ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1379/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1379/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâtul M.J. - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența
Anticomunistă, anularea deciziei de respingere privind acordarea drepturilor
legale conform art. 1 lit. d) din Decretul - Lege nr. 118/1990.
În motivarea
cererii reclamantul a arătat că familia sa a avut domiciliul obligatoriu în
județul Ialomița, măsură ce a încetat în anul 1955. Cu toate acestea, susține
reclamantul, pârât i-a respins cererea de constatare a calității de luptător în
rezistența anticomunistă, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 1
coroborat cu art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999. Prin sentința civilă nr.
654/ CA din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța - secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a respins, ca
nefondată, contestația formulată de reclamantul P.C. Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că prin O.U.G. nr. 214/1999 se recunoaște calitatea de
luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 06 martie 1945 - 14
decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive
politice sau supuse unor măsuri administrative abuzive. În art. 3 din ordonanță
sunt enumerate măsurile administrative abuzive, iar la lit. d) se prevede
„strămutarea dintr-o altă localitate". A mai reținut instanța că la data
de 17 mai 2007,Comisia a respins cererea reclamantului, în schimb a fost admisă
cererea părinților săi. A constatat prima instanță că, în conformitate cu
adresa nr. 144/ C din 05 februarie 2007 emisă de D.I.M., P.N. împreună cu soția
O. și copiii săi: F., V., G. și I. au fost strămutați prin Decizia M.A.I. nr. 200/1951,
la data de 18 iunie 1951 în localitatea Perietii Noi - Fundata, raionul
Slobozia, restricție ridicată în anul 1954 prin decizia M.A.I. nr. 2222/1954.
A concluzionat instanța
că reclamantul s-a născut ulterior ridicării restricției, la data de 07
februarie 1955, astfel încât nu poate beneficia de prevederile O.U.G. nr. 214/1999.
Împotriva
acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul P.C., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor art. 304 punctul 9 C. proc.
civ.,susținând în esență următoarele:
- că în mod
greșit instanța de fond a respins acțiunea față de împrejurarea că a dovedit cu
actele depuse la dosar că părinții săi au fost strămutați în anul 1951, iar el
s-a născut în perioada în care familia sa suporta condițiile grele de trai
impuse de situația stabilirii domiciliului obligatoriu, consecințele
nefavorabile răsfrângându-se implicit și asupra lui;
- că a dovedit
că altei persoane, născute ulterior, la data de 20 martie 1955, i s-au acordat
drepturilor cuvenite potrivit actului normativ menționat mai sus, creându-se
astfel o discriminare între cei aflați în aceeași situație.
Recursul este
nefondat.
Instanța de
fond a reținut în mod exact situația de fapt rezultând din înscrisurile depuse în
cauză: părinții și frații mai mari ai reclamantului au fost strămutați la 18
iunie 1951 din localitatea Gelu-Sînicolau Mare, cu domiciliu obligatoriu la
Pereții Noi - Fundata raionul Slobozia. Dar această restricție domiciliară a
fost ridicată printr-un act administrativ în anul 1954.
Recurentul s-a
născut la 7 februarie 1955, după încetarea domiciliului obligatoriu, astfel
încât nu poate beneficia de drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999.
Argumentul
că o altă persoană,născută la 20 martie 1955, ar beneficia de drepturile
prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999 nu poate fi primit: drepturile fiecărui
cetățean solicitant al lor se stabilesc în raport de situația de fapt a
fiecăruia. Nu este exclusă posibilitatea ca, în cazul celui cu care se compară recurentul,
efectele strămutării ori ale domiciliului obligatoriu să fi încetat după
nașterea lui.
Oricum ar fi,
comparația invocată de recurent nu este relevantă pentru admiterea acțiunii
sale, întrucât excede dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.C., împotriva sentinței civile nr. 654/ CA din 24 septembrie 2007 a Curții
de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 01 aprilie 2008.