ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9363/2005

Asupra recursului de față: Prin decizia civilă nr. 972 din 21 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a respins apelul pârâților împotriva sentinței civile nr. 1523 din 6 decembrie 2004 a Tribunalului Timiș, sentință potrivit căreia s-a admis contestația contestatorilor S.M., J.V. și J.A., s-a anulat dispoziția nr. 1669 din 27 iulie 2004 a Primarului municipiului Timișoara și a fost obligat intimatul să soluționeze, în fond, notificarea contestatorilor înregistrată sub nr. 634 din 6 august 2001 privind restituirea imobilului. Pentru aceasta, instanța de apel a avut în vedere contradicția existentă între dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr. 10/2001 care consacră caracterul abuziv al tuturor preluărilor de către statul comunist și dispozițiile unui act normativ cu forță juridică inferioară, respectiv art. 1 pct. 4 lit. b) din H.G.

nr. 498/2003. S-a apreciat că într-un astfel de conflict au prioritate normele juridice incluse în legea specială, Legea nr. 10/2001, iar în spiritul acestei legi s-a dat soluția, armonizată și cu principiile statuate în Protocolul nr. 1 privind proprietatea privată, din Convenția Europeană. Invocând pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenții pârâți arată că în baza Decretului nr. 223/1974, prin decizia nr. 625/80 a fostului Consiliu popular județean Timiș, s-a aprobat despăgubiri pentru imobilul în litigiu ce a trecut la stat. Consideră că preluarea n-a fost abuzivă, proprietarul imobilului, fiind îndestulat rezonabil prin prețul primit sau având vocația de a fi îndestulat rezonabil dacă vindea casa înainte de a părăsi țara . Recurenții mai susțin că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la sumă și nici n-au condiționat măsura reparatorie cu plata sumei reactualizate.

Deliberând asupra recursului, el se va respinge ca nefondat întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Aceasta pentru că, pe de o parte, nu există o denaturare a actului juridic dedus judecății; în speță, dispoziția primarului a nesocotit, fără temei, pretenția contestatorilor de restituire în natură, în situația în care imobilul a fost preluat abuziv, în baza Decretului nr. 223/1974 și în condiția în care imobilul există ca atare, fără a mai discuta și faptul că nu s-a probat asupra valorii despăgubirilor. De altfel, în contextul prezentat, instanța a aplicat corect Legea nr. 10/2001, urmând ca, potrivit procedurilor prevăzute în această lege, recurenții să primească răspuns, pe fond, la notificarea făcută în condițiile art. 22 din lege, notificare prin care au revendicat în natură imobilul, iar intimata va răspunde, printr-o dispoziție motivată, potrivit cerințelor impuse de art. 21 alin. (4) din aceeași lege.

Așadar, nefiind întrunite, condițiile invocate ale art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat apelul. Potrivit art. 274 C. proc. civ., urmează a se acorda cheltuieli de judecată ce reprezintă onorariul de avocat suportat de intimați în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 972 din 21 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Obligă pe pârâtul Consiliul local al Municipiului Timișoara să plătească reclamanților solidari S.M., J.V. și J.A. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.