ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 martie 2002, reclamanta SC C.D., SA cu sediul în Târgoviște, a chemat în

judecată pe pârâții P.C.G., în calitate de moștenitor al defunctei P.E.,

Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 din comuna Băleni, județul Dâmbovița,

Comisia Județeană Dâmbovița de aplicare a Legii nr. 18/1991 și pe S.M., în

calitate de cumpărător al terenului, solicitând: constatarea nulității absolute

a titlului de proprietate nr. 93441 din 19 aprilie 1999 emis pe numele P.E.,

pentru suprafața de 4200 mp teren intravilan și în consecință, constatarea

nulității absolute pentru cauză ilicită a contractului de vânzare-cumpărare nr.

908 din 21 februarie 2001, încheiat între P.C.G., în calitate de vânzător și

S.M., în calitate de cumpărător, obligarea pârâtului S.M. să-i lase în deplină

proprietate și posesie terenul care constituie obiectul litigiului, precum și

evacuarea acestuia de pe teren.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat că, încă din anul 1997, este proprietara suprafeței de teren

pe care se află Depozitul Băleni, subunitate a SC C.D. SA, în baza

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu

seria M 07 nr. 1921, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației la 22

decembrie 1997, dreptul de proprietate fiind intabulat, conform încheierii nr.

74 din 6 august 1999.

Reclamanta a mai arătat că deși este

proprietara terenului (câștigând anterior emiterii certificatului de atestare,

procesele cu autoritatea publică locală), totuși, Comisia Locală de aplicare a

Legii nr. 18/1991 a pus în posesia terenului de 4200 mp aflat în proprietatea

sa, pe P.E. căreia, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 i-a emis

și titlul de proprietate. Ulterior, terenul respectiv a fost moștenit de

pârâtul P.C.G., care l-a vândut pârâtului S.M.

Pârâtul P.C.G. a formulat o cerere

reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale,

pentru suprafața de 4200 mp, a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului, cu nr. 1221 din 22 decembrie 1997 emis de

Ministerul Agriculturii, pe motiv că terenul ce formează obiectul litigiului a

aparținut autoarei sale P.E., solicitând, totodată, introducerea în cauză a

autorității publice centrale emitente.

Judecătoria Târgoviște, prin sentința

civilă nr. 3023 din 6 iunie 2002, a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești,

secția de contencios administrativ, reținând, în esență, că cererea

reconvențională vizează anularea unui act administrativ emis de o autoritate

centrală, fiind aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 105 din 16

iulie 2002, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea

Judecătoriei Târgoviște și a trimis dosarul pentru soluționarea conflictului

negativ de competență, la Curtea Supremă de Justiție.

Totodată, a dispus disjungerea

cererii reconvenționale privind constatarea nulității absolute parțiale a

certificatului de atestare nr. 1921 din 22 decembrie 1997.

Prin încheierea din 16 iulie 2002,

separată de sentința nr. 107 din 16 iulie 2002, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, considerând că există legătură de

cauzalitate între acțiunea principală privind nulitatea absolută parțială a

titlului de proprietate nr. 93441 din 19 aprilie 1999 și cererea

reconvențională disjunsă, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a dispus

suspendarea soluționării acesteia din urmă până la soluționarea acțiunii.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 3996 din 15 noiembrie 2002, a

stabilit competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Împotriva încheierii din 16 iulie

2002 a Curții de Apel Ploiești, a formulat recurs SC C.D. SA, susținând, că în

mod greșit, a fost suspendată soluționarea cererii reconvenționale, arătând că

nu sunt îndeplinite condițiile art. 244

1

alin. (2) C. proc. civ.,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Examinând încheierea atacată în

raport cu critica formulată și dispozițiile legale incidente pricinii, se

constată că recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Conform art. 244 alin. (1) C. proc.

civ., instanța poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă în

totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul

unei alte judecăți.

În cauză, se constată că cererea

reconvențională formulată în cauză este, de fapt, o cerere de chemare în

judecată, distinctă de acțiune, care vizează un act emis de Ministerul

Agriculturii, în timp ce acțiunea se referă la un act al comisiilor de punere

în aplicare a Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, nefiind îndeplinite

condițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se va admite recursul, se

va casa încheierea și se va trimite cauza pentru continuarea judecății

aceleiași instanțe, Curtea de Apel Ploiești.

Totodată, Curtea de Apel Ploiești va

avea în vedere că deși a dispus suspendarea judecării cauzei cu privire la

cererea reconvențională și încheierea a fost atacată cu recurs, totuși cererea

a fost expediată Judecătoriei Târgoviște, împreună cu acțiunea cu privire la

care s-a stabilit competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei

Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C.

C.D. SA Târgoviște împotriva încheierii din 16 iulie 2002 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul

nr. 5515/2002.

Casează încheierea atacată și

trimite cauza la aceiași instanță, pentru continuarea judecății.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.