ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4193/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, sub nr. 245/44/2013, reclamanta SC G.T.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea Rutieră Română și Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională București suspendarea efectelor licitației din 28 februarie 2013, organizată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - ARR până la soluționarea în fond a cauzei. În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, următoarele: SC G.T.I. SRL a adresat pârâtei contestație la licitația din 28 februarie 2013, însă aceasta nu a răspuns contestației și a procedat la atribuirea traseelor operatorilor de transport pe care i-a considerat câștigători.

Licitația de atribuire a traseelor interjudețene s-a efectuat cu încălcarea OMTI nr. 1640/2012 și nr. 240/1614/2012 privind atribuirea criteriilor de evaluare, a punctajelor și a metodologiei de punctare privind criteriile de evaluare a operatorilor de transport. Deși operatorii câștigători nu aveau certificate fiscale valabile, pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - ARR a anunțat operatorii să se prezinte pentru a li se emite actele de atribuire. A concluzionat reclamanta că situația de fapt expusă este de natură a justifica suspendarea efectelor licitației, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în speță procedura de licitație derulându-se cu nesocotirea legii.

Pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat în esență lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de împrejurarea că ARR este autoritatea învestită de lege cu atribuții legate de licențierea operatorilor de transport și care, chiar dacă este un organism specializat al Ministerul Transporturilor, are personalitate juridică proprie. Pârâta ARR a solicitat în cuprinsul Concluziilor scrise respingerea cererii de suspendare, ca inadmisibilă, în conformitatea cu dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamanta a mai formulat două cereri de suspendare, ambele aflate pe rolul Curții de Apel Galați - dosarele nr. 317/44/2013 și 478/44/2013.

Aceeași pârâtă a invocat în cauză excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că CNMSI, este autoritatea responsabilă de atribuirea traseelor naționale în programele de transport interjudețene, excepția lipsei de obiect, în raport de împrejurarea că având în vederea atribuirea din 28 februarie 2013, s-au emis deja licențele pentru cursele/traseele interjudețene. Pârâta CNMSI a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive. Prin Sentința nr. 126 din 31 mai 2013, Curtea de Apel Galați a respins excepțiile invocate în cauză de pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea Rutieră Română și Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională București, ca nefondate și a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă ca nefondată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză s-a reținut că, transportul rutier interjudețean, cât și programul de transport aferent sunt gestionate de către ARR - organism al Ministerului Transporturilor, care eliberează licența de traseu și graficul de circulație, după atribuirea traseului prin Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naționale, așa cum rezultă din art. 62 al Normei metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere (...) stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de față, invocată de pârâta ARR s-a reținut că dosarele invocate de această pârâtă ca având același obiect, vizează în realitate fondul litigiului și suspendarea pe cale de ordonanță președințială a procedurii de atribuire.

Cu privire la lipsa de obiect a cererii de suspendare, s-a reținut că nu este întemeiată, întrucât invocarea unor temeiuri de nelegalitate a unui act administrativ nu este condiționată de neexecutarea acestuia. Instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente. S-a reținut că în condițiile în care traseul vizat de către reclamantă a fost deja atribuit, nu subzistă urgența schimbării rezultatului atribuirii în favoarea reclamantei, instanța investită cu soluționarea în fond a contestației fiind cea mai în măsură să evalueze legalitatea actului administrativ și, în cazul confirmării temeiurilor de nelegalitate, să procedeze la repunerea părților în situația anterioară.

2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 126 din 31 mai 2013 a declarat recurs Ministerul Transporturilor și Infrastructurii solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive. Criticile aduse sentinței recurate vizează, în esență, următoarele aspecte. Instanța de fond investită cu soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, avea obligația de a verifica modul în care o parte participă în cadrul raportului juridic dedus judecății, îndreptățindu-l să fie parte în proces și pe cale de consecință, să aducă argumente pertinente în fapt și în drept, în combaterea susținerilor părților.

În opinia recurentului, instanța de fond a procedat în mod eronat, întrucât s-a pronunțat cu privire la calitatea procesuală pasivă a tuturor părților printr-o singură măsură, respingând toate excepțiile lipsei calității procesuale pasive, fără a ține cont că avea obligația de a analiza calitatea procesuală a fiecărei părți prin raportare la raportul juridic dedus judecății. 3. Procedura de soluționare a recursului 3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc.

civ.. Prin încheierea din 15 iulie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentului Ministerul Transporturilor ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 3.2 Cu privire la fondul recursului 3.2.1 Analiza motivelor de casare invocate În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului, instanța urmează a o respinge în considerarea următoarelor argumente. Așa cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei, Sentința recurată a fost comunicată din eroare Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.

Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a înaintat sentința Autorității Rutiere Române care la rândul său a comunicat-o Ministerului Transportului, aceasta fiind înregistrată la instituția menționată la data de 15 iulie 2013. Ministerul Transportului a expediat prin poștă recursul acesta având data de 19 iulie 2013. Raportat la datele menționate, instanța urmează a respinge excepția tardivității declarării recursului. Prin Sentința nr. 126 din 31 mai 2013, Curtea de Apel Galați a respins excepțiile invocate în cauză de pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea Rutieră Română și Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională București, ca nefondate și a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă ca nefondată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Transportului, se rețin următoarele. Astfel, se constată că față de pretențiile deduse judecății de către reclamantă, Ministerul Transporturilor nu are legitimare procesuală, neputând fi obligat în raporturile juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată. Obligația dedusă judecății are la bază raporturi juridice existente între reclamantă, în calitate de participant în cadrul procedurii de atribuire electronică de trasee și autoritatea publică abilitată de lege să atribuie aceste trasee și să elibereze licențele de traseu și caietele de sarcini aferente acestora. Din analiza atribuțiilor Ministerul Transporturilor, nu reies atribuții referitoare la organizarea și desfășurarea procedurilor de atribuire electronică de trasee în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1), pct. 6 din H.G.

nr. 24/2013, Ministerul Transporturilor emite doar normele obligatorii de licențiere și autorizare a agenților economici care efectuează sau urmează să efectueze activități de transport sau activități specifice siguranței traficului și stabilește condițiile de acordare, de suspendare ori de anulare a licențelor, autorizațiilor și certificatelor. Procedura de atribuire electronică a traseelor naționale din programele de transport prin serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și interjudețene este gestionată și operată de către Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, astfel cum reiese din dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1439/2009 privind înființarea Centrului Național de Management pentru Societatea Informațională și a Centrului Național România Digitală.

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic interjudețean cât și programul de transport aferent sunt gestionate de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., care eliberează licența de traseu și graficul de circulație anexă la aceasta, după atribuirea cursei/traseului prin Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naționale, astfel cum reiese din dispozițiile art. 62 din Norma metodologică privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în M. Of. nr. 854 bis la data de 2 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, A.R.R. este organismul specializat al Ministerului Transporturilor desemnat să asigure, în principal, licențierea operatorilor de transport rutier și a operatorilor economici care efectuează activități conexe transportului rutier precum și eliberarea licențelor de traseu operatorilor de transport rutier care efectuează transport rutier de persoane prin servicii regulate și servicii regulate speciale. În concluzie, din economia textelor de lege anterior enunțate se poate observa, faptul că Ministerul Transporturilor nu are atribuții în ceea ce privește organizarea și desfășurarea licitațiilor publice electronice de atribuire de trasee și, pe cale de consecință, nu are calitate procesuală pasivă, fapt ce conduce la admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului și respingerii acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.

Cu privire la celelalte excepții invocate de Autoritatea Rutieră Română și Centrul Național de Management, soluția de respingere a acestora ca nefondate a fost în mod judicios argumentată de judecătorul fondului. În ceea ce privește cererea de suspendare formulată în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele. Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ. Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede (ex. art. 123 alin. final din Constituție) sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Or, în cauză, se constată că niciunul dintre argumentele expuse de reclamantă în fața instanței de fond nu se circumscriu situațiilor reținute ca fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut, ca nefiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care din analiza sumară, a actelor contestate, nu s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivelor acte. Cum reclamanta prin cererea de suspendare a argumentat existența cazului bine justificat prin prisma unor aspecte ce țin de fondul actelor contestate prin prisma clarificării unor împrejurări de fapt sau de drept, care pot fi clarificate doar cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu se poate reține îndeplinirea, în cauză, a condiției cazului bine justificat.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susținerilor referitoare la condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege. 3.2. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În concluzie, instanța urmează a admite recursul, a modifica sentința recurată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transportului și respingerii acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge excepția tardivității declarării recursului. Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva Încheierii din 27 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și respinge acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2014. Procesat de GGC - GV