ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 972/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

7 mai 2004, G.V. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 65/CA/2004 a Curții

de Apel Constanța, susținând că încheierea este nelegală.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin încheierea sus citată, s-a

respins, ca tardiv formulată, cererea reclamantului G.V., în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Tulcea.

În motivarea cererii,

recurentul a susținut că sentința nr. 142 din 14 decembrie 1999, a Curții de

Apel Constanța, trebuie completată, întrucât instanța nu s-a pronunțat pe toate

capetele de cerere.

De precizat, că prin

încheierea nr. 65 din 29 martie 2004, Curtea de Apel Constanța a reținut că la

11 februarie 2004, G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Tulcea, completarea sentinței civile nr. 142/CA din 14 decembrie 1999,

a Curții de Apel Constanța, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

capetelor de cerere, respectiv daunele materiale și morale, recalcularea

pensiei și restituirea carnetului de muncă.

Pârâta, prin întâmpinare, a

invocat în principal, excepția de tardivitate, deoarece cererea nu a fost

introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 281

2

C. proc. civ.

Curtea de Apel Constanța a

constatat că prin sentința civilă nr. 142 din 14 decembrie 1999, pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, s-a admis acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantul G.V. și s-a dispus anularea deciziei nr. 13 din 30

iunie 1998, emisă de Comisia pentru soluționarea contestațiilor privind

pensiile și pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 64437 din 6 ianuarie

1998, privind acordarea pensiei pentru muncă și limită de vârstă.

Totodată, pârâta a fost

obligată să emită o nouă decizie, cu luarea în considerare a perioadei 1954 -

1965, în grupa I, iar în perioada 28 ianuarie 1956 - 5 mai 1977, în grupa a

II-a, constatând că sunt îndeplinite condițiile legale.

S-a mai constatat de

instanța de fond că, potrivit art. 281

2

C. proc. civ., dacă prin

hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere

principal sau accesoriu ori asupra unei cereri, conexe sau incidentale, se

poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara

după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârii

date în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Cum reclamantul, (a reținut

instanța de fond) nu a formulat cererea în termenul prevăzut în textul de lege

invocat, cererea a fost respinsă ca tardiv formulată.

Hotărârea atacată este

legală. Așa cum rezultă din actele cauzei, instanța de fond a admis acțiunea

recurentului-reclamant, a anulat decizia nr. 64437 din 6 ianuarie 1998, privind

acordarea pensiei pentru muncă și limită de vârstă, dar nu s-a pronunțat și

asupra altor aspecte menționate în acțiune de recurentul-reclamant.

Recurentul-reclamant nu a

atacat hotărârea, pentru acest motiv și nici nu a urmat calea prevăzută de art.

281

2

C. proc. civ., în termenul prevăzut de lege.

Așa fiind, cum încheierea

atacată este legală, recursul declarat va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.V. împotriva încheierii nr. 65/CA din 29 martie 2004 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2005.