,

respectiv la suprafața de 2300 mp menționat ca atare în H.G. nr. 1359/2001.

Așa

fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantele

Primăria comunei Predeal Sărari, jud. Prahova și comuna Predeal Sărari

împotriva deciziei civile nr. 767 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.