ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5512/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 6053 din 29 iunie 2004, primarul Municipiului Ploiești a respins cererile formulate în baza Legii nr. 10/2001, de către D.V.G.L.A. și D.O.D.G., având ca obiect restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilele situate în Ploiești, cu motivarea că în cauză avându-se în vedere categoria de folosință a terenurilor, arabile, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. La 22 iulie 2004, persoanele îndreptățite au contestat dispoziția, solicitând instanței anularea acesteia și acordarea măsurilor reparatorii vizând fie restituirea în natură, fie în echivalent, pentru întreaga suprafață de teren în legătură cu care s-au formulat notificările, respectiv 48.750 mp, ce au aparținut autorului lor D.G.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 96 din 26 ianuarie 2005, a respins contestația, cu motivarea că cei în cauză nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, în sensul de a prezenta acte din care să rezulte că autorul lor a avut în proprietate, la data preluării abuzive, imobilul în legătură cu care s-au formulat notificările. Apelul contestatorilor a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 972 din 30 iunie 2005, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis contestația și anulând dispoziția atacată, a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 48.750 mp teren.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că terenul în litigiu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001 iar contestatorii au făcut dovada faptului că din patrimoniul autorului lor, D.G., a fost preluată abuziv suprafața de 48.750 mp, teren situat pe raza orașului Ploiești, „Bariera Gogoașe”, conform actului autentic de vânzare-cumpărare din 13 iunie 1922 și avizului nr.314 din 17 aprilie 1946. Cum terenul, se mai arată, este în întregime ocupat de construcții, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent. În cauză, a declarat recurs în termen legal Primăria Municipiului Ploiești care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susține în esență că hotărârea dată în apel s-a întemeiat pe prezumții, întrucât probele administrate nu atestă că autorul reclamanților ar fi deținut în proprietate, la data preluării, suprafața de 48.750 mp, terenul neputând de altfel să fie identificat și încadrat într-un plan zonal nici de către expertul desemnat de instanță. Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce succed. Din întreaga economie a Legii nr. 10/2001 rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptățite se dovedesc cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare din art. 23 al legii, în redactarea actuală făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei ce îl invocă.

În dovedirea calității de persoană îndreptățită potrivit legii, pot fi folosite și orice alte înscrisuri care se întregesc cu înscrisurile originare sau , după caz, le prezumă iuris tantum . În speță, este de necontestat că intimații sunt moștenitorii autorului D.G. care, la nivelul anilor 1945-1946 a deținut mai multe proprietăți, pe raza municipiului Ploiești. Probele administrate sunt evazive însă și pe alocuri chiar contradictorii, cu privire la suprafața exactă de teren deținută de autorul contestatorilor la data preluării, temeiul acestei preluări pretins abuzive și respectiv situația juridică actuală a suprafeței de teren, în legătură cu care s-au formulat notificările.

Astfel, în sprijinul cererilor formulate prin cele trei notificări adresate de persoanele îndreptățite, la 17 aprilie 2004 și respectiv 30 aprilie 2004, Primăriei Municipiului Ploiești și Prefecturii Județului Prahova (filele 14, 15 și 28 dosar fond) se invocă doar două înscrisuri, respectiv un act de vânzare-cumpărare (înscris olograf, autentificat sub nr. 2774/1922, fila 16 fond) și avizul nr. 314 din 17 aprilie 1946 al Comisiei de îndrumare a aplicării reformei agrare în județul Prahova (fila 32 dosar fond). Nici unul din acte nu lămurește însă care este suprafața pe care autorul celor în cauză o avea în proprietate, la data preluării. Astfel, actul de vânzare întocmit la 13 iunie 1922 face vorbire despre înstrăinarea către D.G., a două imobile: un teren cu dimensiunea de 40/70 m cu o construcție din paiantă și un alt teren de „aproape” 1 ha.

În ce privește avizul nr. 314 din 17 aprilie 1946, din cuprinsul actului rezultă că, unul din motivele pentru care autorul D.G. a solicitat revizuirea hotărârii comisiei de plasă nr. 64 din 30 septembrie 1946 a fost acela că suprafața terenului în legătură cu care s-a dispus exproprierea, era mai mică de 10 ha. Există, de asemenea, contradicții sub aspectul adresei poștale a imobilului care, în cererea introductivă este indicată în str. M., pe când în actul de vânzare-cumpărare, de care se prevalează contestatorii, se face vorbire de terenuri situate în str. B. Nu în ultimul rând, expertiza efectuată în cauză este eliptică, nerăspunzând decât parțial obiectivelor stabilite de instanță.

Cu prilejul rejudecării urmează a se dispune efectuarea unui alt raport de expertiză, complet și documentat care, având în vedere actele prezentate de părți și cele aflate în arhiva Primăriei Ploiești (a se consulta în acest sens planurile zonei urbane, supranumită „Bariera Gogoașe” a Municipiului Ploiești, din anul 1934, recenzate la 29 octombrie 1954, aflate în Arhiva Direcției de Urbanism, amenajarea teritoriului și cadastru) să lămurească împrejurările mai sus arătate, care sunt de esența litigiului. Pentru pronunțarea unei soluții judicioase, este de asemenea necesar a se stabili data și modalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilelor ce au aparținut autorului contestatorilor, precum și regimul juridic actual al acestora.

Așa fiind, recursul urmează a se admite cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești, prin primar împotriva deciziei civile nr. 972 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2006.