ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4936/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanții Z.M.,

ș.a. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Ploiești, Primarul

municipiului Ploiești și pe pârâtul G.Ș., solicitând anularea Dispoziției nr.

1051/2002 prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în

Ploiești, către pârâtul G.Ș., care nu  este îndreptățit la aceasta în baza

Legii  nr. 10/2001.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 303/21 iunie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale

active a contestatorilor, invocată de intimatul G.Ș. și a respins astfel

cererea.

S-a reținut, în esență, că potrivit procedurii

instituite de Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite să beneficieze de

prevederile acestui act normativ pot fi numai cele definite astfel prin art. 3

din lege, situație în care, contestatorii, chiriași ai imobilului, nu au

calitatea procesuală activă pentru a solicita anularea deciziei emise de

Primar, prin care s-a restituit în natură imobilul.

Prin decizia nr. 86 din 10

septembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis apelurile

declarate de reclamanți, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la

Judecătoria Ploiești, ca instanță competentă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Soluționând astfel cauza, tribunalul

s-a raportat exclusiv la cererea inițială, fără a analiza modificarea și

precizarea acesteia prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a

menționatei decizii, act care, pe lângă funcția de act de dispoziție asupra

modului de soluționare a cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 de

persoana îndreptățită, o are și pe aceea de act doveditor al dreptului de

proprietate asupra imobilului, cu forța probantă a unui înscris autentic.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs Primăria Municipiului Ploiești, susținând că, în raport de

prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001 contestatorii, în adevăr, nu aveau

calitate procesuală activă, părțile raportului  juridic  instituit în baza

Legii nr. 10/2001 fiind numai persoanele îndreptățite definite potrivit art. 3,

și persoana juridică în patrimoniul căreia se află imobilul.

Recursul este fondat, potrivit însă

celor ce urmează.

În adevăr, reclamanții sunt terți

față de raportul juridic determinat prin emiterea dispoziției, în temeiul Legii

nr. 10/2001, de retrocedare în proprietate a imobilului, în favoarea

intimatului G.Ș.

Așa cum în mod corect a reținut

instanța de apel, aceasta nu exclude însă calitatea procesuală activă a

reclamanților contestatori, în cadrul procesual de față.

Acțiunea formulată este o cerere în

constatarea nulității absolute a deciziei (dispoziției) amintite, o acțiune în

anularea actului respectiv, act care,  în adevăr, este supus controlului

judecătoresc, ca act juridic civil, de drept privat, cu caracter patrimonial, ce

face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului, și are

forța probantă a unui înscris autentic.

Or, regimul juridic al nulității

absolute este dat, printre altele, de faptul că, o astfel de nulitate poate fi

invocată de orice persoană ce are un interes juridicește ocrotit, interes care,

în speță, este evident ca existând în ce-i privește pe reclamanți, chiriași ai

imobilului restituit  în natură.

Instanța de apel a apreciat însă

eronat în ce privește necompetența materială a soluționării cauzei, pe fond,

competență care aparține în realitate tribunalului și nu judecătoriei.

Aceasta întrucât, deși act juridic

civil, decizia sau dispoziția unității deținătoare va fi analizată, sub

aspectul legalității, în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, în legătură

cu aplicarea acestei legi, și nu din punct de vedere al condițiilor în funcție

de care se apreciază în mod obișnuit valabilitatea unui astfel de act (condiții

de formă și fond).

Or, față de prevederile art. 24

alin. (8) din lege, competența soluționării în primă instanță revine

tribunalului.

Așa fiind, urmează a se admite

recursul, a se modifica în parte decizia atacată în sensul casării sentinței și

trimiterii cauzei spre judecare în fond la aceeași instanță.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primăria

Municipiului Ploiești, prin Primarul Municipiului Ploiești împotriva deciziei

86 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Modifică în parte decizia atacată și

în consecință casează sentința 303 din 21 iunie 2002 a Tribunalului Prahova,

secția civilă și trimite cauza pentru competentă judecare în fond, acestei din

urmă instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  21 noiembrie  2003.