ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4591/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 697/ CA din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța a fost admisă contestația formulată de reclamantul B.D.R. în

contradictoriu cu M.J. (în prezent M.J.L.C.) - Comisia pentru Constatarea

Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, a fost anulată Hotărârea nr.

236/2007 emisă de pârât și a fost obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al O.U.G. nr. 214/1999.

Apel

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, prin acțiunea

introductivă, anularea deciziei emise de pârât prin care s-a respins cererea sa

de recunoaștere a calității de beneficiar al O.U.G. nr. 214/1999, pentru

supunerea, din motive politice, la măsuri administrative abuzive luate de

organele fostei miliții.

Instanța de fond, analizând

cauza dedusă judecății, a constatat că reclamantul este beneficiar al

dispozițiilor Decretului-Lege nr. 118/1990, întrucât în perioada 13 martie 1949

- 1 iunie 1950 a fost strămutat din comuna Independența, județul Constanța, din

motive politice și a făcut dovada faptului că a fost supus, din motive politice,

unor măsuri administrative, respectiv că a fost privat de libertate de către

fostele structuri ale securității.

pârâtul M.J.L.C.

Împotriva hotărârii primei

instanțe a declarat recurs pârâtul M.J.L.C., invocând motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că

reclamantul nu a fost în măsură să convingă Comisia pentru Constatarea

Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă că se încadrează în

dispozițiile art. 3 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 214/1999, în condițiile în

care Decizia nr. 747/2004 emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și

Familie Constanța nu este concludentă. Consideră că instanța de fond a

interpretat și aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 214/1999 așa cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 173/2006, contrar spiritului reglementării,

care, în plan probator, este mai restrictiv decât Decretul-Lege nr. 118/1990,

care permite administrarea oricărui mijloc de probă.

4.Întâmpinarea formulată de

intimatul B.D.R.

Prin întâmpinarea formulată

intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a arătat că prin

Decizia civilă nr. 133/CA/2004 a Curții de Apel Constanța s-a statuat că a fost

privat de libertate pentru cercetări de către organele de represiune și a fost

strămutat într-o altă localitate, din motive politice, situație reglementată de

art. 1 lit. b) și e) din Decretul-Lege nr. 118/1990.

De asemenea, intimatul

susține că martorii audiați de instanța de fond au confirmat că familia B.,

considerată de chiaburi, a fost ridicată de organele de miliție în luna martie

1949, din satul Independența și dusă în orașul Constanța pentru cercetări.

Conchizând, intimatul afirmă

că instanța de fond a interpretat corect probele administrate așa încât soluția

adoptată este legală.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

control judiciar

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant B.D.R. a

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ, în condițiile art. 6 din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității

de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru

infracțiuni din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost

dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, Hotărârea nr. 236/2007

prin care Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența

Anticomunistă i-a respins cererea, considerând că nu se încadrează în

prevederile art. 1 - 3 din actul normativ indicat.

Contrar celor susținute de

recurent, Decizia nr. 747 din 14 decembrie 2004 privind acordarea unor drepturi

prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, a D.M.S.S.F. Constanța este un mijloc

de probă concludent, întrucât din preambulul său rezultă că a fost emisă în

executarea Deciziei civile nr. 133/ CA din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, care are valoare de înscris autentic. Această

hotărâre judecătorească irevocabilă atestă cu putere de lucru judecat că B.D.R.

și surorile sale B.B.M. și B.V. au fost privați de libertate în baza unor

măsuri administrative, fiind strămutați în altă localitate, așa încât

beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. b) și e) din Decretul-Lege nr. 118/1990.

Instanța de fond a adoptat

soluția criticată pe baza unui probatoriu complex și convingător care a inclus,

pe lângă înscrisurile enunțate anterior și alte înscrisuri relevante, ca de

exemplu procesul-verbal încheiat la data de 13 martie 1949 privind inventarierea

bunurilor aparținând familiei moșierului G.B. (bunicul intimatului), expropriat

în baza Decretului-Lege nr. 83/1949 (filele 21-23 dosar fond).

De asemenea, declarațiile

martorilor D.A. și M.I. se coroborează cu celelalte dovezi, conturând împrejurările

factuale care constituie temeiul formulării cererii intimatului - reclamant.

Este lipsită de consistență,

în contextul reținut, afirmația recurentului referitoare la faptul că nu s-au

identificat documente în arhiva M.A. – Direcția Instanțelor Militare, din care

să rezulte că familia intimatului a fost supusă unor măsuri administrative,

fiindcă, după cum bine a punctat judecătorul fondului, lipsa unor dovezi în

arhiva unei instituții publice nu poate conduce la concluzia că măsurile

represive îndreptate împotriva familiei intimatului nu au existat.

soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele

expuse la pct. II.2, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, așa încât

în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., îl va respinge, reținând că în

cauză s-a probat faptul că intimatul - reclamant a fost strămutat într-o altă

localitate, de organele fostei miliții, din cauza averii ori originii sociale,

conform art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 214/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.J.L.C. împotriva sentinței nr. 697/ CA din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2009.