ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7490/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 339 pronunțată în ședința publică din data de 14 martie

2005, Judecătoria Vălenii de Munte a respins acțiunea formulată de Consiliul

local al comunei Măneciu, prin reprezentanții săi legali L.Ș., în calitate de

primar și C.C. în calitate de secretar, împotriva pârâtei O.S.

Prin

acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să constate că este proprietarul unui teren în suprafață de 330 mp

situat în comuna Măneciu, județul Prahova, motivând că a stăpânit terenul de

peste 50 de ani în mod continuu, netulburat și sub nume de proprietar.

Împotriva

sentinței reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că posesia exercitată asupra terenului în litigiu nu a

fost afectată de nici unul din viciile posesiei, fiind exercitată sub nume de

proprietar, continuu, neîntrerupt, netulburat și public.

Dosarul

cauzei a fost înaintat în vederea soluționării apelului Curții de Apel

Ploiești, fiind înregistrat sub nr. 3627/2005.

Prin

încheierea de ședință din data de 13 mai 2005 Curtea de Apel Ploiești, reținând

că valoarea obiectului litigiului este de 1 miliard și făcând aplicarea

dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ. și art. 299 C. proc. civ. a calificat

calea de atac ca fiind recurs și în consecință a dispus scoaterea cauzei de pe

rol și înaintarea dosarului spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova.

Prin

decizia nr. 505 pronunțată în ședința publică din 21 iunie 2005 Tribunalul

Prahova a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova,

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a apelului declarat

de reclamant în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția civilă, și constatând

conflict negativ de competență a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, pentru rezolvare prin regulator de competență.

Pentru

a dispune astfel, Tribunalul Prahova a reținut că din interpretarea

dispozițiilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ. modificat prin O.U.G. nr. 65 din 9

septembrie 2004 rezultă că tribunalele sunt competente să judece numai

apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, în materii

expres și limitativ prevăzute și nicidecum extinctiv, în sensul că, nu pot fi

incluse în competența tribunalelor, apelurile declarate împotriva hotărârilor

pronunțate de judecători, în cauze având ca obiect acțiuni în constatare.

Instanța

a mai reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 282

1

C. proc.

civ. aceste dispoziții legale referindu-se strict la acele acțiuni care au un

obiect evaluabil în bani.

Pentru

aceste considerente, instanța, în baza art. 158 C. proc. civ. a admis excepția

de necompetență materială a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu și, pe

cale de consecință a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea

Curții de Apel Ploiești, și în temeiul art. 21 C. proc. civ. a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru rezolvare prin regulator de

competență.

Soluționând

conflictul negativ de competență Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele.

Reclamantul

a formulat o acțiune în uzucapiune care este o acțiune reală, uzucapiunea fiind

un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real. Acțiunea

în uzucapiune este evaluabilă în bani și de aceea timbrajul se calculează la

valoarea imobilului cu privire la care poartă acțiunea, potrivit art. 6 alin.

(1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și

completările ulterioare.

Instanța

competentă material se stabilește în funcție de valoarea obiectului pricinii.

Reclamantul,

la data introducerii acțiunii a precizat valoarea obiectului, în condițiile

art. 133 C. proc. civ., aceasta fiind 3.000.000 lei.

Fiind

un litigiu în materie civilă al cărui obiect are o valoare de până la 1 miliard

lei hotărârea judecătorească dată în primă instanță în cererile introduse pe

cale principală nu sunt supuse apelului conform art. 282

1

(1) C.

proc. civ. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr.

219/2005.

Conform

art. 2 pct. 3 C. proc. civ. tribunalele judecă recursurile declarate împotriva

hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse

apelului.

Înalta

Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 22 C. proc. civ. stabilește

competența soluționării căii de atac a recursului în favoarea Tribunalului

Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalul Prahova

competența soluționării căii de atac exercitată de reclamantul Consiliul local

al comunei Măneciu împotriva sentinței civile nr. 339 din 14 martie 2005 a

Judecătoriei Vălenii de Munte.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.