ÎCCJ, decizie (scj.ro #84372)

Expulzare. Contestație la executare. Temeri justificate că persoana expulzată va fi supusă la tratamente inumane sau degradante Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Măsurile de siguranță. Expulzarea Index alfabetic: Drept penal - Expulzare C. pen., art. 117 O. U. G. nr. 194/2002, art. 92 C. proc. pen, art. 461 alin. (1) lit. c) Potrivit art. 92 alin. (1) din O. U. G. nr. 194/2002, străinul nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeri justificate, între altele, că va fi supus la tratamente inumane sau degradante. În cazul soluționării contestației la executare privind măsura de siguranță a expulzării, potrivit art. 92 alin. (5) din aceeași ordonanță, constatarea existenței temerilor justificate că persoana expulzată va fi supusă la tratamente inumane sau degradante se face de instanța de judecată, în urma comunicării primite de la Autoritatea pentru străini.

Prin urmare, este supusă casării hotărârea prin care instanța a soluționat contestația la executare în lipsa comunicării din partea Autorității pentru străini. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1129 din 15 februarie 2005 Prin sentința nr. 1031 din 26 august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis contestația la executare formulată de condamnatul E.S. și a înlăturat executarea măsurii de siguranță a expulzării, dispusă prin sentința nr. 533 din 27 septembrie 2000 a aceluiași tribunal. Instanța a reținut că cererea condamnatului este fondată, întrucât din actul emis de Ministerul de Interne, Direcția Securității din Cairo, existent la dosar, rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare pe viață prin muncă silnică.

În consecință, instanța a constatat că în situația expulzării în țara de origine, contestatorul ar fi expus la muncă silnică și tratamente inumane sau degradante. Prin decizia nr. 747 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul procurorului, cu motivarea că în statul de origine condamnatul are de executat pedeapsa cu închisoare pe viață prin muncă silnică, aceasta echivalând cu o pedeapsă inumană ori degradantă în sensul articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. Recursul declarat de procuror este fondat. Contestația la executare, potrivit art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., se poate face în cazul când se ivește, între altele, vreo împiedicare la executare. O. U. G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, în art. 92 alin. (1), prevede că un străin nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeri justificate că viața îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante. Alin. (4) al aceluiași articol prevede că străinul poate fi totuși expulzat pentru motive de siguranță națională sau ordine publică, chiar dacă se află în una dintre situațiile menționate, iar alin. (5), că este de competența instanței de judecată constatarea situațiilor prevăzute în alin. (1), în urma comunicării efectuate de către Autoritatea pentru străini.

Prin urmare, instanța este competentă să constate dacă poate fi pusă în executare măsura expulzării, în condițiile în care, în baza comunicării efectuate de Autoritatea pentru străini, rezultă una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) al art. 92 din O. U. G. nr. 194/2002. Din verificarea lucrărilor cauzei rezultă că instanțele nu au avut în vedere dispozițiile legale menționate, ci numai actul depus de contestator.

Astfel, față de prevederile art. 92 alin. (5) din O. U. G. nr. 194/2000, instanța trebuia să ceară Autorității pentru străini efectuarea de verificări privind situația contestatorului în statul de origine, pentru a constata dacă susținerile acestuia sunt reale și, ca atare, se regăsesc sau nu situații cum sunt cele prevăzute în art. 92 alin. (1). În consecință, neexaminându-se contestația la executare și în raport cu prevederile art. 92 din O. U. G. nr. 194/2002, recursul a fost admis, decizia instanței de apel și sentința primei instanțe au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul București.