ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1143/2017

Decizia nr. 1143/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 noiembrie 2014, pe rolul Judecătoriei Târgoviște, ulterior declinată în favoarea Tribunalului Dâmbovița,

reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia Locală Băleni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C., a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului Județean Dâmbovița nr. 34 din 19 decembrie 2005 cu privire la validarea poziției nr. 4 din Anexa nr. 37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia, cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de doamna D., înregistrată la Primăria com. Băleni sub nr. 95 din 24 noiembrie 2005; anularea Titlului de proprietate nr. 151725 din 23 mai 2006, emis în favoarea pârâtei C. de către B. Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafața de 167 ha. teren cu vegetație forestieră.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 25 august 2005, doamnele E. și C. au depus la Primăria com. Băleni, prin avocat delegat F., împuternicit de către procuratorii G. și H., cererea înregistrată sub nr. 736 (anexă filele 1-2), prin care au solicitat în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul forestier în suprafață de 167,3 ha., respectiv Moșia Băleni - Români, județul Dâmbovița, care a aparținut domnului I.

Prin sentința civilă nr. 1671 din 28 octombrie 2015, Tribunalul Dâmbovița

a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia Locală Băleni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C.

Prin Decizia nr. 2093 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,

a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1671/2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

A schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea.

A constatat nulitatea absolută a Hotărârii B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița nr. 34 din 19 decembrie 2005, cu privire la validarea poziției nr. 4 din Anexa nr. 37 și a tuturor actelor subsecvente cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de pârâta C., înregistrată la Primăria com. Băleni sub nr. 736 din 25 august 2005.

A anulat Titlul de proprietate nr. 151725 din 23 mai 2006, emis în favoarea pârâtei C. de către B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița de aplicare a Legii nr. 18/1990, pentru suprafața de 167 ha. teren vegetație forestieră.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.,

solicitând casarea hotărârii atacate și respingerea apelului declarat de A.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de

recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 1 al Titlului XIII „Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare: „în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ."

Norma legală mai sus redată definește categoria „proceselor funciare", în care include nu numai plângerile și contestațiile, dar și alte litigii apărute în urma aplicării Legilor fondului funciar, respectiv nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 169/1997.

În speță, reclamanta A. a formulat acțiunea introductivă în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) pct. (vi) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, invocând în drept și prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului Județean Dâmbovița nr. 34 din 19 decembrie 2005 cu privire la validarea poziției nr. 4 din Anexa nr. 37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia, cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de doamna D., înregistrată la Primăria com. Băleni sub nr. 95 din 24 noiembrie 2005 și anularea Titlului de proprietate nr. 151725 din 23 mai 2006, emis în favoarea pârâtei C. de către B. Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafața de 167 ha. teren cu vegetație forestieră.

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, urmare cererii depuse de către petentele E. și C. la Primăria com. Băleni, înregistrată sub nr. 736/2005, acestea au solicitat în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul forestier în suprafață de 167,3 ha., respectiv Moșia Băleni - Români, județul Dâmbovița, care a aparținut domnului I.

Față de cele ce preced, rezultă fără echivoc că litigiul de față face parte din categoria proceselor funciare, astfel cum sunt acestea definite și reglementate prin

art. 1 al Titlului XIII al Legii nr. 247/2005, reclamanta A. solicitând constatarea nulității absolute a actelor emise de Consiliul Județean Dâmbovița și anularea titlului de proprietate emis de B. Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în favoarea petentelor, în temeiul legilor fondului funciar, pentru suprafața de 167 ha. teren cu vegetație forestieră.

Art. 5 alin. (1) din Titlului XIII al Legii nr. 247/2005, prevede că: „Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecată birourilor de carte funciară."

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile legale menționate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează că:

„(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Dispozițiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziții speciale, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012, au incidență în cauza de față.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunțate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Aceasta înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor

judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Modul de reglementare a căilor de atac nu constituie nici o încălcare a legislației europene, atâta vreme cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în repetate rânduri, că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din Convenție, nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicție în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicție, care să verifice rezultatul unei proceduri administrative, este efectiv.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale redate rezultă că Decizia nr. 2093 din 18 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, este definitivă și nu este supusă căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C., împotriva Deciziei nr. 2093 din data de 18 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, în baza art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2017.