ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5512/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 6053 din 29

iunie 2004, primarul Municipiului Ploiești a respins cererile formulate în baza

Legii nr. 10/2001, de către D.V.G.L.A. și D.O.D.G., având ca obiect restituirea

în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilele

situate în Ploiești, cu motivarea că în cauză avându-se în vedere categoria de

folosință a terenurilor, arabile, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

La 22 iulie 2004, persoanele

îndreptățite au contestat dispoziția, solicitând instanței anularea acesteia și

acordarea măsurilor reparatorii vizând fie restituirea în natură, fie în

echivalent, pentru întreaga suprafață de teren în legătură cu care s-au

formulat notificările, respectiv 48.750 mp, ce au aparținut autorului lor D.G.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 96 din 26 ianuarie 2005, a

respins contestația, cu motivarea că cei în cauză nu au făcut dovada calității

de persoane îndreptățite, în sensul de a prezenta acte din care să rezulte că

autorul lor a avut în proprietate, la data preluării abuzive, imobilul în

legătură cu care s-au formulat notificările.

Apelul contestatorilor a fost admis

de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 972 din 30

iunie 2005, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis contestația și

anulând dispoziția atacată, a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent, pentru suprafața de 48.750 mp teren.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că terenul în litigiu intră

sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001 iar contestatorii au făcut dovada

faptului că din patrimoniul autorului lor, D.G., a fost preluată abuziv

suprafața de 48.750 mp, teren situat pe raza orașului Ploiești, „Bariera

Gogoașe”, conform actului autentic de vânzare-cumpărare din 13 iunie 1922 și

avizului nr.314 din 17 aprilie 1946.

Cum terenul, se mai arată, este în

întregime ocupat de construcții, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (7)

din Legea nr. 10/2001, în sensul acordării măsurilor reparatorii prin

echivalent.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal Primăria Municipiului Ploiești care, invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că hotărârea dată în apel s-a

întemeiat pe prezumții, întrucât probele administrate nu atestă că autorul

reclamanților ar fi deținut în proprietate, la data preluării, suprafața de

48.750 mp, terenul neputând de altfel să fie identificat și încadrat într-un

plan zonal nici de către expertul desemnat de instanță.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce succed.

Din întreaga economie a Legii nr. 10/2001 rezultă că

dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptățite se

dovedesc cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare din art. 23 al legii, în

redactarea actuală făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act

juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ sau

declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă de proprietate

în favoarea persoanei ce îl invocă.

În dovedirea calității de persoană

îndreptățită potrivit legii, pot fi folosite și orice alte înscrisuri care se

întregesc cu înscrisurile originare sau , după caz, le prezumă

iuris tantum

.

În speță, este de necontestat că

intimații sunt moștenitorii autorului D.G. care, la nivelul anilor 1945-1946 a

deținut mai multe proprietăți, pe raza municipiului Ploiești.

Probele administrate sunt evazive

însă și pe alocuri chiar contradictorii, cu privire la suprafața exactă de

teren deținută de autorul contestatorilor la data preluării, temeiul acestei

preluări pretins abuzive și respectiv situația juridică actuală a suprafeței de

teren, în legătură cu care s-au formulat notificările.

Astfel, în sprijinul cererilor

formulate prin cele trei notificări adresate de persoanele îndreptățite, la 17

aprilie 2004 și respectiv 30 aprilie 2004, Primăriei Municipiului Ploiești și

Prefecturii Județului Prahova (filele 14, 15 și 28 dosar fond) se invocă doar

două înscrisuri, respectiv un act de vânzare-cumpărare (înscris olograf,

autentificat sub nr. 2774/1922, fila 16 fond) și avizul nr. 314 din 17 aprilie

1946 al Comisiei de îndrumare a aplicării reformei agrare în județul Prahova

(fila 32 dosar fond).

Nici unul din acte nu lămurește însă

care este suprafața pe care autorul celor în cauză o avea în proprietate, la

data preluării.

Astfel, actul de vânzare întocmit la

13 iunie 1922 face vorbire despre înstrăinarea către D.G., a două imobile: un

teren cu dimensiunea de 40/70 m cu o construcție din paiantă și un alt teren de

„aproape” 1 ha.

În ce privește avizul nr. 314 din 17

aprilie 1946, din cuprinsul actului rezultă că, unul din motivele pentru care

autorul D.G. a solicitat revizuirea hotărârii comisiei de plasă nr. 64 din 30

septembrie 1946 a fost acela că suprafața terenului în legătură cu care s-a

dispus exproprierea, era mai mică de 10 ha.

Există, de asemenea, contradicții

sub aspectul adresei poștale a imobilului care, în cererea introductivă este

indicată în str. M., pe când în actul de vânzare-cumpărare, de care se

prevalează contestatorii, se face vorbire de terenuri situate în str. B.

Nu în ultimul rând, expertiza

efectuată în cauză este eliptică, nerăspunzând decât parțial obiectivelor

stabilite de instanță.

Cu prilejul rejudecării urmează a se

dispune efectuarea unui alt raport de expertiză, complet și documentat care,

având în vedere actele prezentate de părți și cele aflate în arhiva Primăriei Ploiești

(a se consulta în acest sens planurile zonei urbane, supranumită „Bariera

Gogoașe” a Municipiului Ploiești, din anul 1934, recenzate la 29 octombrie

1954, aflate în Arhiva Direcției de Urbanism, amenajarea teritoriului și

cadastru) să lămurească împrejurările mai sus arătate, care sunt de esența

litigiului.

Pentru pronunțarea unei soluții

judicioase, este de asemenea necesar a se stabili data și modalitatea trecerii

în proprietatea statului a imobilelor ce au aparținut autorului

contestatorilor, precum și regimul juridic actual al acestora.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Ploiești, prin primar împotriva deciziei civile nr. 972

din 30 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2006.