ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2404/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constata următoarele: Prin acțiunea formulată la 8 aprilie 2003 reclamanta comuna Predeal Sărari, județul Prahova, a chemat în judecată pe pârâții B.G. și B.I., solicitând lăsarea în deplină proprietate și posesie, a terenului în suprafață de 188 mp situat în comuna Predeal-Sărari. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este proprietara terenului pe care îl revendică, teren care face parte dintr-o suprafață mai mare de 2300 mp, aflat în domeniul public al comunei. Judecătoria Vălenii de Munte, prin sentința civilă nr. 1830 din 27 noiembrie 2003, a respins acțiunea. S-a reținut că reclamanta administrează și așa în proprietate publică terenul aferent Căminului Cultural și Scolii din comuna Predeal Sărari, sat Vitioara de Sus, în suprafață de 2300 mp, în baza H.G.

nr. 1359/2001. În realitate, Primăria Predeal-Sărari deține, o suprafață mai mare, aferentă căminului cultural și școlii, pentru terenul în suprafață de 208 mp pretins acaparată de pârâți nefiind făcută dovada dreptului de proprietate. Prin decizia civilă nr. 767 din 17 martie 2004, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria comunei Predeal-Sărari prin primar N.D., împotriva sentinței civile nr. 1830 din 27 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut de asemeni că reclamanta a făcut dovada apartenței la domeniul public a unei suprafețe de 2300 mp, potrivit H.G. nr. 1359/2001, terenul de 188 mp folosit de pârâți ca drum de trecere nefiind inclusă în acesta.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând ca motive de casare, prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că: hotărârea se bazează pe greșita apreciere a probelor administrate în cauză în ce privește identificarea terenului în litigiu, greșit s-a exprimat asupra dovezilor privind proveniența terenului de 2300 mp prin acte de schimb din anii 1962-1967 încheiate în baza Decretului nr. 151/1950, au fost interpretate eronat și celelalte acte aflate la dosar, pârâții nu au depus vreun act de proprietate asupra terenului, sentința civilă nr. 1668/1999 a Judecătoriei Vălenii de Munte, invocată de instanță fiind pronunțată într-o acțiune posesorie. Recursul nu este fondat.

În principal este de observat că motivele de recurs, astfel formulate vizează netemeinicia hotărârii atacate, ce ar rezulta dintr-o eventuală, greșită apreciere a instanței asupra probelor administrate. Or, în mod evident, aceste susțineri nu pot fi încadrate în motivele de casare invocate, pct. 8 și 9 art. 304 C. proc. civ. (și nici în celelalte motive de casare ale textului citat) ele intrând, evident, sub incidența pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care, în prezent este abrogat. Așa fiind, fie numai pentru acest considerent, recursul ar urma să fie respins. De altfel, contrar celor susținute, rezultă cu prisosință din considerentele deciziei că instanța de apel a făcut o analiză temeinică a probelor administrate, pentru a concluziona în sensul că nu s-a făcut dovada apartenenței terenului revendicat la domeniul public al comunei Predeal-Sărari, respectiv la suprafața de 2300 mp menționat ca atare în H.G.

nr. 1359/2001. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele Primăria comunei Predeal Sărari, jud. Prahova și comuna Predeal Sărari împotriva deciziei civile nr. 767 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.