ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5405/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2014 sub nr. x/2014, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună anularea actului administrativ de refacere a punctajelor aferente ofertelor depuse de operatorul B. S.R.L. în cadrul ședinței de atribuire din 28.02.2013, comunicat ARR prin adresele nr. x/03.12.2013 și nr. y/10.12.2013, potrivit comunicării ARR nr. 33690/12.12.2013, precum și suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea în fond a cererii.

Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei societatea A. S.R.L. prin care a arătat că justifică un interes legitim, născut și actual în formularea cererii de intervenție întrucât, potrivit Statutului C., are ca scop "promovarea și apărarea intereselor economice de producție, comercializare, financiare, juridice, administrative și sociale ale membrilor săi în raporturile acestora cu organele puterii și ale administrației de stat ... precum și vegherea la aplicarea corectă și coerentă a normelor de drept în care își desfășoară activitatea membrii săi, de către organismele și autoritățile competente să le implementeze și să le coordoneze, conform atribuțiilor ce revin acestora prin legi", iar societatea reclamantă este membră a Confederației.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.02.2014 sub nr. x/2014, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română și Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea deciziei de retragere a licenței de traseu pentru cursa nr. 12 din traseul nr. 175 București - Slobozia din programul național de transport 2013-2019 emisă și pusă în aplicare de D. la solicitarea ARR și comunicată prin adresa nr. x/19.12.2013; anularea deciziei de retragere a licenței de traseu pentru cursa nr. 15 din traseul nr. 175 București - Slobozia din programul național de transport 2013-2019 emisă și pusă în aplicare de D. la solicitarea ARR și comunicată prin adresa nr. x/19.12.2013 și anularea deciziei de înlocuire a graficelor de circulație existente pentru sursele nr. 13, 14, 16 și 19 cod traseu nr. 175 București - Slobozia din programul național de transport 2013-2019, emisă și pusă în aplicare de D. la solicitarea ARR și comunicată prin adresa nr. x/18.12.2013, precum și suspendarea actelor administrative contestate.

La data de 30.04.2014 reclamanta societatea A. S.R.L. a depus cerere modificatoare prin care a arătat că înțelege să solicite anularea deciziei nr. 4923/19.12.2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier D., Inspectoratul Teritorial 2, prin care s-a dispus retragerea Licenței de Traseu seria x nr. x emisă pentru cursa 12 a traseului 175 București - Urziceni - Slobozia și în consecința să dispună restituirea licenței; anularea deciziei nr 4924/19.12.2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - D., Inspectoratul Teritorial 2, prin care s-a dispus retragerea Licenței de Traseu seria x nr. x emisa pentru cursa 15 a traseului 175 București Urziceni Slobozia, și în consecința să dispună restituirea licenței de mai sus către subscrisa societate; anularea actului administrativ nr. 33432/10.12.2013 emis de parata Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R și comunicat prin adresa nr. x/18.12.2013, cu obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. sa dispună restituirea Licenței de Traseu seria x nr. x emisa pentru cursa 12 a traseului 175 București - Urziceni - Slobozia și a Licenței de Traseu seria x nr. x emisa pentru cursa 15 a traseului 175 București - Urziceni - Slobozia; anularea actului administrativ nr. 1030/03.12.2013 și revenirea asupra punctajului calculat în favoarea S.C. B. S.R.L. B. S.R.L. și aducerea punctajului obținut de reclamantă la situația anterioara în privința curselor 12, 13, 14, 15,16, și 19 a traseului 175 București - Slobozia.

B. S.R.L. a formulat cerere de intervenție prin care a invocat excepțiile nulității cererii de chemare în judecata, lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, necompetenței materiale a Curții de Apel București în ceea ce privește capetele 1 și 2 din cerere, privind deciziile de retragere a licențelor de traseu comunicate prin adresele x și 4924 din 19.12.2013, autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei de înlocuire și anulare a graficelor de circulație aferente curselor 13,14,16,19 cod traseu 175 și inadmisibilității în ceea ce privește suspendarea executării deciziilor de retragere a licențelor de traseu comunicate prin adresele x și 4924 din 19.12.2013. De asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.02.2014 sub nr. x/2014, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română anularea deciziei de reatribuire a curselor din traseul nr. 175 București - Slobozia din programul național de transport 2013-2019, potrivit comunicării ARR nr. 33690/12.12.2013.

B. S.R.L. a formulat cerere de intervenție în interesul paratei Autoritatea Rutiera Romana, precizând că are un interes legitim, născut și actual în formularea cererii de intervenție, fiind operator de transport pe traseele interjudețene, inclusiv pe traseele 175 București-Slobozia, cu privire la care a fost deschisă procedura de reorganizare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 16.07.2014 sub nr. x/2014 reclamanta societatea E. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Romana Rutiera și Agenția pentru Agenda Digitala a României (fosta Centrul National de Management pentru Societatea Informaționala) anularea actului administrativ nr. x; retragerea Licențelor de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Ciocile (cod 157) și Licenței de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Zăvoaia (cod 159), ambele emise de Autoritatea Rutiera Romana pe numele B. S.R.L.; anularea actului administrativ nr. x și revenirea asupra punctajului calculat în favoarea B. S.R.L. și aducerea punctajului acestei societăți la situația anterioara în privința cursei 1 a traseului București-Ciocile (cod 157) și cursei 1 a traseului București-Zăvoaia (cod 159) pentru care reclamanta a fost declarată câștigătoare.

1.2. Hotărârile instanței de fond

În primul ciclu procesual, prin încheierea de ședință din data de 02.10.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepția conexității dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepția conexității dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 s-a luat act de împrejurarea că reclamanta a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, și pe B. S.R.L., prin aceeași încheiere fiind admisă excepția conexității dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/2012.

Prin sentința nr. 4675 din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual, s-a dispus următoarele:

- S-au respins excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes, lipsei de obiect și a lipsei calității procesuale pasive.

- Au fost admise acțiunile conexe formulate de reclamantele societatea A. S.R.L., și societatea E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR) și Autoritatea Rutieră Română (ARR) și intervenientele B. S.R.L. și Confederația Operatorilor și C., și drept urmare au fost anulate actele administrative comunicate prin adresele nr. x/03.12.2013 și nr. y/10.12.2013, nr. 33432/10.12.2013, nr. 34530/18.12.2013 și nr. 33690/12.12.2013 emise de pârâtele ARR și AADR (fost CNMSI), cu consecința repunerii în situația anterioară, în ceea ce privește punctajul obținut și acordarea licențelor de traseu.

- A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării, s-a luat act de renunțarea intervenientei societatea F. S.R.L. la judecata cererii de intervenție accesorie și s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta B. S.R.L.

- Tototdată, a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienta C..

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 4675 din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Autoritatea pentru Digitalizarea României, Autoritatea Rutieră Română și intervenienta pârâtă B. S.R.L.

1.3.1. Prin recursul său Agenția pentru Agenda Digitală a României având ca susccesor Autoritatea pentru Digitalizarea României întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea cțiunilor conexe.

În motivarea căii de atac exercitate s-au susținut următoarele:

Instanța de fond în mod greșit a apreciat adresa de corespondență nr. x/03.12.2013 între AADR si ARR ca fiind act administrative, precum și a actelor administrative subsecvente, prin prisma efectelor sentinței civile nr. 194/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția A VIII - A contencios administrativ si Fiscal.

Raportându-se la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 se consideră că se poate vorbi de de un act administrativ supus controlului de legalitate doar în măsura în care este vorba de un act producător de efecte juridice adică un act care da naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, adresa AADR nr. x/03.12.2013 nu reprezintă un act administrativ în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă doar o corespondenta efectuata de AADR la solicitarea Autorității Rutiere Romane, cu privire la punerea în executare a sentinței civile nr. 194/17.01.2013.

Această adresă nu a produs efecte juridice, întrucât AADR nu are competența legală de a verifica datele introduse de autoritatea publică cu atribuții în materia serviciilor de transport rutier, în speța ARR, ci doar calitatea de operator al sistemului informatic din punct de vedere tehnic.

Acest fapt rezultă în mod evident din dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 1132/2013 și din dispozițiile art. 57 din OMTI nr. 980/2011 modificat prin OMTI nr. 1640/2012 care prevede în mod expres că "cursele - traseul din programul de transport interjudețean se atribuie prin sistemul informatic pentru atribuirea electronică" și nu de sistemul informatic.

Actul care a dat naștere raporturilor juridice nu îi reprezintă adresa nr. x a AADR, ci adresele nr. x și nr. 5793 din 27.02.2013 și respectiv 5872 din 28.02.2013 prin care parata Autoritatea Rutieră Română a dispus înlăturarea depunctării aplicată operatorilor în insolvență, potrivit criteriului prevăzut la pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012, prin punerea în aplicare a sentinței nr. 194/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București.

Pe cale de consecință, promovarea unei acțiunii de anulare a unui act care nu are caracter de act administrativ în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 este în mod evident inadmisibilă.

Prin urmare, refacerea punctajelor și desemnarea operatorilor câștigători conform punctajului refăcut nu reprezintă o revocare din partea autorităților publice emitente a punctajului anterior, astfel cum s-a determinat în ședința din 28.02.2013, ci reprezintă acte efectuate în executarea hotărârii judecătorești.

Modul în care s-a desfășurat întreaga procedura de punere în aplicare a sentinței civile nr. 194/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2012 a fost unul complex, gravat deopotrivă de complexitatea raporturilor juridice dintre ARR si AADR (fosta CNMSI), de delimitarea competențelor stabilite prin lege a autorităților publice implicate, de apariția unor forme de comunicare sui generis (adresele de corespondență contestate) și, nu în ultimul rând, de interpretabilitate extremă a naturii juridice a adreselor emise.

Se mai arată că adresele contestate de reclamante nu cuprind dispoziții referitoare la retragerea licenței, iar punerea în executare a sentinței civile nr. 194/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2012 trebuia pusă în aplicare cu consecința asupra revenirii asupra punctajelor conform dispozițiilor instanței, iar repunerea într-o situație anterioară și acordarea licențelor de traseu poate fi făcută doar de ARR.

Prin recursul său intervenienta - pârâtă B. S.R.L. a solicitat casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunilor conexe.

În motivarea recursului s-au învederat următoarele:

În prealabil, se pretinde că față de cererile reclamantelor formulate în cadrul acțiunilor conexe, societatea B. S.R.L. în dosarul nr. x/2014 are calitatea de pârât, nu de intervenient iar în ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanta societatea E. S.R.L. a solicitat retragerea licențelor de traseu pentru cursa 1 a traseului București - Ciocile cod 157 și a licenței de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Zăvoaia cod 159 emise pe numele B. S.R.L. instanța de fond nu s-a pronunțat prin sentința atacată.

Instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat iar hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii art. 488 alin. (1), pct. 6 si 7 din C. proc. civ.

Arătam instanței de control ca instanța de fond nu s-a pronunțat si nu a ținut seama de puterea de lucru judecat pe care a invocat-o pronunțându-se asupra unui aspect deja definitiv judecat încălcând prin hotărârea atacata însăși autoritatea de lucru judecat.

S-a învederat instanței de fond că în cauza există putere de lucru judecat având în vedere ca prin sentința civilă nr. 4048 din data de 17.06.2016 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014 definitivă prin decizia nr. 4511 din data de 02.11.2017 a Curții de Apel București s-a reținut că:

"Cu privire la motivul principal de nelegalitate invocat de către reclamantă, anume că în mod greșit s-a dispus retragerea licențelor sale în condițiile în care prin sentința civilă menționată s-a dispus doar suspendarea executării unor puncte din ordinul respectiv. Tribunalul observă că efectul imediat al suspendării îl constituie tocmai stoparea aplicării criteriilor respective, consecință directă a acestui fapt fiind constatarea neîndeplinirii condițiilor ce au stat la baza emiterii licențelor respective și în concluzie retragerea acestora, pentru a nu mai putea produce efecte juridice.

Cu alte cuvinte refacerea punctajelor l-a constituit o consecință a punerii în executare a sentinței civile menționate, nefiind necesară o mențiune expresă a instanței de judecată în acest sens, mai ales în condițiile în care nu fusese sesizată cu un astfel de capăt de cerere."

Obiectul dosarului mai sus menținut l-a constituit cererea reclamantei societatea E. S.R.L. prin care solicită anularea actelor administrative prin care s-a dispus retragerea licențelor sale de transport respectiv, Decizia D. nr. 9527/18.12.2013, prin care s-a dispus retragerea Licenței de traseu seria x nr. x emisă pentru cursa 1 a traseului București - Ciocile (cod 157) și Decizia D. nr. 9528/18.12.2013, prin care s-a dispus retragerea Licenței de traseu seria x nr. x emisa pentru cursa 1 a traseului București -Zăvoaia (cod 159), ambele emise în baza Actului nr. 33432/10.12.2013 a Autorității Rutiere Romane, înregistrată la D. sub nr. x/10.12.2013.

Actul administrativ nr. 33432/10.12.2013 emis de ARR a fost emis la rândul său în baza Actului administrativ nr. 1030/03.12.2013 emis de Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, actualmente Agenția pentru Agenda Digitala a României.

Prin urmare, o soluție de admitere a prezentei cereri poate genera o hotărâre contradictorie celei enunțate mai sus și, mai mult, ar fi imposibil de pus în executare întrucât in mod definitiv s-a reținut că retragerea licențelor de traseu reclamantei s-a efectuat în mod legal prin emiterea actelor administrative care nu sunt unele de revocare a actelor anterioare ci unele prin care s-a pus în aplicare o hotărâre judecătorească.

Ori, în condițiile în care cu privire la actele administrative emise pentru retragerea licențelor reclamantelor respectiv Decizia D. nr. 9527/18.12.2013 și Decizia D. nr. 9528/18.12.2013, instanța s-a pronunțat în mod definitiv prin decizia nr. 4511 din data de 02.11.2017 a Curții de Apel București că sunt emise cu respectarea legii, prin hotărârea atacată se încalcă în mod flagrant autoritatea de lucru judecat a hotărârii mai sus arătate întrucât licențele de traseu nu pot fi acordate reclamantei societatea E. S.R.L. câtă vreme actele administrative prin care s-au retras licențele acesteia sunt considerate în mod definitiv legale iar emitentul D. nu a fost parte in prezenta cauza.

Mai mult, instanța motivează în mod absolut contradictoriu soluția pronunțată, motivele contradictorii rezultând fără putința de tăgada din întreaga motivare și din dispozitiv care vine în contradicție flagrantă cu paragraful citat mai sus.

Motivarea instanței de fond se raportează la intrarea în circuitul juridic a actelor administrative contestate, apreciind ca acestea, odată intrate în circuitul juridic pot fi anulate doar pe cale judecătorească, în baza art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Ori, aceasta motivare vine în totală contradicție cu dispozitivul hotărârii și cu paragraful prin care se dispune anularea actele administrative contestate, cu consecința repunerii în situația anterioară, în ceea ce privește punctajul obținut și acordarea licențelor de traseu.

Astfel, pe de o parte actele administrative contestate în prezenta cauză trebuiau anulate în instanța deoarece intraseră în circuitul civil și, pe de altă parte, deciziile de retragere a licențelor Decizia D. nr. 9527/18.12.2013 și Decizia D. nr. 9528/18.12.2013, constatate legale definitiv de instanța de judecată, pot fi ignorate prin obligarea la emiterea altor licențe reclamantei societatea E. S.R.L., deși deciziile D. se află în circuitul juridic civil.

În ce privește pe reclamanta societatea A. S.R.L. situația este identică, intrucât actele administrative reprezentate de deciziile D. prin care le-au fost retrase licențele sunt în circuitul juridic civil, au produs și produc efecte juridice recurenta având licențe obținute în mod legal, astfel încât, D. nefiind parte în prezenta cauza nu poate fi obligat să revoce/anuleze deciziile emise și, pe cale de consecința nici celelalte "autorități pârâte" nu se pot conforma dispozitivului hotărârii atacate fără să încalce legea.

Se mai susține că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin aceea că maniera în care instanța de fond a motivat hotărârea atacată, prin folosirea în mod repetat a sintagmei "autoritățile parate", prin înșiruirea actelor administrative fără a se menționa de către cine sunt emise și prin anularea acestora cu aceeași motivare arată că normele de drept material au fost atât încălcate cât și aplicate în mod greșit mai cu ales în ce privește competența instituțiilor pârâte.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 7 lit. q) din H.G. nr. 1088/2011, în scopul îndeplinirii responsabilităților ce îi revin, I.S.C.T.R. retrage licențele de traseu la solicitarea autorității emitente, pârâta ARR fiind obligată prin hotărârea atacată să emită alte licențe, fără a fi obligată să solicite D. retragerea licențelor, fapt de altfel imposibil de realizat câtă vreme deciziile D. prin care s-a dispus retragerea licențelor reclamantelor se afla in circuitul juridic civil, au produs și produc efecte juridice.

Mai mult, fiind anulate definitiv prevederile pct. 2 teza a doua și pct. 6 din anexa 2 a O.M.T.I nr. 1640/2012, obligarea la acordarea licențelor de traseu reclamantelor este dispusă cu nerespectarea criteriilor de evaluare a operatorilor de transport și a punctajelor care se acordă în cazul traseelor interjudețene, O.M.T.I nr. 1640/2012, așa cum a fost cenzurat în mod definitiv de instanța, neprevăzând în prezent depunctarea subscriseirecurentei pentru punctele din ordin anulate.

În mod greșit și cu încălcarea prevederilor O.M.T.I. nr. 1640/2012, așa cum a fost cenzurat în mod definitiv de ICCJ prin anularea definitivă a prevederilor pct. 2 teza a doua și pct. 6 din anexa 2 instanța a dispus revenirea asupra calculului punctelor obținute de societatea B. S.R.L. și aducerea punctajului acestei societăți la situația anterioara emiterii actelor administrative anulate.

Pe cale de consecință, ori prevederile din ordin care au fost anulate și prin aplicarea cărora recurenta a obținut un punctaj mai mic nu mai pot fi aplicate și atunci rezultă ca prin refacerea punctajelor ca urmare a hotărârii atacate câștigătoare va fi tot societatea, ori instanța dispune autorităților competente, cu încălcarea prevederilor legale, să refacă punctele în raport de punctele din ordin anulate.

Prin recursul exercitat de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunilor conexe.

În expunerea considerentelor care fundamentează această cerere s-a arătat hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Calitatea pe care o are B. S.R.L. în dosarul nr. x/2014 este cea de pârât, iar în ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanta societatea E. S.R.L. a solicitat retragerea licențelor de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Ciocile cod 157 și a licenței de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Zăvoaia cod 159 emise pe numele societății B. S.R.L. instanța de fond nu s-a pronunțat în sentința nr. 4675/14.11.2018.

În mod eronat instanța de fond reține că instituția recurentă a procedat la recalcularea punctajelor ofertelor, aceasta neavând competența de a calcula ori recalcula punctajele ofertelor depuse de către operatorii de transport, calculul ori recalcularea ofertelor depuse de operatorii de transport se face în Sistemul de Atribuire Electronică a Traseelor - S.A.E.T, gestionat și operat de Agenția pentru Agenda Digitală a României - AADR (fost Centru Național de Management pentru Societatea Informațională-CNMSI), conform dispozițiilor în vigoare în anul 2013 - respectiv a dispozițiilor art. 5 lit. a) din H.G. nr. 1439/2009.

La dosarul cauzei a fost depusă ca probă adresa nr. x/27.02.2013 înregistrată la Autoritatea Rutieră Română-ARR cu nr. x/27.02.2013, în care Direcția Generală Transport și Infrastructură a Ministerului Transporturilor a comunicat A.R.R. că prin sentința nr. 194, pronunțată în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2012, Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării pct. 2 teza a doua și a pct. 6 din anexa 2 a Ordinului nr. 1640/2012 emis de Ministerul Transporturilor, până la pronunțarea instanței de fond.

Urmare adresei nr. x/27.02.2013 a Direcției Rutiere din cadrul Ministerului Transporturilor, A.R.R. a pus de îndată în executare sentința nr. 194, prin notificarea nr. x/27.02.2013, în sensul suspendării aplicării prevederilor pct. 2 teza a doua și pct. 6 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012 până la pronunțarea instanței de fond, notificare în care instituția noastră a precizat că din datele comunicate de Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională - C.N.M.S.I. privind operatorii care au participat la atribuirea traseelor interjudețene, se află sub incidența Legii nr. 85/2006, respectiv B. S.R.L. și societatea F. S.R.L.

Faptul că prin Notificarea nr. x/27.02.2013 A.R.R. a precizat CNMSI-ului că la atribuirea traseelor interjudețene din 28.02.2013 se află sub incidența Legii nr. 85/2006 doi operatori de transport, rezultă că și-a îndeplinit obligația reținută de instanța de fond "de a aplica tuturor operatorilor economici participanți la procedură efectele sentinței nr. 194/17.01.2013", precum și a "obligației de aplicare a unui tratament egal, nediscriminatoriu participanților la atribuirea licențelor".

În data de 28.02.2013, prin notificarea nr. 5872, A.R.R. revine către Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională - C.N.M.S.I., de a pune în executare sentința nr. 194 pronunțată de Curtea de Apel București solicitând să nu depuncteze operatorii care se află în situațiile prevăzute la pct. 2 teza a doua și pct. 6 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012, notificare ce avea în vedere faptul că A.R.R. nu are competența legală de a calcula punctajele prevăzute în anexa 18 din O.M.T.I. nr. 980/2011 cu modificările ulterioare ori de a aplica metodologia de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorilor de transport prevăzute în anexa 19 din Ordinul nr. 980/2011 cu modificările ulterioare, competență ce aparține Centrului Național de Management pentru Societatea Informațională ca instituție ce operează și gestionează sistemul de atribuire a traseelor din programul de transport interjudețean.

Prin Notificarea nr. 5872, instituția noastră a avut în vedere și faptul că data de 27.02.2013 (data primei notificări a instituției noastre sub nr. x) este data cuprinsă înlăuntrul celor 10 zile calendaristice pentru evaluarea solicitărilor depuse de operatorii de transport, conform calendarului ședinței de atribuire nr. x/08.02.2013.

Față de cele învederate, în mod eronat, instanța de fond a reținut că A.R.R. a ignorat sentința civilă nr. 194/17.01.2013 în încercarea de a înlătura consecințele unei nelegalități rezultate din neaplicarea unei hotărâri judecătorești.

În ceea ce privește cele reținute de către instanța de fond referitor la actele emise de A.R.R. a căror anulare s-a solicitat, învederăm onoratei instanțe de recurs că măsurile referitoare la licențele de traseu intră sub incidența dispozițiilor art. 7 lit. q) din H.G. nr. 1088/2011, dispoziții conform cărora în scopul îndeplinirii responsabilităților ce îi revin, I.S.C.T.R. retrage licențele de traseu Ia solicitarea autorității emitente.

Ori, așa cum reiese din considerentele sentinței nr. 4675 instanța de fond a reținut că A.R.R. emite licențele de traseu, având astfel competența de a solicita I.S.C.T.R. retragerea acestora, caz în care, în mod eronat instanța de fond a anulat actul nr. 33432/10.12.2013 și convocarea nr. 33690/12.12.2013, reținând că au fost emise cu nerespectarea legii.

În ceea ce privește repunerea în situația anterioară și acordarea licențelor, se învederează că suspendarea unui act administrativ cu caracter normativ este un instrument procedural eficient pus la dispoziția instanțelor de judecată în vederea respectării principiului legalității și pentru o protecție provizorie, întrucât executarea unui act administrativ cu caracter normativ este susceptibilă de a provoca daune severe care ar putea fi remediate cu dificultate într-o perioadă de timp ce nu corespunde nevoii de protecție imediată.

Fiind atât suspendate cât și anulate definitiv prevederile pct. 2 teza a doua și pct. 6 din anexa 2 a O.M.T.I nr. 1640/2012, acordarea licențelor de traseu dispusă de instanța de fond apare ca fiind dispusă cu nerespectarea dispozițiilor privind criteriile de evaluare a operatorului de transport și a punctajelor care se acordă în cazul traseelor interjudețene.

Pârâta B. S.R.L. a depus ca probă la dosarul instanței de fond - sentința nr. 4048/17.06.2016 pronunțată de Tribunalul București în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, definitivă urmare a Deciziei nr. 4511/02.11.2017 a Curții de Apel București conform portalului instanțelor de judecată, invocând puterea de lucru judecat.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Puterea, prezumția de lucru judecat, impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

În dosarul nr. x/2014, societatea E. S.R.L. a solicitat instanței anularea deciziilor D. prin care s-a dispus retragerea licențelor de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Ciocile cod 157 și pentru cursa 1 a traseului București-Zăvoaia cod 159, decizii emise în baza actului nr. 33432/10.12.2013 emis de instituția noastră. În mod definitiv instanța de judecată a respins acțiunea ce avea ca obiect anularea actelelor administrative prin care s-a dispus retragerea licențelor de traseu anterior precizate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate de fiecare dintre pârâtele Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și de B. S.R.L. înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 decembrie 2019, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a solicitat admiterea recursului formulat de celelate pârâte.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Prin cererea înregistrată în acest dosar la data de 14 octombrie 2021 Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România a declarat că renunță la judecarea cererii sale de intervenție.

Având în vedere manifestarea clară și neechivocă de voință a intervenientei în sensul menționat anterior și luând în considerare că nu au fost înregistrate opoziții la aceasta din partea celorlați participanți la proces, în temeiul art. 406 C. proc. civ. va lua act de renunțarea la judecarea cererii de intervenție formulată de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România.

2.2. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul acestora este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil se impune a fi menționat că societățile reclamante A. S.R.L. și E. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu AADR anularea actului administrativ nr. 1030/03.12.2013 și a actului 1067/10.12.2013, revenirea asupra punctajului obținut de societatea A. S.R.L. cu privire la cursele 12, 13, 14, 15, 16 și 19 ale traseului interjudețean 175 București - Slobozia, revenirea supra calculului punctelor obținute de societatea B. S.R.L. și aducerea punctajului acestei societăți la situația anterioara emiterii actelor menționate in privința cursei 1 a traseului nr. 157 București - Ciocile și a cursei 1 a traseului nr. 159 București - Zăvoaia.

De asemenea, în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel București (conexat) reclamanta societatea E. S.R.L. a solicitat instanței sa ia act ca întelege să se judece și în contradictoriu cu B. S.R.L. solicitând instanței, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Romana Rutiera și Agenția pentru Agenda Digitala a României (fosta Centrul National de Management pentru Societatea Informațională) anularea actului administrativ nr. 33432/10.12.2013, retragerea Licențelor de traseu pentru cursa 1 a traseului București - Ciocile (cod 157) și Licenței de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Zăvoaia (cod 159), ambele emise de Autoritatea Rutiera Romana pe numele societății B. S.R.L., anularea actului administrativ nr. 1030/03.12.2013 si revenirea asupra punctajului calculat în favoarea societății B. S.R.L. și aducerea punctajului acestei societăți la situația anterioara în privința cursei 1 a traseului București-Ciocile (cod 157) și cursei 1 a traseului București-Zăvoaia (cod 159) pentru care reclamanta a fost declarată câștigătoare.

Față de aceasta împrejurările reținute instanței de control apreciază că în raport de cererile reclamantelor, anterior expuse, prin care a fost configurat cadrul procesual în cauză, societatea B. S.R.L. are calitatea de pârât, iar nu de intervenient, păstrându-și această calitate pentru cererea în care nu figurează ca pârât.

Criticile recurentelor referitoare la inadmisibilitatea acțiunii reclamantelor, decurgând din neîndeplinirea condițiilor pentru ca actul dedus judecății să fie calificat ca fiind act administrativ, cu consecința inerentă a inadmisibilității oricărui demers judiciar pentru înlăturarea efectelor lor vătămătoare, este nefondată.

Așa cum în mod just a reținut instanța de fond, excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe aceleași considerente a făcut obiectul analizei instanței de fond și în primul ciclu procesual, unde prin sentința nr. 380 din 12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri, ale cărei dispoziții nu s-au rezumat la această excepție, au declarat recurs numai reclamantele, nefiind dedusă controlului jurisdicțional în calea de atac exercitată soluția privind excepția inadmisibilității. Prin urmare, dispozițiile instanței de fond în această privință nu mai pot fi puse în discuție în ciclu procesual ce urmează casării cu trimitere dispusă prin decizia nr. 3502 din 09.11.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât se bucură de autoritate de lucru judecat.

Mai mult, prin decizia anterior menționată au fost oferite dezlegări de drept pentru instanța de fond, obligatorii în ciclu procesual ce urmează conform art. 501 alin. . (1) C. proc. civ. Astfel, instanța de recurs a statuat în cuprinsul deciziei de casare că adresele ce formează obiectul cererii de anulare sunt acte administrative, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, solicitând instanței de fond a verifica dacă în contextul punerii în aplicare a dispozițiilor sentinței nr. 194/17.01.2013 mai e posibilă revocarea unilaterală a acestor acte administrative.

În acest context, în mod corect instanța de fond a apreciat că în condițiile în care atribuirea licențelor de traseu, la data de 28.02.2013 s-a făcut cu ignorarea sentinței civile nr. 194/17.01.2013, singura modalitate în care mai puteau fi desființate în mod legal actele administrative emise în urma ședinței de atribuire, pentru a pune în executarea sentința menționată, era prin formularea de către autoritățile pârâte a unei acțiuni în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 1 alin. (6) din nr. 554/2004, revocarea actelor administrative nemaifiind posibilă, întrucât erau intrate în circuitul civil.

Nu sunt fondate nici criticile recurentelor referitoare la ignorarea de către instanța de fond a puterii de lucru judecat a sentinței nr. 4048/17.06.2016 pronunțată de Tribunalul București în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, definitivă urmare a Deciziei nr. 4511/02.11.2017 a Curții de Apel București.

Autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești, este recunoscută nu doar dispozitivului unei hotărâri și considerentelor decisive care îl justifică, ci și considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părți.

În felul acesta, intenția legiuitorului a fost nu doar de a interzice reluarea acelorași judecăți în condițiile identității de părți, obiect, cauză, dar și de a interzice reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranșate jurisdicțional care are legătură cu un proces ulterior al acelorași părți.

Recurentele s-au prevalat de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, conform căruia o soluție dată raporturilor deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluția s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res indicata pro veritate habetur).

Este adevărat că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză în cele două litigii comparabile, însă așa cum s-a reținut în precedent, identitatea de părți este necesară, nefiind de acceptat ca o hotărâre judecătorească să producă efecte obligatorii față de terți (res inter alios judicata aliis neque nocet neque prodest), iar identitatea de cauză și de obiect trebuie să vizeze problema dezlegată în primul litigiu, ca parte a silogismului judiciar care stă la baza hotărârii pronunțate, și de care se prevalează o parte în soluționarea celui de-al doilea litigiu.

Or, hotărârea judecătorească de a cărei putere de lucru judecat se prevalează recurentele a fost pronunțată între reclamanta societatea E. S.R.L. și pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier având ca obiect anularea deciziilor D. prin care s-a dispus retragerea licențelor de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Ciocile cod 157 și pentru cursa 1 a traseului București-Zăvoaia cod 159.

Din cele ce preced rezultă că nu există identitate de părți între acest litigiu și prezenta cauză, astfel că dezlegările obligatorii din hotărârile menționate nu au valențe obligatorii pentru părțile din acest proces.

Sunt însă întemeiate criticile recurentelor referitoare la dispoziția instanței de fond referitoare la obligarea instuțiilor publice pârâte la acordarea licențelor de traseu reclamantelor din prezenta cauză.

Sancționarea acestei obligații de către instanța de fond este triplu condiționată.

Sub aspect procesual este necesară învestirea instanței de fond cu o cerere de anulare a licențelor de traseu existente, apoi învestirea instanței cu cerere de acordare a licențelor de traseu pentru persoanele îndreptățite și nu în ultimul rând formularea acestor cereri în contradictoriu cu instituția publică care din punct de vedere al competenței are asemenea atribuții specifice satisfacerii și îndeplinirii acestor obligații.

Atât reclamanta societatea A. S.R.L. în dosarul nr. x/2014 cât și reclamanta societatea E. S.R.L. în dosar nr. x/2014 au formulat cereri de anulare - retragere a licențelor de traseu acordate societății pârâte, care prezentau interes pentru fiecare.

Însă, prin sentința civilă nr. 2579/02.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepția necompetenței materiale, competența de soluționare a capătului I din cererea modificatoare, având ca obiect anularea deciziilor nr. 4923/19.12.2013 și nr. 4924/19.12.2013 și restituirea licențelor, formulat de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial 2, a fost declinată în favoarea Tribunalului Ialomița, iar capetele II și III din cererea modificatoare, formulate în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română, respectiv Agenția pentru Agenda Digitală a României, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de B. S.R.L. în favoarea pârâtei A.R.R. au fost disjunse și înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 02.10.2014 sub nr. x/2014, dosar ce a fost conexat la dosar nr. x/2014.

Prin urmare, instanța nu mai era învestită cu soluționarea cererii în anulare a licențelor de traseu formulată de reclamanta societatea A. S.R.L.

În privința cererii formulate de reclamanta societatea E. S.R.L., deși instanța de fond a rămas învestită cu o asemenea cerere, a omis să se pronunțe asupra ei, reclamanta lezată prin aceasta neformulând cerere de competare a hotărârii atacate. Pe de altă parte, se impune a fi subliniat că această cerere nu a fost formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, singura instituție publică căreia legiutorul i-a conferit prin art. 7 alin. (1) lit. q) din H.G. nr. 1088/2011 atribuția de a reține, suspenda, retrage sau anula, după caz, licențe de transport sau copii conforme ale acestora, licențe comunitare sau copii conforme ale acestora, certificate de transport în cont propriu sau copii conforme ale acestora, licențe de traseu, autorizații de transport internațional, certificate/atestate profesionale ale personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere.

Prin urmare, în mod eronat instanța de fond a dispus în sarcina instuțiilor publice pârâte la acordarea licențelor de traseu reclamantelor în condițiile în care nu fuseseră anulate în prealabil licențele acordate societăților pârâtelor, care ca acte administrative propriu - zise continuă să producă efecte, și fără observarea împrejurării că Autoritatea pentru Digitalizarea României și Autoritatea Rutieră Română nu au competențe de anulare - retragere a licențelor de traseu și cu atât mai puțin de a pune în executare obligații de această natură.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 și 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtele Autoritatea pentru Digitalizarea României, Autoritatea Rutieră Română și de intervenienta pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4675 din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pe care o va casa în parte și, rejudecând în aceste limite, va înlătura obligația instituțiilor publice pârâte la acordarea licențelor de traseu. Va fi menținută în rest hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la cererea de intervenție formulată de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România.

Admite recursurile declarate de pârâtele Autoritatea pentru Digitalizarea României, Autoritatea Rutieră Română și de intervenienta pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4675 din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând în aceste limite, înlătură obligația pârâtelor la acordarea licențelor de traseu.

Menține în rest hotărârea atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2021.