ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios

administrativ și fiscal, la data de 18 martie 2013, reclamanta SC A.R. SRL a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră

Română - ARR, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună

suspendarea executării și efectelor atribuirii curselor/traseelor din programul

de transport interjudețean, cod 271 cursele 1 și 4 București - Cartojani și cod

traseu 641 cursele 1,2 și 3 București - Goleasca; suspendarea emiterii

licențelor pentru beneficiarul atribuirii traseelor interjudețene, iar în

condițiile în care licențele menționate la punctul 2 au fost emise, a solicitat

suspendarea executării și a efectelor acestora până la pronunțarea instanței de

fond.

Prin

Încheierea de ședință din data de 15 aprilie 2013, instanța a dispus

introducerea în cauză în calitate de pârâți a SC C.I.G.I. SRL și SC S.S.G.P.

SRL, beneficiari ai licențelor de transport.

Soluția

instanței de fond

Prin

Sentința nr. 1537 din data de 30 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul

Transporturilor și a fost respinsă cererea ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă ca neîntemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Centrul Național de

Management pentru Societatea Informațională; a fost respinsă ca neîntemeiată

excepția inadmisibilității cererii; a fost respinsă cererea formulată de

reclamanta SC A.R. SRL în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Rutieră Română

- ARR, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, SC

C.I.G.I. SRL și SC S.S.G.P. SRL, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs reclamanta SC A.R.

SRL solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței primei instanțe și

admiterea cererii de suspendare.

În

motivarea cererii de recurs s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției

instanței de fond, care a interpretat greșit dispozițiile exprese și imperative

prevăzute de art. 59 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin O.M.T.I.

nr. 980/2011.

S-a

arătat, sub aspectul condiției cazului bine justificat, că au fost încălcate

dispozițiile art. 59 alin. (1) din O.M.T.I. nr. 980/2011, ceea ce atrage

ilegalitatea atribuirii din data de 28 februarie 2013 și a emiterii licențelor

pentru traseele invocate.

S-a mai

invocat prin motivele de recurs că, în mod greșit, instanța de fond a reținut

că nu s-a făcut dovada pagubei iminente, în condițiile în care măsura

suspendării se impune pentru a preîntâmpina bulversarea transportului rutier la

nivel național și crearea de prejudicii enorme pentru societățile implicate în

sistem.

În drept,

recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ.

Procedura

în fața instanței de recurs

Prin

Încheierea din Camera de Consiliu din data de 13 ianuarie 2014 s-a admis în

principiu recursul declarat de reclamanta SC A.R. SRL.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Examinând

sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale

incidente cât și în temeiul art. 496 alin. (1) Noul C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere

considerentele expuse în continuare.

În fapt,

la data de 28 februarie 2013 s-a procedat la atribuirea curselor/traseelor

conform programului de transport interjudețean valabil în perioada 1 mai 2013 -

30 iunie 2019.

Înalta

Curte constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004 sunt precizate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune

suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit

enumerând trei condiții cumulative: a) condiția declanșării procedurii

administrative prealabile, b) condiția cazului bine justificat și c) condiția

prevenirii unei pagube iminente.

Acest

text legal are următorul conținut: "În cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate."

În ceea

ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea observă că, această

exigență legală trebuie interpretată în sensul descris în art. 2 lit. t) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin cazuri bine justificate

se precizează în textul legal mai sus menționat, se înțeleg "împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ".

Referitor

la condiția iminenței producerii unei pagube, de asemenea, Legea contenciosului

administrativ conține o definiție a ei. În termenii art. 2 lit. ș) din Legea

nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege "prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

În speță,

judecătorul fondului a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă,

reținând ca doua dintre condițiile cumulative nu au fost îndeplinite în cauză:

condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.

În

privința condiției definite în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că nu este

îndeplinită. Cu ocazia examinării satisfacerii acestei cerințe legale,

judecătorul de contencios administrativ nu poate să facă o examinare pe fond a

legalității actului administrativ contestat, ci în mod obligatoriu trebuie să

se limiteze la o simplă "pipăire" a fondului. Scopul acestei analize

se rezumă doar la a constata dacă există argumente juridice aparent valabile în

contestarea legalității actului, care să creeze o îndoială serioasă în privința

conformității acestuia cu legea în a cărui executare a fost emis/adoptat .

Astfel,

judecătorul cauzei a procedat în limitele învestirii sale, constatând că nu se

justifică vătămarea invocată de către reclamantă cu referire la încălcarea

dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Ordinul ministrului transporturilor nr. 980

din 30 noiembrie 2011, care prevăd obligația ARR de a afișa următorul program

de transport pe pagina de internet cu cel puțin 90 de zile înainte de expirarea

programului de transport.

În acest

sens, constată și instanța de control judiciar poziția duală a reclamantei, în

condițiile în care chiar aceasta a fost declarată câștigătoare a traseului

interjudețean cod 271 București - Cartojani, cursele 2 și 3, cu respectarea

principiilor liberei concurențe, al transparenței și al tratamentului egal al

participanților.

Se rețin

și dispozițiile art. 55 alin. (1) din O.M.T.I. nr. 980/2011 potrivit cărora

programul de transport interjudețean se întocmește cu consultarea

organizațiilor patronale reprezentative la nivel național, fiind depusă la

dosarul instanței de fond dovada acestei împrejurări.

Totodată,

nu poate fi reținut ca și "caz bine justificat" susținerea recurentei

- reclamante privind modificarea capacității de transport, în măsura în care

din actele depuse în fața instanței de fond, corespondența aflată la dosar

rezultă că reclamanta a sesizat intimatei - pârâte ARR creșterea fluxului de

călători, iar Federația Națională Patronală a Transportatorilor din România a

solicitat introducerea de vehicule cu capacitate mai mare de transport.

Astfel,

nu se poate reține un "exces de putere" al autorității publice, în

noul program de transport interjudețean 2013 - 2019 revenindu-se în sprijinul

călătorilor la modificarea capacității de transport, urmare a solicitărilor

făcute chiar de către recurenta - reclamantă prin adresele nr. 22272 din 30

august 2012 și 22273 din 30 august 2012

Instanța

de control judiciar mai constată că argumentele dezvoltate în recurs nu

reprezintă critici propriu zise ale sentinței instanței de fond, ci, practic,

reprezintă o preluare filologică a acțiunii în contencios administrativ

pronunțată de reclamantă.

În

privința condiției pagubei iminente, în mod corect prima instanță a reținut că

nici această cerință legală nu este îndeplinită în cauză. Sub acest aspect,

constată Înalta Curte că nu a fost probată iminența prejudiciului, în măsura în

care acesta este justificat de neobținerea unor sume de bani din activități

economice pe care aceasta nu le-a prestat.

Or, în

mod judicios prima instanța a reținut că în măsura anulării actului

administrativ, reclamanta ar beneficia de repararea prejudiciului.

Referitor

la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - pârâtă SC C.I.G.I.

și dovedite cu înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte reține față de

dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată.", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o

încuviința.

Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

Având în

vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea instanței

de fond este legală fiind conformă cu regulile de drept aplicabile, în temeiul

dispozițiilor art. 496 alin. (1) Noul C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va

respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC A.R. SRL împotriva Sentinței nr. 1537 din 30 aprilie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta reclamantă SC A.R. SRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum

de 620 de lei în favoarea intimatei - pârâte SC C.I.G.I.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 mai 2014.

Procesat

de GGC - GV