ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 747/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 747/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 343 din 30

septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a schimbat încadrarea

juridică dată faptei prin rechizitoriu pentru inculpatul M.M., din infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 –

art. 42 C. pen., în următoarele infracțiuni: înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 și art. 74 și art. 76 lit.

c) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la 4 luni

închisoare; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41

alin. (2) – art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.,

condamnându-l la un an închisoare; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c)

C. pen., fiind condamnat la 10 luni închisoare; înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 și art. 74 și art. 76

lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora făptuitorul a fost condamnat la 4

luni închisoare; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C.

pen., condamnându-l pe același inculpat la 10 luni închisoare; înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C.

pen., condamnându-l pe același inculpat la 8 luni închisoare; înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C.

pen. și art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora M.M. a

fost condamnat la 4 luni închisoare; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe inculpat

la 4 luni închisoare; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) – art. 42 și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.,

condamnându-l pe același inculpat la 4 luni închisoare; înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42, art. 74 și

art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe făptuitor la 6 luni închisoare;

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) –

art. 42 C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe inculpat

la 4 luni închisoare și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C.

pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la un an și 6

luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an și 6

luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul

rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

În latură civilă, inculpatul M.M. a

fost obligat să plătească următoarele despăgubiri civile: 17.063.480 lei către

partea civilă SC A.P.P.C. SRL Ploiești, cu reactualizarea corespunzătoare

modificării indicelui general al prețurilor de la momentul punerii în executare

a hotărârii; 85.632.137 lei către partea civilă SC C.I. SRL Câmpina; 47.780.928

lei plus penalitățile de întârziere corespunzătoare contractului către partea

civilă SC B. SA Buzău; 27.518.573 lei cu reactualizarea sumei către partea

civilă SC T.D.G.R. SRL Târgoviște; 11.736.000 lei cu reactualizarea sumei la

indicele de modificare a prețurilor către SC N. SRL Târgoviște; 140.007.200 lei

către partea civilă SC O.I. SRL București; 32.579.712 lei către partea civilă

SC C. SRL Târgoviște și 154.777.550 lei către partea civilă SC S.C. SRL Câmpina

și aceste sume urmând a fi reactualizate la indicele de modificare a prețului

din momentul executării.

S-a luat act că celelalte părți

vătămate nu s-au constituit părți civile, prejudiciile fiind integral acoperite.

Prin aceeași sentință, conform art.

334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin

rechizitoriu pentru inculpatul M.C., din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.,

într-o infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. c) C.

pen., condamnându-l pe inculpat la un an închisoare și alte două infracțiuni de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76

lit. c) C. pen., texte de lege la care a fost condamnat la câte 8 luni

închisoare.

Inculpatul M.C. a mai fost condamnat

pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt, prevăzute de art. 208 alin. (2),

cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la câte 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului M.C. pedeapsa cea mai grea, de un

an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului M.C., pe

durata termenului de încercare de 3 ani, prevăzută de art. 82 C. pen. și i s-a

atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Conform art. 350 alin. (3) C. proc.

pen., s-a revocat măsura arestării preventive luată de procuror față de acest

inculpat, prin ordonanța de arestare preventivă emisă în dosarul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 568/P/1999, la 26 iulie 2000 și mandatul de

arestare preventivă nr. 50 din aceeași dată.

Inculpatul M.C. a fost obligat să

plătească părții civile SC S.C. SRL Câmpina, suma de 34.209.441 lei, iar părții

civile SC T.I.E. SRL Oradea, suma de 24.175.520 lei despăgubiri civile, ambele

sume urmând a fi reactualizate corespunzător indicelui general de modificare a

prețurilor de la momentul punerii în executare a hotărârii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 28 iunie 1994 M.M. a înființat societatea

comercială A.C.I. SRL Târgoviște, având ca obiect de activitate producție,

comerț, prestări de servicii și altele.

Același inculpat, împreună cu

fratele său M.C. au înființat la data de 27 iunie 1994 o altă societate

comercială S.S. SRL Târgoviște, la care amândoi aveau calitatea de asociat și

administrator, aceasta având ca obiect de activitate comerțul și prestările de

servicii.

La rândul său, M.M., soția

inculpatului M.M. a înființat la data de 6 noiembrie 1997, Asociația Familială

M.M. în cadrul căreia martora avea calitatea de unic asociat, iar inculpatul

era împuternicit să desfășoare activități comerciale și să semneze orice

document al acestei firme. Conturile celor 3 firme, erau deschise la B.I.R.,

sucursala Dâmbovița, iar sediul lor se află în același spațiu din cadrul

Complexului P. SRL Târgoviște.

Prima instanță a mai reținut că

începând cu luna aprilie 1999, inculpații au pus la cale, o acțiune de înșelare

a bunei credințe a partenerilor lor de afaceri, cu scopul de a obține foloase

materiale. Astfel, într-o perioadă scurtă de timp, ei au emis zeci de file

C.E.C. și bilete la ordin fără acoperire, deoarece conturile lor bancare nu au

mai fost alimentate, situație care rezultă din fișa de cont pusă la dispoziție

de B.I.R., sucursala Dâmbovița.

La data de 24 aprilie 1999 și 29

aprilie 1999, motivează instanța de fond, inculpatul M.M. a achiziționat marfă

de la SC A.P.C. SRL Ploiești în valoare de 17.063.489 lei cu facturile XCH

2015866 și XCH 9082547, pentru care inculpatul a emis pe numele SC A.C. SRL

Târgoviște 2 file C.E.C. nr. 019 – 000 – 2890 din 8 mai 1999 și 01900, 29465

din 11 mai 1999 pe care B.I.R., sucursala Dâmbovița le-a refuzat la plată din

lipsă de disponibil, la data de 13 mai 1999.

Tribunalul, a mai constatat că în

perioada 4 – 12 mai 1999 inculpatul M.M. a achiziționat marfă de la SC D. SRL

Târgoviște, în valoare totală de 102.151.406 lei, încheind 11 facturi și

emițând 7 file C.E.C., deși Societatea Comercială nu avea disponibil bănesc în

contul unității bancare.

Cele 7 file C.E.C. care poartă

numerele 019 – 000 – 29552 din 11 mai 1999, 019 – 000 – 29445 din 11 mai 1999,

019 – 000 – 29478 din 11 mai 1999, 019-000-29479 din 12 mai 1999, 019-000-29570

din 13 mai 1999, 019-000-29571 din 15 mai 1999, 019-000-29529 din 18 mai 1999

au fost refuzate la plată de B.I.R., sucursala Dâmbovița.

Instanța de fond a mai reținut că,

SC C.I. SRL Câmpina a fost prejudiciată de inculpatul M.M. cu suma de

45.002.800 lei, reprezentând contravaloare marfă ridicată cu facturile nr.

2317746 din 18 mai 1999, 2317747 din 18 mai 1999, 2317677 din 21 mai 1999,

2317786 din 27 mai 1999, 2137748 din 2 iunie 1999.

Inculpatul s-a folosit de calitatea

lui de împuternicit la A.E. M.M. și a emis bilete la ordin pentru achitarea

valorii acestor mărfuri, deși cunoșteau faptul că asociația familială nu avea

disponibil în cont.

Inculpatul a emis un număr de 7

bilete la ordin care purtau numerele 10462 din 23 mai 1999, 10120 din 27 mai

1999, 10122 din 28 mai 1999, 10462 din 31 mai 1999, 10460 din 1 iunie 1999,

bilet fără număr din data de 2 iunie 1999, bilet fără număr din 3 iunie 1999.

Pentru ultima factură nr. 2317786/27 mai 1999 în valoare de 8.151.552 lei

inculpatul s-a angajat să achite contravaloarea în numerar, în termen de 3

zile, obligație pe care, cu rea credință, nu a respectat-o și nici nu ar fi

avut cum să o îndeplinească, întrucât nu dispunea de suma respectivă.

O altă pagubă, motivează prima

instanță, a fost adusă de inculpatul M.M. și ca urmare a relațiilor intervenite

între firma sa A.I. SRL și aceiași firmă comercială și anume C. SRL Câmpina, de

la care a ridicat mărfuri cu mai multe facturi emise începând cu data de 21

aprilie 1999 și până la 21 mai 1999.

În această operațiune de

achiziționare de mărfuri de la SC C. SRL Câmpina, valoarea totală a acestora

este de 40.983.629 lei, inculpatul emițând 2 bilete la ordin pentru care s-a

înregistrat refuzul la plată, datorită lipsei de disponibil în cont, iar pentru

o altă cantitate de mărfuri, achiziționate în aceeași perioadă, inculpatul și-a

asumat obligația de plată în numerar, obligație care, de asemenea, nu a fost

îndeplinită.

Tribunalul, a mai constatat că, o

altă faptă de înșelăciune a fost săvârșită de M.M. ca urmare a relațiilor

comerciale între firma sa și SC B. SA Buzău, de la care a ridicat mărfuri în

valoare de 48.780.998 lei și nu a achitat-o, emițând bilete la ordin fără acoperire.

O altă faptă a fost săvârșită în

paguba SC T.D.G.R. SRL Târgoviște, de la care a ridicat mărfuri cu o factură

pentru valoarea de 69.471.175 lei, a emis o filă C.E.C. la 11 iunie 1999, fără

acoperire, societatea inculpatului ce a beneficiat de această aprovizionare cu

mărfuri fiind SC A. SRL Târgoviște, parte din pagubă a fost acoperită până la

întocmirea actului de inculpare, diferența rămasă de acoperit fiind de

27.518.109 lei.

Și firma SC N. SRL Târgoviște, ca

urmare a ridicării unor mărfuri, la data de 10 mai 1999 a fost prejudiciată cu

suma de 11.736.000 lei, sumă pentru care au fost emise biletele la ordin nr.

110 și 112 la 2 iunie 1999 și care, pentru același motiv, al lipsei de

disponibil, au fost refuzate la plată.

În luna aprilie 1999, de la SC O.I.

SRL București inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 140.000.000 lei,

tot pentru firma SC A. SRL, în vederea plății fiind emisă fila C.E.C. nr.

Cu alte 8 facturi emise în intervalul

8 – 20 mai 1999, de la SC M.T. SRL Târgoviște a ridicat mărfuri în valoare de

111.369.469 lei pentru care a emis tot atâtea file C.E.C. în același interval 8

– 20 mai 1999, refuzate în mod identic de la plată, ca urmare a lipsei de

disponibil bănesc.

Și în intervalul 12 – 25 mai 1999,

inculpatul M.M. a achiziționat de la SC S. SRL Târgoviște, mărfuri în valoare

totală de 32.579.712 lei, pentru care în intervalul 13 - 22 mai 1999 a emis 2

file C.E.C. și 2 bilete la ordin, toate refuzate la plată din lipsa

disponibilului bănesc.

Cu suma de 154.177.558 lei a fost

prejudiciată și SC S.C. SRL Câmpina, beneficiara mărfurilor fiind SC A. SRL

aparținând inculpatului M.M., pentru care s-au emis 6 file C.E.C. cu scadență

la plată în intervalul 13 – 21 mai 1999, aceste titluri de plată fiind emise

fără ca societatea beneficiară a mărfurilor să aibă disponibil bănesc în contul

bancar.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

M.C., prima instanță a constatat că la data de 30 mai 1999 acesta a ridicat

marfă de la SC M.T. SRL Târgoviște, în valoare de 60.000.000 lei, pentru SC

S.S. SRL Târgoviște, emițând filele C.E.C. B 019-000-32379 din 30 mai 1999 și B

019 – 000 – 323380 din 30 mai 1999 care au fost refuzate la plată de bancă,

pentru lipsa disponibilului în cont.

Același inculpat a ridicat mărfuri

și de la partea vătămată SC S.C. SRL Câmpina, în valoare de 34.209.441 lei pe

care nu a achitat-o. Marfa a fost ridicată în numele firmei SC K. SRL

Târgoviște, aparținând cumnatului său E.I., M.C. sustrăgând file C.E.C. 019 – 000

– 29710 din carnetul de C.E.C. - uri al acestei societăți, filă care era

ștampilată și semnată în alb de martor. M.C. a înmânat această filă C.E.C. cu

data de 29 mai 1999, folosind-o ca instrument de plată pentru marfa

achiziționată, deși cunoștea faptul că SC K.SRL Târgoviște nu avea la acea dată

disponibil în cont.

E.I. a aflat că M.C. i-a sustras

fila C.E.C. la data de 31 mai 1999 și a formulat plângere penală împotriva

făptuitorului.

Tribunalul, a mai constatat că, în

același mod a procedat inculpatul M.C. și față de partea vătămată SC T.G.I.E.

SRL Oradea. El a sustras fila C.E.C. semnată și ștampilată de E.I., cu nr.

P.019 – 000 – 297131 pe care a completat-o cu termenul de scadență 26 mai 1999

pentru suma de 24.175.520 lei reprezentând contravaloarea mărfii ridicate cu

factura nr. 4863783/21 mai 1999 în numele SC K. SRL Târgoviște. Și de această

dată E.I. a depus plângere penală împotriva lui M.C.

Împotriva sentinței a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică și susținând în esență următoarele:

- În mod greșit tribunalul a

schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul M.M., din infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 –

art. 42 C. pen., în 12 infracțiuni în înșelăciune, reținând că acesta nu a

acționat în baza unei rezoluții infracționale unice și l-a condamnat pentru

fiecare faptă în parte. Față de numărul mare de acte de inducere în eroare,

săvârșită în mod organizat, prin metode similare, inculpatul a avut imaginea de

ansamblu a activităților pe care le desfășoară, și a se duce la concluzia că în

speță există o singură infracțiune continuată de înșelăciune. Inculpatul M.C. a

procedat în același mod la înșelarea partenerilor săi de afaceri, astfel că în

mod eronat instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor, dintr-o singură

infracțiune de înșelăciune în 3 asemenea infracțiuni.

- Greșit au fost reținute în

favoarea inculpaților, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și

li s-au redus pedepsele sub minimul prevăzut de textul incriminator, iar

inculpatului M.C. i s-a suspendat executarea pedepsei, deoarece faptele comise

de aceștia prezintă un grad ridicat de pericol social datorită numărului mare

de societăți comerciale induse în eroare și cuantumul mare al prejudiciilor

care nu au fost acoperite.

Se solicită schimbarea încadrării

juridice, pentru inculpatul M.M., într-o singură infracțiune de înșelăciune,

prevăzută de artr.215 alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

iar pentru inculpatul M.C., într-o singură infracțiune de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

în concurs cu 2 infracțiuni de furt, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen. și

înlăturarea dispozițiilor art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., și art. 81 – art.

83 C. pen.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

penală nr. 300 din 18 iunie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva sentinței penal rn.343 din 30 septembrie

2002 a Tribunalului Dâmbovița, pe care o desființează în parte cu privire la

latura penală și în consecință:

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul M.M. din 5

infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) –

art. 42 și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., din 2 infracțiuni prevăzute de

art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., 3

infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) –

art. 42 C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. și art.

74 și art. 76 lit. c) C. pen. și o infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (2)

și (3) C. pen., într-o singură infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de

lege în baza cărora îl condamnă pe acesta la 5 ani închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

un an închisoare, aplicată inculpatului M.C., în sancțiunile componente.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.C. dintr-o

singură infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) – art. 42 C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., din 2 infracțiuni

prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C.

pen., într-o singură infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(2) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza

cărora îl condamnă pe acesta la 3 ani închisoare.

Înlătură dispozițiile art. 74 și

art. 76 lit. d) C. pen., și-l condamnă pe inculpat pentru săvârșirea a două

infracțiuni de furt, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., la câte 3 ani

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., aplică inculpatului M.C. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare.

Înlătură dispozițiile art. 81 – art.

83 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului M.C. și aplică art. 71 și art. 64 C. pen.

Înlătură revocarea măsurii arestării

preventive luată de procuror.

Menține restul dispozițiilor

sentinței atacate.

Cei doi inculpați, în termenul

legal, au declarat recurs, nemulțumiți fiind de soluția pronunțată de către

instanța de apel. Astfel, se cere a se reveni la hotărârea primei instanțe și

care a apreciat corect că toate faptele ce le-au săvârșit, sunt în concurs

real, precum și pentru faptul că li s-au recunoscut și circumstanțe atenuante.

Recursurile sunt nefondate.

Verificându-se probatoriul

administrat în raport de criticile aduse de recurenți, precum și din oficiu, se

constată că hotărârea pronunțată de instanța de apel, este corespunzătoare

activității infracționale efectiv desfășurată de cei doi inculpați și ca atare

și reținerea prevederilor art. 41 C. pen., se justifică pe deplin, la baza

faptelor penale, săvârșite la diferite intervale de timp, fiind rezoluția unică

infracțională.

Apoi, circumstanțele atenuante

acordate în favoarea ambilor inculpați, de către instanța de fond, judicios au

fost înlăturate, atâta timp cât, recurenții s-au sustras de la judecată, iar în

ultimul timp, au și părăsit țara, au adus însemnate pagube părților vătămate și

nerecuperate, iar infracțiunile comise sunt deosebit de grave, iar prin

caracterul continuat al acestora, se evidențiază și pericolul social sporit pe

care-l reprezintă făptuitorii. În consecință, cuantumul pedepselor reapreciat

de către instanța de apel, este pe deplin justificat și în limitele legale și

prevăzut de textul de incriminare. Așa fiind, se va realiza dublul scop al

sancțiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste considerente,

recursurile declarate urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.M. și M.C. împotriva deciziei penale nr. 300 din 18

iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2004.