ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3581/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 21 septembrie

2001, reclamantul

O.G.I., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de aplicare a legii fondului

funciar comuna Băleni și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor Dâmbovița, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate

și punerea sa în posesie și deplină proprietate, cu privire la mai multe suprafețe

de teren, situate pe raza comunei Băleni, deținute în proprietate de părinții săi,

O.G. și E., anterior colectivizării.

Judecătoria Târgoviște, prin sentința

civilă 1712 din 10 aprilie 2002, a respins acțiunea reținând că :

Reclamantul a solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate pentru 9,39 ha teren, pentru care a prezentat acte de proprietate

ale autorilor săi, emise înainte de 1945, cererea fiind formulată de reclamant singur,

în condițiile în care acesta împreună cu frații săi, a solicitat în temeiul Legii

nr. 169/1977 reconstituirea dreptului de proprietate pentru o altă suprafață de

teren de 13,90 ha, sens în care s-a și eliberat titlu de proprietate, luându-se

în considerare terenurile deținute de autorii acestora, conform evidențelor agricole.

Astfel, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, pentru 23,40 ha, din probele

administrate, inclusiv expertiza tehnică nerezultând că autorii reclamantului au

obținut o suprafață de teren mai mare decât cea înregistrată în registrul agricol

și cu care au intrat în CAP.

Prin decizia nr. 810 din 1 septembrie

2001, Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant O.G.I.

împotriva sentinței civile nr. 1712 din 10 aprilie 2002 pronunțată de Judecătoria

Târgoviște, intimate fiind Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Băleni

și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, intervenienți fiind G.O.,

N.J., C.M. și S.E.

S-au reținut de asemenea că reclamantului

cât și celorlalți moștenitori, care au și formulat de altfel cerere de intervenție

în interesul pârâților, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga

suprafață de teren cu care autorii acestora au figurat în registrul agricol, nedemonstrându-se

că aceștia au avut și alte suprafețe de teren decât cele pentru care s-au formulat

cereri de reconstituire atât de către reclamant cât și de frații acestuia.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamantul, susținând în esență, că hotărârea atacată nu este motivată iar

instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și a dovezilor administrate,

respectiv probele cu înscrisuri, expertiză și martori, din care rezultă că autorii

săi au avut mai mult teren decât s-a reconstituit prin cele două titluri de proprietate.

Sub un alt aspect, mai susține recurentul,

instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulate în cauză, cerere

tendențioasă întrucât intervenienții, ca frați, nu au solicitat reconstituirea dreptului

de proprietate pentru întreaga suprafață de teren.

Recursul nu este fondat.

Confirmând sentința dată de prima instanță,

cu luarea în considerare a celor invocate în cererea de apel, hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se sprijină și care au format convingerea judecătorilor

cu privire la soluția dată astfel, reținând esențial, împrejurarea analizată pe

larg de instanța de fond, că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate

pentru întreaga suprafață de teren pe care au deținut-o autorii săi și aceasta desigur

în considerarea prevederilor Legii nr. 18/1991 și a probelor administrate în acest

sens.

Pe de altă parte, susținerile din recurs

în legătură cu greșita apreciere a probatoriului, din care ar rezulta o situație

contrară celei reținute de instanță, constituie mai degrabă, eventual, un motiv

de netemeinicie a hotărârii atacate, nu de nelegalitate, ce nu intră în prezent,

în urma abrogării vechiului pct. 11, sub incidența motivelor de casare prevăzute

de art. 304 C. proc.civ.

În ce privește cererea de intervenție

asupra căreia instanța nu s-ar fi pronunțat, aceasta este o chestiune ce putea fi

invocată numai de partea interesată, respectiv intervenienții, care nu au atacat

însă hotărârea.

Așa fiind, cum hotărârea atacată este

legală, în temeiul art. 312 C. proc.civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul O.G.I. împotriva deciziei nr. 810 din 1 septembrie 2003 a Tribunalului

Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2004.