ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4043/2015

Decizia nr. 4043/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/44/2013 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL Brăila a formulat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, SC B. SRL, SC C. SRL și SC D. SRL contestație la licitația privind atribuirea programului de transport interjudețean 2013-2019 și a rezultatelor obținute la atribuirea din 28.02.2013 pentru cod traseu 22723. Totodată reclamanta a solicitat ca instanța să dispună suspendarea efectelor licitației de atribuire din 28.02.2013.

Prin sentința nr. 224 din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Ministerul Transporturilor și a respins cererile privind anulare act administrativ și obligație „a face” formulate în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutiera Română, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, SC D. SRL, SC C. SRL și SC B. SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.R.R., C.N.M.S.I., SC D. SRL Brăila, SC C. SRL Brăila și SC B. SRL Brăila, și a respins ca nefondat capătul de cerere privind suspendare efecte licențe traseu, a obligat pe pârâtele A.R.R. și C.N.M.S.I. să reia ședința de atribuire traseu transport interjudețean Galați-Brăila fără aplicarea criteriului prevăzut la pct. 6 din Anexa nr. 2 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012 și cu verificarea îndeplinirii de către reclamanta SC A. SRL Brăila și pârâtele SC D. SRL Brăila, SC C. SRL Brăila și SC B. SRL Brăila a criteriului prevăzut de pct. 9 din Anexa nr. 2 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012, a obligat pe pârâta A.R.R. - să elibereze noi licențe de transport interjudețean potrivit rezultatului ședinței de atribuire efectuate conform celor mai sus dispuse.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs SC D. SRL, Autoritatea Rutieră Română, SC C. SRL, SC B. SRL, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, în prezent Agenția pentru Agenda Digitală a României.

SC D. SRL a invocat în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Autoritatea Rutieră Română a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

SC C. SRL a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, în prezent Agenția pentru Agenda Digitală a României, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

SC B. SRL a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

3.1. Recursul formulat de pârâta SC D. SRL împotriva sentinței nr. 224 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați

Recurenta susține, contrar motivării instanței de fond, că a întrunit la data licitației inclusiv condiția pentru depunerea certificatului de atestare fiscală, conform Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012.

Licitația din luna ianuarie 2013 a fost suspendată ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești, iar ulterior după reluarea procedurii suspendate, pentru licitația din data de 28.02.2013 nu s-a mai solicitat de către organele în drept completarea dosarelor cu un nou certificat de atestare fiscală.

Această situație a fost valabilă pentru operatorii de pe întreg teritoriul României, nefiind particulară licitației în speță, motiv pentru care nu se poate susține nelegalitatea procedurii din data de 28.02.2013.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond, în sensul că ar fi incertă îndeplinirea de către recurentă a condiției absenței datoriilor către buget, o primă critică vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece nu au fost dezvoltate considerentele pentru care s-a apreciat ca fiind „incertă” îndeplinirea acestei condiții.

O a doua critică vizează interpretarea greșită a conținutului materialului probator depus la dosar de către recurentă în condițiile în care certificatul de atestare fiscală nr. 555364/20.12.2012 a confirmat că nu figura în evidențele fiscale cu datorii la data de 30.11.2012.

Recurenta precizează în acest context că obligațiile fiscale ale lunii curente au data scadentă în ziua de 25 a lunii următoare, motiv pentru care la data de 21.12.2012 evidențele fiscale nu puteau să confirme decât situația existentă la 30.11.2012.

Certificatul de atestare fiscală poate fi utilizat 30 de zile de la data eliberării, respectiv până la 21.01.2013.

Prin informarea postată pe site-ul oficial al A.R.R. s-a menționat că certificatele de atestare fiscală depuse la 24.01.2013, vor fi luate în calcul la ședința de atribuire din data de 28.02.2013.

Adresa nr. 800601/20.03.2013 emisă de M.F.P. - A.N.A.F., prin care se confirmă faptul că recurenta nu înregistra la data de 31.12.2012 datorii restante la bugetul centralizat al statului, nu a fost luată în considerare de prima instanță.

În realitate, reclamanta este cea care figura în evidențele fiscale cu obligații finale la data de 31.12.2012, conform adresei nr. 81956/26.04.2013.

Referitor la certificatul de atestare fiscală nr. 3474/20.12.2012 emis de către D.F.P.L. Brăila, din conținutul acestuia rezultă că termenul său de valabilitate este luna în cursul căreia a fost eliberat.

În cea ce privește motivarea Curții de Apel Galați asupra depunctării nelegale, cu 10 puncte, a reclamantei, în raport de soluția nedefinitivă pronunțată prin sentința nr. 194 din 17.01.2013 recurenta precizează că reclamanta a beneficiat, în mod neechitabil, în concurs cu celelalte firme participante la licitație, de o nouă facilitate pe lângă cea specifică stării de insolvență, ceea ce încalcă principiul liberei concurențe reglementat de disp. art. 23 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

Recurenta solicită în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2/2013 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3.2. Recursul formulat de pârâta Autoritatea Rutieră Română

Recurenta critică soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, pe care o consideră dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale de drept material, întrucât în materia contenciosului administrativ calitatea procesuală pasivă aparține numai emitentului actului administrativ pretins vătămător.

Programul de transport interjudețean se atribuie prin Sistemul informativ pentru atribuirea electronică a traseelor naționale, care este gestionat de Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională.

Licențele de traseu pentru cursele 1-25 ale traseului interjudețean 227.23 Galați-Brăila au fost emise operatorilor de transport declarați câștigători de C.N.M.S.I., de unde rezultă că recurenta are calitate procesuală pasivă numai pentru capătul de cerere privind anularea acestora.

Raportat la acest capăt de cerere, recurenta arată că excepția inadmisibilității urma să fie admisă, având în vedere că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă obligatorie prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la data la care trebuiau depuse certificatele de atestare fiscală, perioada de referință pentru atribuirea din 28.02.2013 este reprezentată de ultima zi din anul anterior celui atribuirii, respectiv 31.12.2012, de unde rezultă că pârâtele societății comerciale nu înregistrau la această dată datorii restante la bugetul de stat.

În privința depunctării reclamantei cu 10 puncte motivat de faptul că se afla în insolvență, recurenta arată că prin hotărâre judecătorească, Curtea de Apel București suspendase executarea pct. 2 teza a II-a și pct. 6 din Anexa nr. 2 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012 până la pronunțarea instanței de fond, iar această situație a fost adusă la cunoștința C.N.M.S.I.

3.3. Recursurile formulate de pârâtele SC C. SRL și SC B. SRL

Recurentele susțin că depunctarea este legală atunci când societatea se află în procedură de insolvență, deoarece Legea nr. 85/2006 oferă debitorilor protecție, îi favorizează în relațiile cu creditorii, nu se plătesc dobânzi, penalități, sunt suspendate toate acțiunile judiciare împotriva acesteia, iar în ipoteza în care s-ar menține hotărârea instanței de fond, reclamanta ar fi favorizată față de ceilalți competitori.

Recurentele consideră că sentința nr. 194 din 17.01.2013 a Curții de Apel București prin care s-a dispus suspendarea pct. 6 al Anexei nr. 2 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012 este nelegală, motiv pentru care a fost atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Este criticabilă, în opinia recurentelor, motivarea instanței de fond, în sensul că reclamanta nu avea obligații de plată exigibile la 31.12.2012 și 31.01.2013 față de buget, întrucât, fiind în procedura de insolvență, acestea sunt suspendate.

Și motivarea instanței de fond cu privire la faptul că obligațiile pârâtelor de plată exigibile la 31.12.2012 ar fi incerte este nelegală, întrucât, din documentele depuse la dosar de fiecare firmă rezultă că dovezile sunt certe, iar judecătorul fondului nu motivează în ce constă incertitudinea.

3.4. Recursul formulat de pârâtul Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, în prezent Agenția pentru Agenda Digitală a României.

Recurentul susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele care au dus la înlăturarea susținerilor acesteia, iar instanța nu a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată cu privire la capătul principal de cerere - contestația la licitația privind atribuirea programului de transport interjudețean 2013-2019 și a rezultatelor obținute la atribuirea din 28.02.2013, pentru codul de traseu 22723.

Prima instanță nu a ținut seama de faptul că în vederea desfășurării ședințelor de atribuire electronică a traseelor județene, A.R.R. are obligația de a pune la dispoziția C.N.M.S.I. toate informațiile privind operatorii de transport, vehiculele deținute și pentru care aceștia au copii conforme valabile, caracteristicile acestora, operatorii de transport care se află sub incidența Legii nr. 82/2008 privind procedura insolvenței, precum și informații referitoare la certificatele fiscale, care dau dreptul operatorilor de transport să participe la procedura de atribuire electronică a traseelor din programele județene de transport.

În cadrul procedurii de atribuire traseu, toate datele cu privire la operatorii de transport participanți au fost furnizate de A.R.R. și au fost preluate automat în aplicație.

Recurenta susține că nu a organizat atribuirea programului de transport interjudețean 2013-2019, nu a emis în cadrul acestei proceduri nici un act administrativ intitulat „Rezultatul sesiunii de atribuire din 28.02.2013” și ca urmare, nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu care are ca obiect anularea unei proceduri de atribuire.

Raportul întocmit potrivit disp.art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicată, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din 24 februarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din data de 1 aprilie 2015.

II. Analiza motivelor de casare

1.1. Cu privire la criticile ce se referă la greșita interpretare și aplicare a disp.art. 55 alin. (1) din Ordinul M.T.I. nr. 980/2011 la analizarea și pronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române pe capătul de cerere privind anularea rezultatului atribuirii.

Cu privire la criticile formulate de recurentul C.N.M.S.I., în prezent A.A.R.D., în sensul neanalizării de către instanța fondului a excepției lipsei calității procesuale pasive asupra capătului principal de cerere - contestația la licitația privind atribuirea programului de transport interjudețean 2013-2019 și a rezultatelor obținute la atribuirea din 28.02.2013, pentru codul de traseu 22723 și, în consecință, a greșitei interpretări a disp. art. 5 din H.G. nr. 1439/2009.

Instanța de fond a obligat cele două pârâte să reia ședința de atribuire traseu transport interjudețean Galați-Brăila, în anumite condiții.

Prima instanță nu a anulat în mod expres rezultatul atribuirii, astfel cum au susținut recurentele-pârâte.

În vederea reluării procedurii de atribuire, se constată că cele două recurente-pârâte au atribuții specifice și distincte.

Astfel, potrivit art. 55 alin. (1) din Ordinul M.T.I. nr. 980/2011, programul de transport interjudețean se întrunește de A.R.R., iar conform art. 59 din același ordin, traseele se atribuie conform calendarului publicat pe pagina de internet a A.R.R.

La rândul său, potrivit art. 57 alin. (1) din Ordinul M.T.I. nr. 980/2011, recurenta A.A.R.D. are competența de a atribui cursele/traseul din programul interjudețean prin Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naționale în baza criteriilor de evaluare, solicitantului care întrunește cel mai mare punctaj.

Prin urmare, se justifică menținerea în calitate de pârâte a celor două recurente, prin respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, cum în mod corect a procedat prima instanță.

1.2. Cu privire la soluționarea excepției inadmisibilității cererii de anulare a licențelor, pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română.

Excepția este neîntemeiată astfel cum a susținut judecătorul fondului, din înscrisurile aflate la fila 35 din dosar, rezultând îndeplinirea condiției procedurii prealabile.

1.3. În ceea ce privește greșita reținere a caracterului incert a depunerii certificatului de atestare fiscală, dar și a nemotivării sentinței recurate pe acest aspect.

Curtea de Apel Galați a constatat că îndeplinirea condiției prevăzută la pct. 9 Anexa nr. 2 din Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012, de a se depune certificatele fiscale privind plata obligațiilor fiscale este incertă, întrucât condiția cu data de referință ultima zi din anul anterior atribuirii s-a realizat prin raportare la momente diferite.

Soluția este motivată și este legală, deoarece din cuprinsul certificatelor fiscale depuse de recurentele-pârâte societăți comerciale, reiese că acestea nu înregistrau datorii la bugetul de stat la data de 30.11.2012 și nu la data de 31.12.2012, cum obligă dispozițiile Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012.

Faptul că în cuprinsul certificatului de atestare fiscală depus de recurenta SC D. SRL se menționează că înscrisul poate fi utilizat 30 de zile de la data eliberării, nu are relevanță asupra datei de referință pentru plata obligațiilor fiscale cerută de pct. 9 Anexa nr. 2 din Ordinul M.T.I. nr. 1641/2012.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că toate cele trei recurente societăți comerciale au prezentat certificate fiscale care atestau că nu aveau obligații exigibile la 30.11.2012, neputându-se valorifica alte adrese/acte ulterioare, așa cum pretinde recurenta SC D. SRL, care au fost emise ulterior încheierii participării la licitație.

1.4. Cu privire la motivul de recurs ce critică soluția instanței de fond prin care a reținut greșita aplicare a normelor legale la depunctarea reclamantei cu 10 puncte potrivit pct. 6 din Anexa nr. 2 la Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012.

Susținerea este nefondată, având în vedere că instanța de fond s-a raportat în mod corect la puterea de lucru judecat a sentinței nr. 194 din 17.01.2013 a Curții de Apel București, prin care se suspendase aplicarea pct. 6 din Anexa nr. 2 la Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012, împrejurare de care aveau cunoștință recurentele A.R.R. și A.A.R.D.

Astfel, pct. 6 nu mai putea fi aplicat, rezultând că depunctarea reclamantei cu 10 puncte pentru faptul că se afla în procedura insolvenței, a fost nelegală.

Mai mult, în prezent, Înalta Curte s-a pronunțat definitiv atât asupra cererii de suspendare, cât și asupra cererii de anulare (decizia nr. 160/2015) a pct. 6 din Anexa nr. 2 la Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012, astfel că nu s-a mai justificat cererea de suspendare a cauzei până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

Din cuprinsul motivelor de recurs formulate de Autoritatea Rutieră Română reiese că aceasta a pus în executare sentința nr. 194/2013 a Curții de Apel București și a dispus suspendarea executării prevederilor sus-menționate, transmițând instituției competente, C.N.M.S.I. - în prezent A.A.R.D., să nu depuncteze operatorii de transport care se aflau în situația prevăzută de pct. 6 din Anexa nr. 2 și pct. 2 teza a II-a din Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012.

Recurenta A.A.R.D. nu a înțeles să respecte dispozițiile unei sentințe judecătorești opozabile erga omnes (ca urmare a suspendării executării unui act administrativ unilateral cu caracter normativ), astfel încât, în mod corect, prima instanță a sancționat comportamentul autorității/ instituției prin obligarea de a se relua procedura de licitație, în condiții legale.

Având în vedere că pct. 6 din Anexa nr. 2 la Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012 a fost anulat de către instanța de contencios administrativ, criticile ce cuprind argumente legate de favorizarea societăților aflate în insolvență în cadrul procedurilor de licitație, nu vor mai fi analizate.

În concluzie, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursurile ca nefondate.

În temeiul art. 451 C. proc. civ., va obliga recurenții-pârâți la plata sumei de 6.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României, SC D. SRL, SC C. SRL, SC B. SRL împotriva sentinței nr. 224 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții-pârâți la plata sumei de 6.500 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC A. SRL.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2015.