ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3738/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 9

septembrie 2005, reclamanta M.C. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Justiției, anularea deciziei nr. 500 din 17 iunie 2005, emis de Comisia pentru

combaterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și obligarea

acesteia să emită o nouă decizie, prin care să-i recunoască această calitate

defunctului său tată, U.G., a cărei succesoare este.

Reclamanta a susținut că,

deși a făcut dovada că în perioada septembrie 1946 - august 1947, tatăl său a

fost închis în lagărul de la Pitești, pentru o infracțiune politică, iar după

ispășirea pedepsei a fost dat afară din învățământ și apoi mutat permanent de

la o școală la alta, în mod nejustificat pârâta a refuzat să-i recunoască

calitatea de beneficiar al O.U.G. nr. 214/1999.

Prin sentința civilă nr. 70

din 27 martie 2006, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea, a anulat decizia

contestată și a stabilit pentru tatăl reclamantei (defunctul U.G.), calitatea

de luptător în rezistența anticomunistă.

Instanța a avut în vedere că

în perioada 1946 - 1947, acesta a fost închis în lagărul de la Pitești, că în aceeași perioadă, familia a avut domiciliul forțat la Bacău, că ulterior, după executarea pedepsei, tatăl reclamantei a fost urmărit de organele de

securitate și mutat sistematic de la o școală la alta, situații apreciate ca

făcând dovada condițiilor cerute de O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Ministerul Justiției care a susținut, în esență, că în mod

greșit s-a considerat ca fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) din

O.U.G. nr. 214/1999, în condițiile în care nu s-au administrat dovezi certe în

acest sens.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, „se recunoaște calitatea de

luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive

politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri abuzive”.

Potrivit dispozițiilor art. 3

lit. a) și c) al aceluiași act normativ: „prin măsuri abuzive se înțelege orice

măsuri luate de organele fostei miliții sau securitate ori de alte organe, ca

urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1) în

baza cărora s-a dispus - lit. a), privarea de libertate în locuri de deținere; lit.

c) - stabilirea de domiciliu obligatoriu”.

În sensul acestor dispoziții

legale, în cauză s-a dovedit că în perioada 3 martie 1947 - 12 august 1947, U.G.

a fost arestat și internat în lagărul de la Pitești, fiind învinuit de injurii la adresa Armatei Roșii și a poporului sovietic (adresa S.R.I.).

Astfel fiind, legal și

temeinic Curtea de Apel Bacău a apreciat că s-a făcut dovada măsurii abuzive

prevăzută de art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999, luate împotriva lui U.G.

Împrejurarea că la dosarul

cauzei nu s-a depus sentința penală de condamnare, nu este relevantă, în

condițiile în care prin certificatul eliberat de grefa Tribunalului Ilfov, la

16 octombrie 1946, s-a dovedit că a existat o hotărâre penală de condamnare a

lui U.G. (nr. 704/1946), iar pe de altă parte, că acesta a fost arestat și

ținut în lagărul de la Pitești, pentru săvârșirea unei infracțiuni din motive

politice.

Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 70 din 27 martie

2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2006.