ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 131/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 108 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă contestația în anulare formulată de R.M.Z. împotriva sentinței nr. 49 din 19 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea contestației în anulare a reținut că prin sentința nr. 49/2009, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R.M.Z., sentință rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Instanța de retractare a constatat că cele două motive prevăzute de dispozițiile art. 317 C. proc. civ., pentru care se poate exercita această cale de atac, nu sunt îndeplinite în cauză, în sensul că nici procedura de citare cu această parte și nici pronunțarea hotărârii cu încălcarea normelor de competență nu pot fi reținute în cauză, motiv pentru care contestația formulată a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea R.M.Z., criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurenta a criticat faptul că instanța de fond nu i-a recunoscut statutul de luptător în rezistența anticomunistă, întrucât a fost strămutată împreună cu familia, considerând că se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 1, 2, 3 din O.U.G.

nr. 214/1999. A arătat că a fost strămutată cu domiciliul obligatoriu în lagărul din Bărăgan, întrucât familia sa a fost dezrădăcinată din orașul natal Orșova, Județul Mehedinți și strămutată în comuna Pelicanu, județul Călărași. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 320 alin. (3) coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte reține că prin exercitarea căii de atac a contestației în anulare, acțiune care nu are un caracter devolutiv, nu se judecă acțiunea ca atare și nu se examinează temeinicia susținerilor părților cu privire la drepturile lor subiective deduse judecății, ci se verifică numai dacă judecata a avut loc cu respectarea anumitor norme procedurale.

Analizând actele dosarului și văzând limitele pe care această Curte le are în legătură cu analiza sentinței atacate, pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare, Înalta Curte reține că recurenta nu critică sentința instanței sesizate cu contestația în anulare, ci motivele de recurs formulate privesc fondul cauzei deduse judecății, aspecte asupra cărora instanța sesizată în calea de atac a contestației în anulare nu s-a pronunțat, nefiind motive ce privesc contestația în anulare. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de R.M.Z. împotriva sentinței nr. 108 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.