ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3958/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova la data de 8 aprilie 2003, reclamantul Z.U. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului Vălenii de Munte să se

dispună anularea dispoziției nr. 73 din 10 martie 2003 emisă de Primarul

orașului Vălenii de Munte prin care i s-a respins cererea de restituire prin

echivalent a terenului în suprafață de 423 mp.

În motivarea contestației s-a arătat

că autorii reclamantului au fost proprietarii unui teren în suprafață de 2.065

mp, în anul 1963 fiind obligați să lase liberă suprafața de 243 mp pentru

amenajarea unei străzi.

Prin sentința civilă nr. 1100 din 5

noiembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestația,

reținându-se că reclamantul nu a făcut dovada că terenul a fost preluat în mod

abuziv, conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și neavând deci dreptul la

măsuri reparatorii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul, considerând că în mod greșit prima instanță a

apreciat că terenul în litigiu nu a fost preluat abuziv de către stat.

Prin decizia civilă nr. 716 din 11

martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul reclamantului și a schimbat

în tot sentința nr. 1100 din 5 noiembrie 2003, în sensul că a admis contestația

formulată și a anulat dispoziția nr. 73 din 10 martie 2003, constatând că

reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în baza

Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 423 mp.

În considerentele deciziei s-a

reținut că terenul în litigiu a fost preluat de organele locale ale

administrației de stat din Vălenii de Munte fără temei legal, fără a exista un

act normativ de preluare, astfel încât reclamantul are calitatea de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, terenul făcând parte în prezent

din domeniul public al orașului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Primarul orașului Vălenii de Munte, criticând hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

S-a susținut, în esență, că

preluarea terenului în litigiu nu a fost abuzivă, cedarea terenului fiind

făcută de bună voie de către autorii reclamantului (alături de alți vecini

proprietari) pentru realizarea străzii Soarelui.

Intimatul Z.U. a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei Curții de Apel Ploiești.

Recursul este nefondat având în

vedere considerentele ce vor urma:

Prin contractul de vânzare–cumpărare

autentificat sub nr. 602/403 din 14 august 1956, autorii reclamantului, Z.Ș. și

Z.I., au dobândit în proprietate un teren în suprafață de 2065 mp din care, în

anul 1963, a fost preluată suprafața de 423 mp pentru înființarea unei străzi.

Potrivit raportului de expertiză

întocmit în cauză, terenul face parte în prezent din strada S., aparținând

domeniului public al orașului Vălenii de Munte.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit.

h) din Legea nr. 10/2001,

prin imobile preluate abuziv se înțelege: ”orice alte imobile preluate fără

titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data

preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale

organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat”.

În speță, terenul în litigiu a fost

preluat de organele locale ale administrației de stat din Vălenii de Munte fără

un act normativ de preluare, de altfel pârâta recunoscând în fața primei

instanțe că nu a existat un decret de expropriere.

Nu poate fi reținută susținerea

recurentului că terenul a fost cedat de bună voie de autorii reclamantului,

care doreau, alături de alți vecini proprietari, realizarea unei străzi,

această susținere nefiind dovedită de recurent, căruia îi revenea sarcina

probei, conform art. 1169 C. civ.

Prin urmare, terenul în litigiu

fiind preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, reclamantul are calitatea de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, în cauză fiind

aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În consecință, criticile

recurentului nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., considerent pentru care, în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul orașului Vălenii de Munte împotriva deciziei nr. 716

din 11 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 mai 2005.