ÎCCJ, decizie (scj.ro #84625)

Expulzare. Protecție umanitară condiționată Măsura de siguranță a expulzării poate fi luată și față de condamnatul care a obținut din partea statului român protecție umanitară condiționată, dar numai dacă măsura este impusă de rațiuni privind siguranța națională sau ordinea publică. În atare situație, cel expulzat nu poate fi trimis, conform art. 23 alin. (1) lit. m) din O.G. nr.102/2000, în teritorii unde viața sau libertatea i-ar fi amenințate pe motiv de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice. Secția penală, decizia nr. 2949 din 19 iunie 2003 Prin sentința nr.2/2001, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul G.A., cetățean străin, la 3 ani închisoare pentru trafic de stupefiante și, în baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea acestuia după executarea pedepsei.

Ulterior, condamnatul a solicitat să i se acorde statutul de refugiat, cerere care a fost respinsă de Oficiul național pentru refugiați, acordându-i-se însă protecție umanitară condiționată. Prin sentința nr. 1248 din 20 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a admis contestația la executare formulată de condamnat împotriva sentinței nr. 2/2001 și a dispus revocarea măsurii de siguranță a expulzării, cu motivarea că acordarea protecției umanitare condiționate de către statul român, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, constituie o cauză de împiedicare a executării măsurii expulzării, conferindu-se beneficiarului acestei forme de protecție, potrivit art. 23 din O.G.

nr. 102/2000, dreptul de a rămâne pe teritoriul României și dreptul de a nu fi expulzat sau returnat. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr.188 din 8 aprilie 2003, a admis apelul declarat de procuror, a casat hotărârea atacată și a respins contestația la executare. Recursul declarat de contestator nu este fondat. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. m) din O.G. nr. 102/2000, acordarea protecției umanitare condiționate conferă beneficiarului dreptul de a nu fi expulzat, cu excepția cazurilor impuse de rațiuni de siguranță națională sau de ordine publică, iar atunci când se dispune expulzarea în astfel de situații, cel în cauză nu poate fi trimis în teritorii unde viața sau libertatea i-ar fi amenințate pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice.

Așadar, legea prevede posibilitatea ca o persoană care a obținut protecție umanitară condiționată să poată fi expulzată, cu observația că art. 117 C. pen. nu prevede obligația ca expulzarea să se facă numai în statul de origine a condamnatului, această măsură de siguranță putându-se executa și într-un alt stat, unde nu există riscurile menționate. În consecință recursul declarat de contestator a fost respins.