ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4218/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 mai 2013, sub nr. x/2013, pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Rutieră Română, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională și B. S.R.L., a solicitat:

- suspendarea celor 25 de licențe de traseu eliberate operatorului de transport rutier desemnat câștigător, respectiv B. S.R.L., pentru traseul Brăila-Galați, cod traseu 21811;

- anularea celor 25 de licențe de traseu eliberate pentru traseul Brăila-Galați, cod traseu 21811;

- descalificarea operatorului de transport rutier B. S.R.L. Conform pct. 9 din OMTI nr. 1640/08.11.2012, Anexa nr. 19 și pct. 9 din Anexa nr. 18;

- anularea licitației/ședinței de atribuire dn data de 28.02.2013 privind cursele cuprinse în programul de transport public de persoane interjudețean 2013 - 2019, pentru traseul Brăila-Galați, cod traseu 21811;

- anularea rezultatului ședinței de atribuire/procedura de atribuire din data de 28.02.2013, pentru traseul Brăila-Galați, cod traseu 21811.

Prin încheierea din 15 octombrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei plângerii prealabile, invocate de pârâta Autoritatea Rutieră Română, precum și excepția lipsei de obiect invocată de pârâta B. S.R.L. și, totodată, a respins cererea de suspendare a celor 25 de licențe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galați.

Prin decizia nr. 106 din 24 aprilie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, excepțiile procesuale invocate de pârâtele Autoritatea Rutieră Română și Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (actualmente Agenția pentru Agenda Digitală a României) și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Rutieră Română, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (actualmente Agenția pentru Agenda Digitală a României) și B. S.R.L., obligând reclamanta la plata către Societatea B. S.R.L. a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3.1. Împotriva deciziei nr. 106 din 24 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

3.2. Prin decizia nr. 1138 din 8 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106 din 24 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2016, pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, revizuenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și B. S.R.L., a solicitat revizuirea deciziei nr. 106 din 24 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, solicitând admiterea cererii, schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul anulării rezultatului atribuirii pentru cursele 4, 8, 13 și 21 ale traseului 21811 Brăila - Galați și anulării licențelor emise intimatei B. S.R.L. pentru aceste curse.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta susținând, în esență, că la data de 05.12.2016, în calitate de intervenientă accesoriu în interesul Autorității Rutiere Române în dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București, unde, a luat cunoștință de un înscris nou, reprezentat de adresa RAR nr. x/07.04.2014, din care rezultă că trei dintre autovehiculele B. S.R.L., cu care aceasta a participat la procedura de atribuire, nu dețineau instalație de aer condiționat. Prin urmare, intimata ar fi cumulat un punctaj mai mic decât cel al revizuentei, ceea ce ar fi condus la declararea revizuentei drept câștigătoare a curselor 4, 8, 13 și 21 ale traseului 21811 Brăila - Galați.

Prin sentința civilă nr. 240 din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția tardivității cererii de revizuire;

- a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și B. S.R.L.;

- a obligat revizuenta să plătească reclamantei Autoritatea Rutieră Română suma de 961 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 240 din 15 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire.

Recurenta-revizuentă a susținut că prima instanță a interpretat în mod greșit prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce privește momentul descoperirii unui nou înscris. A apreciat revizuenta că acest moment nu poate fi considerat decât acela la care înscrisul a ajuns, pe orice cale și pentru prima dată, în posesia părții care îl invocă, iar în speță, acest moment l-a reprezentat termenul de judecată din 21.11.2016, când revizuenta a formulat cerere de intervenție în interesul Autorității Rutiere Române în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A considerat recurenta-revizuentă că nu putea realiza o evaluare juridică a acestui înscris și nu putea să îl valorifice decât la momentul la care l-a parcurs în mod nemijlocit. Existența unei comunicări între două instituții, care are caracter de corespondență internă, nedestinată cunoașterii de către terți, nu poate reprezenta momentul descoperirii înscrisului, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.

Prin întâmpinări, intimatele Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală a României au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Chestiunea asupra căreia instanța de control judiciar este chemată să se pronunțe privește data de la care curge, în speță, termenul de promovare a cererii de revizuire formulată de reclamantă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv dacă acest termen curge de la data la care revizuenta a intrat efectiv în posesia înscrisului apreciat a avea caracter de noutate ori de la data la care a cunoscut existența înscrisului și a conținutului acestuia, astfel cum a reținut instanța de fond.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de revizuire, pentru cazul întemeiat pe existența unor înscrisuri noi, curge "din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă". Așadar, textul de lege face trimitere la "descoperirea" înscrisurilor, sintagmă care nu echivalează, în toate cazurile, cu intrarea efectivă în posesia înscrisului, putând coincide cu luarea la cunoștință, pe orice cale, a conținutului acestuia. Atât timp cât partea care invocă înscrisul nou a luat cunoștință de existența și conținutul actului și apreciază că ar putea constitui temei al revizuirii unei hotărâri judecătorești, nu este necesară intrarea efectivă în posesia acestuia, normele de procedură prevăzând remedii pentru situația în care partea nu poate prezenta înscrisul din motive obiective, însă poate dovedi existența și conținutul acestuia.

În speță, înscrisul nou invocat de revizuentă, respectiv adresa nr. x/07.04.2014 emisă de Registrul Auto Român, a fost cunoscut de aceasta atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul conținutului încă din luna mai 2014. Prin adresa nr. x/07.05.2014, Autoritatea Rutieră Română i-a adus la cunoștință revizuentei că aspectele semnalate de aceasta prin adresele nr. x/25.03.2014 și nr. y/25.04.2014 sunt confirmate prin adresa nr. x/07.04.2014 emisă de Registrul Auto Român.

Or, revizuenta cunoștea conținutul propriilor sesizări, cu privire la neîndeplinirea cerințelor tehnice de către autovehiculele intimatei B. S.R.L., care erau confirmate prin adresa nr. x/07.04.2014, emisă de Registrul Auto Român. Pe cale de consecință, conținutul înscrisului invocat a avea caracter de noutate era cunoscut de revizuentă, întrucât corespundea cu cel al adreselor nr. x/25.03.2014 și nr. y/25.04.2014.

Pe de altă parte, chiar dacă omitem existența adresei nr. x/07.05.2014, emisă de Autoritatea Rutieră Română, existența înscrisului era cunoscută revizuentei la data pronunțării deciziei nr. 1138 din 8 aprilie 2016, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 106 din 24 aprilie 2014, întrucât în considerentele deciziei instanța de recurs a făcut referire expresă la înscrisul menționat.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, revizuenta neprezentând critici care să conducă la reformarea soluției atacate. Cererea de revizuire a fost tardiv formulată la data de 21.12.2016, în raport de termenul legal de o lună, calculat de la data comunicării adresei nr. x/07.05.2014 de către Autoritatea Rutieră Română (mai 2014) ori chiar de la data comunicării deciziei nr. 1138 din 8 aprilie 2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (iunie 2016). Astfel cum s-a arătat anterior, descoperirea înscrisului nou nu are semnificația intrării în posesia acestuia, ci cunoașterea conținutului său de către partea care îl invocă, împrejurare suficientă pentru a realiza o evaluare juridică a acestuia, în sensul susținut de recurentă și a aprecia dacă poate constitui temei al unei cereri de revizuire.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 240 din 15 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.