ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7490/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 339 pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2005, Judecătoria Vălenii de Munte a respins acțiunea formulată de Consiliul local al comunei Măneciu, prin reprezentanții săi legali L.Ș., în calitate de primar și C.C. în calitate de secretar, împotriva pârâtei O.S. Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că este proprietarul unui teren în suprafață de 330 mp situat în comuna Măneciu, județul Prahova, motivând că a stăpânit terenul de peste 50 de ani în mod continuu, netulburat și sub nume de proprietar.

Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că posesia exercitată asupra terenului în litigiu nu a fost afectată de nici unul din viciile posesiei, fiind exercitată sub nume de proprietar, continuu, neîntrerupt, netulburat și public. Dosarul cauzei a fost înaintat în vederea soluționării apelului Curții de Apel Ploiești, fiind înregistrat sub nr. 3627/2005. Prin încheierea de ședință din data de 13 mai 2005 Curtea de Apel Ploiești, reținând că valoarea obiectului litigiului este de 1 miliard și făcând aplicarea dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ. și art. 299 C. proc. civ. a calificat calea de atac ca fiind recurs și în consecință a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova.

Prin decizia nr. 505 pronunțată în ședința publică din 21 iunie 2005 Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamant în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția civilă, și constatând conflict negativ de competență a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru rezolvare prin regulator de competență. Pentru a dispune astfel, Tribunalul Prahova a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ. modificat prin O.U.G.

nr. 65 din 9 septembrie 2004 rezultă că tribunalele sunt competente să judece numai apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, în materii expres și limitativ prevăzute și nicidecum extinctiv, în sensul că, nu pot fi incluse în competența tribunalelor, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecători, în cauze având ca obiect acțiuni în constatare. Instanța a mai reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. aceste dispoziții legale referindu-se strict la acele acțiuni care au un obiect evaluabil în bani. Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 158 C. proc. civ. a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu și, pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Ploiești, și în temeiul art. 21 C. proc.

civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru rezolvare prin regulator de competență. Soluționând conflictul negativ de competență Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele. Reclamantul a formulat o acțiune în uzucapiune care este o acțiune reală, uzucapiunea fiind un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real. Acțiunea în uzucapiune este evaluabilă în bani și de aceea timbrajul se calculează la valoarea imobilului cu privire la care poartă acțiunea, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța competentă material se stabilește în funcție de valoarea obiectului pricinii. Reclamantul, la data introducerii acțiunii a precizat valoarea obiectului, în condițiile art. 133 C. proc. civ., aceasta fiind 3.000.000 lei. Fiind un litigiu în materie civilă al cărui obiect are o valoare de până la 1 miliard lei hotărârea judecătorească dată în primă instanță în cererile introduse pe cale principală nu sunt supuse apelului conform art. 282 1 (1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005. Conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ. tribunalele judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 22 C. proc. civ. stabilește competența soluționării căii de atac a recursului în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalul Prahova competența soluționării căii de atac exercitată de reclamantul Consiliul local al comunei Măneciu împotriva sentinței civile nr. 339 din 14 martie 2005 a Judecătoriei Vălenii de Munte. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.