ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6462/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

17 aprilie 2007 pe rolul Tribunalului București, reclamanții C.F. și P.A. au

chemat în judecată pârâții: Municipiul București prin primarul general,

M.S.B.A., T.A.D., P.B.G. și P.C.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună:

- constatarea nulității absolute a

Dispoziției nr. 332 din 20 mai 2002 emisă de Primarul General al municipiului

București cu privire la imobilul situat în București;

- constatarea nulității absolute a

Dispoziției nr. 387 din 28 iunie 2002, emisă de același pârât prin care s-a

completat prima dispoziție.

- obligarea pârâtului Municipiul

București prin primarul general, în baza prevederilor Legii nr. 112/1995 la

încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu reclamanții, în baza

contractelor de închiriere pe care le dețin.

În motivarea acțiunii s-a susținut

că prin dispozițiile atacate s-a dispus restituirea în natură a imobilului

situat în București, pârâților M.S.B.A., T.A.D., P.B.G. și P.C.M..

Imobilul restituit a făcut parte din

acordul româno-italian încheiat între Guvernul Republicii Socialiste România și

Guvernul Republicii Italiene la 20 ianuarie 1968, astfel că în cauză erau

aplicabile dispozițiile art. 5 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai susținut că prin dispoziția

nr. 1719 din 13 noiembrie 2003 emisă de Primarul General al Municipiului

București s-au revocat cele două dispoziții prin care s-a restituit imobilul în

litigiu.

În drept reclamanții și-au întemeiat

acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001, art. 948 și urm. C. civ. și Legea nr. 112/1995.

Prin sentința civilă nr. 904 din 19

iunie 2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepția

necompetenței materiale a instanței invocate de pârâtul Municipiul București

prin Primarul general; a admis excepția lipsei calității procesual active a

reclamantelor invocate de pârâtul M.S.B.A. și a respins acțiunea ca fiind

formulată de persoane fără calitate procesual activă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că excepția necompetenței materiale a tribunalului nu este întemeiată

în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, și ale încheierii nr. IX/2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport de dispozițiile art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantele sunt terți față de cele două

dispoziții atacate și în plus acestea nu justifică interesul în promovarea

capetelor de cerere privind constatarea nulității celor două dispoziții având

în vedere că acestea au fost deja revocate.

S-a mai reținut că nu se justifică

interesul nici cu privire la capătul trei din acțiune deoarece reclamantele nu

îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru cumpărarea

apartamentelor situate la etajul I și la parterul imobilului.

Împotriva hotărârii pronunțate de

prima instanță au declarat apel reclamantele argumentând că această hotărâre

este lipsită de motivare și că este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

Astfel, s-a susținut că acțiunea

reclamantelor greșit a fost apreciată ca o contestație în baza Legii nr.

10/2001, că aceștia fiind terți potrivit Legii nr. 10/2001, justifică un

interes legitim în condițiile dreptului comun pentru desființarea celor două

decizii.

Prin decizia nr. 84 din 5 februarie

2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că deși sintetică hotărârea primei instanțe expune considerentele în

baza cărora s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului

București și s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantelor, respingându-le acțiunea ca atare.

S-a mai reținut că reclamantele nu

argumentează în fapt și în drept nelegalitatea hotărârii de fond în ceea ce

privește ultimul capăt de cerere, astfel că apelul este nefondat.

Împotriva hotărârii pronunțate în

apel, reclamantele au declarat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat

numai cu privire la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. că față de reclamante care

sunt terți în materia retrocedărilor efectuate în baza Legii nr. 10/2001,

dispozițiile de restituire sunt titluri de proprietate, ce pot fi atacate pe

baza dreptului comun.

S-a mai susținut că dispoziția prin

care s-au revocat cele două dispoziții atacate, a fost desființată prin decizia

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1333/2/2006

(filele 65 – 68, dosar fond).

În final s-a arătat că instanța de

fond a soluționat pe excepția cauza astfel că obiectul capătului trei din

acțiune nu a făcut obiectul cercetării judecătorești.

Recursul va fi admis pentru

considerentele următoare:

Obiectul acțiunii îl reprezintă

constatarea nulității absolute a două dispoziții emise de Primarul General al Municipiului

București, în baza Legii nr. 10/2001.

Acțiunea în nulitatate a fost

promovată de C.F. și de P.A. care au calitatea de terți în raport cu emitentul

cât și cu beneficiarii celor două dispoziții prin care s-a dispus restituirea

în natură.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.

(8) din Legea nr. 10/2001, tribunalele sunt competente să soluționeze în primă

instanță contestațiile formulate de persoanele îndreptățite conform art. 3 din

Legea nr. 10/2001.

Reclamantele nu au învestit instanța

de fond cu o astfel de contestație, ele au calitatea de terți față de emitentul

și beneficiarii dispozițiilor, terți care pretind că au suferit o vătămare a

drepturilor sau a intereselor sale și a atacat aceste dispoziții în instanță,

pe calea dreptului comun.

Conform dispozițiilor art. 23 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 decizia sau dispoziția de restituire în natură a

imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acesteia, are

forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru

punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Cum dispozițiile emise în baza Legii

nr. 10/2001 sunt veritabile titluri de proprietate, competența materială de

soluționare a acțiunii în constatarea nulității aparține judecătoriei în

circumscripția căreia se găsește imobilul potrivit art. 1 și art. 13 C. proc.

civ.

Cu ocazia dezbaterilor părțile au

precizat că valoarea obiectului dedus judecății este de peste 5 miliarde lei,

astfel că în raport cu dispozițiile art. 2 C. proc. civ., competența materială

de soluționare a cauzei revine Tribunalului București ca primă instanță.

Față de cele arătate, recursul va fi

admis, se vor casa hotărârile pronunțate și se va trimite cauza pentru reluarea

judecății la Tribunalul București ca instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții C.F. și P.A. împotriva deciziei nr. 84 din 5 februarie 2008 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată precum și sentința

nr. 904 din 19 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2008.