ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4936/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanții Z.M., ș.a. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Ploiești, Primarul municipiului Ploiești și pe pârâtul G.Ș., solicitând anularea Dispoziției nr. 1051/2002 prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Ploiești, către pârâtul G.Ș., care nu este îndreptățit la aceasta în baza Legii nr. 10/2001. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 303/21 iunie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor, invocată de intimatul G.Ș. și a respins astfel cererea.

S-a reținut, în esență, că potrivit procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite să beneficieze de prevederile acestui act normativ pot fi numai cele definite astfel prin art. 3 din lege, situație în care, contestatorii, chiriași ai imobilului, nu au calitatea procesuală activă pentru a solicita anularea deciziei emise de Primar, prin care s-a restituit în natură imobilul. Prin decizia nr. 86 din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis apelurile declarate de reclamanți, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, ca instanță competentă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Soluționând astfel cauza, tribunalul s-a raportat exclusiv la cererea inițială, fără a analiza modificarea și precizarea acesteia prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a menționatei decizii, act care, pe lângă funcția de act de dispoziție asupra modului de soluționare a cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 de persoana îndreptățită, o are și pe aceea de act doveditor al dreptului de proprietate asupra imobilului, cu forța probantă a unui înscris autentic. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Primăria Municipiului Ploiești, susținând că, în raport de prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001 contestatorii, în adevăr, nu aveau calitate procesuală activă, părțile raportului juridic instituit în baza Legii nr. 10/2001 fiind numai persoanele îndreptățite definite potrivit art. 3, și persoana juridică în patrimoniul căreia se află imobilul.

Recursul este fondat, potrivit însă celor ce urmează. În adevăr, reclamanții sunt terți față de raportul juridic determinat prin emiterea dispoziției, în temeiul Legii nr. 10/2001, de retrocedare în proprietate a imobilului, în favoarea intimatului G.Ș. Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, aceasta nu exclude însă calitatea procesuală activă a reclamanților contestatori, în cadrul procesual de față. Acțiunea formulată este o cerere în constatarea nulității absolute a deciziei (dispoziției) amintite, o acțiune în anularea actului respectiv, act care, în adevăr, este supus controlului judecătoresc, ca act juridic civil, de drept privat, cu caracter patrimonial, ce face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului, și are forța probantă a unui înscris autentic.

Or, regimul juridic al nulității absolute este dat, printre altele, de faptul că, o astfel de nulitate poate fi invocată de orice persoană ce are un interes juridicește ocrotit, interes care, în speță, este evident ca existând în ce-i privește pe reclamanți, chiriași ai imobilului restituit în natură. Instanța de apel a apreciat însă eronat în ce privește necompetența materială a soluționării cauzei, pe fond, competență care aparține în realitate tribunalului și nu judecătoriei. Aceasta întrucât, deși act juridic civil, decizia sau dispoziția unității deținătoare va fi analizată, sub aspectul legalității, în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, în legătură cu aplicarea acestei legi, și nu din punct de vedere al condițiilor în funcție de care se apreciază în mod obișnuit valabilitatea unui astfel de act (condiții de formă și fond).

Or, față de prevederile art. 24 alin. (8) din lege, competența soluționării în primă instanță revine tribunalului. Așa fiind, urmează a se admite recursul, a se modifica în parte decizia atacată în sensul casării sentinței și trimiterii cauzei spre judecare în fond la aceeași instanță. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Ploiești, prin Primarul Municipiului Ploiești împotriva deciziei 86 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Modifică în parte decizia atacată și în consecință casează sentința 303 din 21 iunie 2002 a Tribunalului Prahova, secția civilă și trimite cauza pentru competentă judecare în fond, acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2003.