ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4591/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 697/ CA din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța a fost admisă contestația formulată de reclamantul B.D.R. în contradictoriu cu M.J. (în prezent M.J.L.C.) - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, a fost anulată Hotărârea nr. 236/2007 emisă de pârât și a fost obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.U.G. nr. 214/1999. 2. Considerentele Curții de Apel Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, anularea deciziei emise de pârât prin care s-a respins cererea sa de recunoaștere a calității de beneficiar al O.U.G.

nr. 214/1999, pentru supunerea, din motive politice, la măsuri administrative abuzive luate de organele fostei miliții. Instanța de fond, analizând cauza dedusă judecății, a constatat că reclamantul este beneficiar al dispozițiilor Decretului-Lege nr. 118/1990, întrucât în perioada 13 martie 1949 - 1 iunie 1950 a fost strămutat din comuna Independența, județul Constanța, din motive politice și a făcut dovada faptului că a fost supus, din motive politice, unor măsuri administrative, respectiv că a fost privat de libertate de către fostele structuri ale securității. 3. Recursul declarat de pârâtul M.J.L.C. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâtul M.J.L.C., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul susține că reclamantul nu a fost în măsură să convingă Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă că se încadrează în dispozițiile art. 3 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 214/1999, în condițiile în care Decizia nr. 747/2004 emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Constanța nu este concludentă. Consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 214/1999 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 173/2006, contrar spiritului reglementării, care, în plan probator, este mai restrictiv decât Decretul-Lege nr. 118/1990, care permite administrarea oricărui mijloc de probă. 4.Întâmpinarea formulată de intimatul B.D.R.

Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a arătat că prin Decizia civilă nr. 133/CA/2004 a Curții de Apel Constanța s-a statuat că a fost privat de libertate pentru cercetări de către organele de represiune și a fost strămutat într-o altă localitate, din motive politice, situație reglementată de art. 1 lit. b) și e) din Decretul-Lege nr. 118/1990. De asemenea, intimatul susține că martorii audiați de instanța de fond au confirmat că familia B., considerată de chiaburi, a fost ridicată de organele de miliție în luna martie 1949, din satul Independența și dusă în orașul Constanța pentru cercetări. Conchizând, intimatul afirmă că instanța de fond a interpretat corect probele administrate așa încât soluția adoptată este legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Soluția instanței de control judiciar Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 2. Argumentele Înaltei Curți Intimatul-reclamant B.D.R. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 6 din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, Hotărârea nr. 236/2007 prin care Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă i-a respins cererea, considerând că nu se încadrează în prevederile art. 1 - 3 din actul normativ indicat.

Contrar celor susținute de recurent, Decizia nr. 747 din 14 decembrie 2004 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, a D.M.S.S.F. Constanța este un mijloc de probă concludent, întrucât din preambulul său rezultă că a fost emisă în executarea Deciziei civile nr. 133/ CA din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, care are valoare de înscris autentic. Această hotărâre judecătorească irevocabilă atestă cu putere de lucru judecat că B.D.R. și surorile sale B.B.M. și B.V. au fost privați de libertate în baza unor măsuri administrative, fiind strămutați în altă localitate, așa încât beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. b) și e) din Decretul-Lege nr. 118/1990.

Instanța de fond a adoptat soluția criticată pe baza unui probatoriu complex și convingător care a inclus, pe lângă înscrisurile enunțate anterior și alte înscrisuri relevante, ca de exemplu procesul-verbal încheiat la data de 13 martie 1949 privind inventarierea bunurilor aparținând familiei moșierului G.B. (bunicul intimatului), expropriat în baza Decretului-Lege nr. 83/1949 (filele 21-23 dosar fond). De asemenea, declarațiile martorilor D.A. și M.I. se coroborează cu celelalte dovezi, conturând împrejurările factuale care constituie temeiul formulării cererii intimatului - reclamant. Este lipsită de consistență, în contextul reținut, afirmația recurentului referitoare la faptul că nu s-au identificat documente în arhiva M.A.

– Direcția Instanțelor Militare, din care să rezulte că familia intimatului a fost supusă unor măsuri administrative, fiindcă, după cum bine a punctat judecătorul fondului, lipsa unor dovezi în arhiva unei instituții publice nu poate conduce la concluzia că măsurile represive îndreptate împotriva familiei intimatului nu au existat. 3. Temeiul de drept al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la pct. II.2, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, așa încât în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., îl va respinge, reținând că în cauză s-a probat faptul că intimatul - reclamant a fost strămutat într-o altă localitate, de organele fostei miliții, din cauza averii ori originii sociale, conform art. 3 lit. d) din O.U.G.

nr. 214/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței nr. 697/ CA din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.