ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2558/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 193 din  16 februarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița

precum și decizia nr. 1199 din 25 aprilie 2001  a Curții de Apel  Ploiești.

La apelul

nominal s-au prezentat intimații-reclamanți I.T.personal și asistați de avocat

G.C.care îi reprezintă și pe ceilalți intimați-reclamanți P.A., P.C.și P.C.și

intimatul-intervenient P.S.reprezentat de avocat Z.V., lipsind

intimatele-pârâte Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul

Consiliului Local al Comunei Malu cu Flori și Comisia Județeană de aplicare a

Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii Dâmbovița.

Procedura

completă.

Nefiind

formulate alte cereri Curtea acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta

Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea

hotărârilor atacate și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și

temeinică.

Avocat

G.C.solicită admiterea recursului în anulare.

Avocat Z.V.

solicită respingerea recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 24

octombrie 2001 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f din Legea

nr.92/1992 republicată și ale art. 330 pct. 2 C.proc.civ., astfel cum a fost

modificat prin O.U.G., recurs în anulare împotriva deciziei civile nr.193/16

februarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița și a deciziei civile nr. 199/25 aprilie

2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, apreciind că ambele încalcă

esențial legea, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei de fond.

În motivarea

recursului în anulare s-a arătat că reclamanții I.T., P.A. A., P.A.C.și

P.C.s-au adresat Judecătoriei Târgoviște chemând în judecată pârâții Comisia

locală de aplicare a Legii nr.18/1991 din comuna Malu cu Flori, județul

Dâmbovița și Comisia județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor și solicitând reconstituirea dreptului de

proprietate și eliberarea titlului pentru suprafața de teren de 1,75 ha care a

aparținut autorului lor P.G.S.

Pe parcursul

judecării cauzei, unchiul reclamanților și fiul defunctului, numitul P.S.S. a

formulat o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea

acțiunii, cu motivarea că este singurul moștenitor care a solicitat, în

conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991 republicată, în termenul legal,

reconstituirea dreptului de proprietate pentru același teren.

Prin sentința

civilă nr. 5614 din 22 septembrie 2000, Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea

și a obligat pârâta Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar din

comuna Malu cu Flori să întocmească documentația necesară eliberării titlului

de proprietate și pe pârâta Comisia județeană menționată să emită titlul de

proprietate, pe numele tuturor moștenitorilor defunctului pentru suprafața de

1,5 ha.

A fost

respinsă cererea de intervenție ca nefondată.

Tribunalul

București, prin decizia civilă nr.193/16 februarie 2001 a anulat ca netimbrat

apelul declarat de Comisia locală Malu cu Flori pentru aplicarea Legii

nr.18/1991 și a admis apelul intervenientului, schimbând în totalitate sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.

Soluția a fost

menținută și de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr.1199/25 aprilie

2001.

Instanțele de

control judiciar au reținut în esență că solicitarea reclamanților vizează

reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu și nu de pe urma

defunctului P.G.S.

În recursul în

anulare se susține că deciziile pronunțate în apel și recurs sunt esențial

nelegale, instanțele omițând să observe că reclamanții sunt moștenitorii

defunctului P.G.S. și au depus în termenul legal cereri pentru reconstituirea

dreptului de proprietate.

A fost atașat

dosarul cauzei iar părțile au depus înscrisuri referitoare la terenul în

litigiu.

Examinând

întregul material probator administrat în cauză, Curtea reține că recursul în

anulare este întemeiat. Instanțele de control judiciar au aplicat în mod greșit

o serie de prevederi ale legii nr. 18/1991, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

Astfel, este

necontestat că în termenul prevăzut în Legea nr.18/1991, pentru terenul în

litigiu au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate fiul și

fiica lui P.G.S, adică P.S.A.(tatăl reclamanților P.A.și P.C.) și P.G.M.(mama

reclamanților I.T.și P.C.), în calitate de moștenitori ai acestuia.

Depunerea în

termen a cererilor este confirmată inclusiv de Comisia locală Malu cu Flori

pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond

(filele 7 – 9).

Ca atare, la

acea dată, reclamanții nu aveau calitatea de a depune personal cereri de

reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma bunicului lor, P.G. S.,

acest drept revenind exclusiv părinților lor, moștenitori, legali, în viață la

data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991.

Instanțele de

control judiciar au interpretat și aplicat deci în mod greșit prevederile art.

8 și 9 din Legea nr.18/1991, privându-i pe reclamanți de drepturile ce le revin

în calitatea de moștenitori care nu le-a fost contestată. Subrogându-se în

drepturile autorilor lor (părinții) și venind la moștenirea bunicului,

reclamanții nu aveau obligația să depună personal cereri de reconstituire a

dreptului de proprietate, așa cum în mod greșit au considerat tribunalul și

Curtea de Apel.

Caracterul

nelegal al deciziilor rezultă și din examinarea dispozițiilor art. 14 și 15 din

Regulamentul pentru aplicarea Legii nr.18/1991, texte invocate în mod corect în

sentința judecătoriei și care atestă că doar soluția pronunțată în fond este

legală și temeinică.

Așa fiind, în

temeiul dispozițiilor art. 330

3

alin. 1, combinat cu art. 304 pct.

9 și art. 312 alin. 3 C.proc.civ., se va admite recursul în anulare și se va

modifica decizia Curții de Apel Ploiești în sensul admiterii recursurilor

reclamanților împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.

Va fi

schimbată în parte această decizie în sensul respingerii apelului

intervenientului P.S.S. declarat împotriva sentinței judecătoriei, care va fi

menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei 1199 din 25 aprilie 2001 a Curții

de Apel Ploiești – secția civilă.

Modifică

decizia atacată în sensul că admite recursul reclamanților I.T., P. A., P.C.și

P.C.împotriva deciziei 193 din 16 februarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița –

secția civilă pe care o schimbă în parte în sensul că respinge apelul

intervenientului P.S.împotriva sentinței 5614 din 22 septembrie 2000 a

Judecătoriei Târgoviște pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  13 iunie  2003.