ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2781/2010

HOTĂRÂRE
16.05.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2781/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

la data de 23 octombrie 2008, reclamanta M.L. a chemat în judecată Ministerul

Justiției, Comisia pentru constatarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă, solicitând anularea deciziilor nr. 596

și respectiv nr. 6215 din 10 aprilie 2006, prin care pârâta a constatat

că nu sunt întrunite prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999 și în

consecință a respins cererile formulate de reclamantă pentru sine

și pentru tatăl său decedat.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

nr. 213 din 2 decembrie 2009 prin care a respins acțiunea ca

nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că nu s-a făcut

dovada calității de luptător în rezistența

anticomunistă nici pentru reclamantă, nici pentru tatăl

acesteia, plecarea familiei din localitatea natală neputând fi

asimilată noțiunii de „strămutare în altă localitate”,

prevăzută de art. 3 din ordonanță.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta M.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat

că instanța a reținut o situație de fapt inexactă,

ignorând declarațiile martorilor, autentificate, precum și deciziile

emise de comisiile pentru aplicarea Decretului – Lege nr. 118/1990 și

respectiv a Legii nr. 189/2000, prin care i s-a stabilit calitatea de

beneficiar al celor două acte normative.

Totodată, a învederat

reclamanta, din actele depuse rezultă că tatăl său, C.I., a

fost evacuat din Cadrilater în județul Constanța și apoi în

Pitești, unde i s-a stabilit domiciliu obligatoriu.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, O.U.G. nr. 214/1999

acordă calitatea de luptător în rezistența anticomunistă

persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive

politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse

măsuri administrative abuzive, printre care și strămutarea într-o

altă localitate, din motive politice.

Din actele dosarului rezultă

că familia reclamantei a fost strămutată din motive etnice din

Cadrilater – Bulgaria în județul Constanța, prin sentința nr. 66/2008

a Curții de Apel Pitești acordându-i-se reclamantei drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 9 aprilie 1943 - 6 martie 1945.

De asemenea, prin decizia nr. 66/2007

a D.M.P.S. Argeș s-a constatat că în perioada 10 ianuarie 1949 - 31

decembrie 1950, reclamanta a fost strămutată împreună cu familia

din județul Constanța în Pitești, stabilindu-se că se

încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) din Decretul - Lege nr. 118/1990,

potrivit cărora timpul cât o persoană a fost strămutată

într-o altă localitate, din motive politice, constituie vechime în

muncă.

În cuprinsul acestei decizii se

menționează că la stabilirea calității de beneficiar

al Decretului - Lege nr. 118/1990 au fost avute în vedere actele de stare

civilă și declarațiile martorilor, actul normativ prevăzând

în art. 10 că dovedirea situațiilor se poate face prin orice mijloc

de probă.

Spre deosebire de dispozițiile Decretului

– Lege nr. 118/1990, la emiterea O.U.G. nr. 214/1999 legiuitorul a avut în

vedere dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 și 3 doar cu

acte, Comisia fiind obligată să solicite documente, date sau

informații de la instituțiile publice care le dețin, respectiv A.N.S.R.I.,

Ministerul Muncii, etc.

În cauză, pentru verificarea

susținerilor reclamantei, s-au solicitat astfel de documente, din

informațiile comunicate nerezultând faptul că mutarea familiei

reclamantei din județul Constanța ar fi fost urmarea  vreunui act administrativ

abuziv.

Întrucât nu se poate susține că

beneficiarii Decretului-Lege nr. 118/1990 dobândesc obligatoriu și

calitatea de luptători în rezistența anticomunistă, Curtea va

constata temeinicia soluției pronunțate, urmând a respinge recursul

ca nefondat.

Respinge recursul declarat de M.L. împotriva

sentinței civile nr. 213 / F-CONT din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1379/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.C.
ÎCCJ 2006-11-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3738/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 9 septembrie 2005, reclamanta M.C. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, anularea deciziei nr. 500 din 17 iun
ÎCCJ 2007-06-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3179/2007
reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 214/1999 modificată, fiind irelevantă în soluționarea cauzei împrejurarea că tatăl și fratele acesteia au dobândit drepturi prevăzute
ÎCCJ 2010-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 131/2010
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 108 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă contestația în anulare formulată de R.M.Z. împotriva sentinței nr. 49
ÎCCJ 2006-10-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3654/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ (urmare a declinării competenței, de către Tribuna
Sursă