ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2558/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 193 din 16 februarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița precum și decizia nr. 1199 din 25 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești. La apelul nominal s-au prezentat intimații-reclamanți I.T.personal și asistați de avocat G.C.care îi reprezintă și pe ceilalți intimați-reclamanți P.A., P.C.și P.C.și intimatul-intervenient P.S.reprezentat de avocat Z.V., lipsind intimatele-pârâte Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Consiliului Local al Comunei Malu cu Flori și Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii Dâmbovița.

Procedura completă. Nefiind formulate alte cereri Curtea acordă cuvântul pentru dezbateri. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Avocat G.C.solicită admiterea recursului în anulare. Avocat Z.V. solicită respingerea recursului în anulare.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 octombrie 2001 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f din Legea nr.92/1992 republicată și ale art. 330 pct. 2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G., recurs în anulare împotriva deciziei civile nr.193/16 februarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița și a deciziei civile nr. 199/25 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, apreciind că ambele încalcă esențial legea, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei de fond. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că reclamanții I.T., P.A.

A., P.A.C.și P.C.s-au adresat Judecătoriei Târgoviște chemând în judecată pârâții Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 din comuna Malu cu Flori, județul Dâmbovița și Comisia județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului pentru suprafața de teren de 1,75 ha care a aparținut autorului lor P.G.S. Pe parcursul judecării cauzei, unchiul reclamanților și fiul defunctului, numitul P.S.S. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că este singurul moștenitor care a solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991 republicată, în termenul legal, reconstituirea dreptului de proprietate pentru același teren.

Prin sentința civilă nr. 5614 din 22 septembrie 2000, Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea și a obligat pârâta Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar din comuna Malu cu Flori să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate și pe pârâta Comisia județeană menționată să emită titlul de proprietate, pe numele tuturor moștenitorilor defunctului pentru suprafața de 1,5 ha. A fost respinsă cererea de intervenție ca nefondată. Tribunalul București, prin decizia civilă nr.193/16 februarie 2001 a anulat ca netimbrat apelul declarat de Comisia locală Malu cu Flori pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și a admis apelul intervenientului, schimbând în totalitate sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.

Soluția a fost menținută și de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr.1199/25 aprilie 2001. Instanțele de control judiciar au reținut în esență că solicitarea reclamanților vizează reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu și nu de pe urma defunctului P.G.S. În recursul în anulare se susține că deciziile pronunțate în apel și recurs sunt esențial nelegale, instanțele omițând să observe că reclamanții sunt moștenitorii defunctului P.G.S. și au depus în termenul legal cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate. A fost atașat dosarul cauzei iar părțile au depus înscrisuri referitoare la terenul în litigiu. Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea reține că recursul în anulare este întemeiat.

Instanțele de control judiciar au aplicat în mod greșit o serie de prevederi ale legii nr. 18/1991, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Astfel, este necontestat că în termenul prevăzut în Legea nr.18/1991, pentru terenul în litigiu au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate fiul și fiica lui P.G.S, adică P.S.A.(tatăl reclamanților P.A.și P.C.) și P.G.M.(mama reclamanților I.T.și P.C.), în calitate de moștenitori ai acestuia. Depunerea în termen a cererilor este confirmată inclusiv de Comisia locală Malu cu Flori pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond (filele 7 – 9). Ca atare, la acea dată, reclamanții nu aveau calitatea de a depune personal cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma bunicului lor, P.G.

S., acest drept revenind exclusiv părinților lor, moștenitori, legali, în viață la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991. Instanțele de control judiciar au interpretat și aplicat deci în mod greșit prevederile art. 8 și 9 din Legea nr.18/1991, privându-i pe reclamanți de drepturile ce le revin în calitatea de moștenitori care nu le-a fost contestată. Subrogându-se în drepturile autorilor lor (părinții) și venind la moștenirea bunicului, reclamanții nu aveau obligația să depună personal cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, așa cum în mod greșit au considerat tribunalul și Curtea de Apel. Caracterul nelegal al deciziilor rezultă și din examinarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Regulamentul pentru aplicarea Legii nr.18/1991, texte invocate în mod corect în sentința judecătoriei și care atestă că doar soluția pronunțată în fond este legală și temeinică.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 330 3 alin. 1, combinat cu art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 C.proc.civ., se va admite recursul în anulare și se va modifica decizia Curții de Apel Ploiești în sensul admiterii recursurilor reclamanților împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița. Va fi schimbată în parte această decizie în sensul respingerii apelului intervenientului P.S.S. declarat împotriva sentinței judecătoriei, care va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei 1199 din 25 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești – secția civilă. Modifică decizia atacată în sensul că admite recursul reclamanților I.T., P. A., P.C.și P.C.împotriva deciziei 193 din 16 februarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița – secția civilă pe care o schimbă în parte în sensul că respinge apelul intervenientului P.S.împotriva sentinței 5614 din 22 septembrie 2000 a Judecătoriei Târgoviște pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.