ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2341/2019

Deliberând asupra recursurilor de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la Curtea de Apel Galați, reclamanta SC A. SRL Brăila a formulat contestație, în contradictoriu cu intimații Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și B. SRL Brăila, împotriva actului administrativ publicat pe site-ul ARR la data de 17 mai 2016 intitulat "rezultatele reluării ședinței de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013", urmare a punerii în executare a Sentinței nr. 224/2013 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, în ceea ce privește declararea B. SRL drept câștigătoare pe cursele 6, 11, 18 și 23 Galați - Brăila, cod traseu 22723, recalcularea rezultatelor cu îndeplinirea condițiilor legale, precum și suspendarea actului administrativ atacat până la soluția definitivă a cauzei.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 389 din 16 decembrie 2016, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare și suspendare executare act administrativ, formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și B. SRL Brăila și intervenienta accesorie SC C. SRL Brăila.

A dispus anularea rezultatelor reluării ședinței de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013, urmare a punerii în executare a sentinței nr. 224/2013 a Curții de Apel Galați, în ceea ce privește declararea B. SRL câștigătoare pe cursele 6,11,18 și 23 Galați - Brăila, cod traseu 22723 și recalcularea rezultatelor cu îndeplinirea condițiilor legale.

Totodată, a dispus suspendarea executării acestui act administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei, a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de reclamanta SC C. SRL Brăila, a respins ca nefondate excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală a României.

A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1.800 RON u titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Sentința nr. 224/2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 și rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4043 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Galați a precizat condițiile în care să se reia ședința de atribuire a traseului interjudețean Galați - Brăila, respectiv fără aplicarea criteriului prevăzut la pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 și cu verificarea îndeplinirii de către reclamanta SC D. SRL și pârâtele SC E. SRL, SC C. SRL și SC B. SRL a criteriului prevăzut de pct. 9 din Anexa 3 a OMTI nr. 1640/2012.

Executarea pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 a fost suspendată prin Sentința (definitiv) nr. 194/2013 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2012, iar ulterior pct. 6 a fost anulat prin Sentința definitivă nr. 1929/2013 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2013.

În acest context, la reluarea ședinței de atribuire a traseului interjudețean Galați-Brăila, dispusă prin Sentința nr. 224/2013, a rămas de verificat exclusiv criteriul prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012.

Celelalte criterii de evaluare a operatorilor de transport ce au participat la ședința de atribuire inițială a traseului interjudețean 22723 Galați - Brăila din 28 februarie 2013 nu au făcut obiectul controlului de legalitate de către instanța de judecată ce a fost investită cu soluționarea Dosarului nr. x/2013 respectiv Curtea de Apel Galați, motiv pentru care nici dispozitivul Sentinței nr. 224/2013 nu conține dispoziții în acest sens.

Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că, și dacă prin dispozitivul Sentinței nr. 224/2013 a Curții de Apel Galați s-a dispus reluarea ședinței de atribuire a traseului respectiv doar cu verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012, reluarea ședinței de atribuire nu se putea face decât cu respectarea condițiilor legale, deci se impunea și verificarea criteriului de evaluare prevăzut la pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012.

În acest context, a reținut din înscrisurile depuse la dosar că B. SRL a participat la atribuirea traseelor 6, 11, 18 și 23 cu același autobuz ce nu deținea la data de referință - 31 decembrie 2012 - clasificarea prevăzută de lege, clasificarea categoria I fiind obținută abia la data de 12 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din Certificatul de clasificare nr. x anexat.

Or, în anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 care înlocuiește Anexa 18 la Ordinul nr. 980/2011, la pct. 3 privind gradul de confort al autovehiculelor, se prevede o condiție de admisibilitate, respectiv, că "vehiculele neclasificate nu pot participa la atribuirea traseelor/curselor cuprinse în programul de transport interjudețean".

Potrivit pct. 1 din anexa 3 a OMTI nr. 1640/2012 referitoare la metodologia de punctare a criteriilor de evaluare "punctajele aferente criteriilor de evaluare se stabilesc raportat la data de referință care reprezintă ultima zi din anul anterior anului atribuirii. Astfel, la ședința de atribuire reluată la data de 28 februarie 2013, potrivit pct. 1, anexa 3, data de referință la care trebuiau să se raporteze cele două instituții pentru verificarea condițiilor privind clasificarea autobuzului era 31 decembrie 2012.

Referitor la cererea de suspendare a executării rezultatelor reluării ședinței de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013, instanța de fond a reținut că, în speță, există un caz bine justificat, fiind invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat (nelegalitatea rezultatelor reluării ședinței de atribuire din data de 28 februarie 2013, motivat de încălcarea dispozițiilor cuprinse la pct. 3, anexa 2 din Ordinul nr. 1640/2012, nelegalitate care a fost constatată prin aceeași sentință).

De asemenea, a reținut ca îndeplinită și condiția prevenirii pagubei iminente impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil, prin atribuirea nelegală a traseului către B. SRL, reclamanta fiind împiedicată să efectueze curse de transport public de călători, deci să-și desfășoare activitatea.

În ceea ce privește cererea de intervenție, curtea de apel a înlăturat susținerile privind prejudicierea celorlalți participanți la atribuirea electronică, instanța pronunțându-se în limitele învestirii, doar cu privire la intimata B. SRL.

Totodată, a constatat că prin cererea de intervenție se fac apărări doar cu privire la capătul de cerere privind suspendarea, fără a se invoca nici un temei legal care să tindă la dovedirea caracterului nefondat al acțiunii, motiv pentru care admițând acțiunea principală, a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de C. SRL.

Împotriva Sentinței nr. 389 din 16 decembrie 2016 au declarat recursuri pârâtele Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și SC B. SRL.

Prin recursul său, recurenta pârâtă Autoritatea Rutieră Română, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând că sunt contradictorii considerentele pe care se întemeiază sentința, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea ar fi fondată.

Astfel, deși instanța de fond admite faptul că criteriile de evaluare 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 nu au făcut obiectul controlului de legalitate în Dosarul nr. x/2013 și că, la reluarea ședinței de atribuire a traseului interjudețean Galați-Brăila dispusă prin Sentința nr. 224/2013, a rămas de verificat exclusiv criteriul prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012, totuși a reținut că reluarea ședinței de atribuire nu se putea face cu încălcarea celorlalte criterii de evaluare.

A criticat recurenta sentința și pentru nelegalitate, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest context a arătat că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. Dosar x/2014, recurenta a solicitat obligarea pârâtei AADR la recalcularea punctajului pentru criteriul 3 privind gradul de confort al autovehiculelor clasificate pe categorii și recalcularea punctajului general aferent atribuirii din data de 28 februarie 2013 pentru cursele 6, 17, 18 și 24 ale traseului Galați - Brăila cod 22723, motivat de faptul că, referitor la cursele 6 și 18, operatorul de transport B. SRL a participat la atribuirea din 28 februarie 2013 cu autovehiculul x figurând din eroare cu categoria I, deși vehiculul la data de referință de 31 decembrie 2012 nu deținea certificat de clasificare emis de Registrul Auto Român, aspect ce rezultă din Adresa x nr. x/2014 și certificatul de clasificare nr. x, categoria I fiind obținută la data de 12 ianuarie 2013.

Prin Sentința civilă nr. 2672 din 9 octombrie 2014 pronunțată în dosarul mai sus menționat, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea (în ceea ce privește cursele 17 și 24, care nu fac obiectul prezentului dosar), și a respins ca nefondată cererea în ceea ce privește cursele 6 și 18 ale B. SRL, reținând că, în ceea ce privește situația curselor 6 și 18 ale traseului interjudețean 22723 atribuite pârâtei SC B. SRL, față de situația autovehiculului înscris în procedura de atribuire, x, intervine o contradicție între dispozițiile punctelor 1 și 3 ale Anexei 18 la OMTI nr. 980/2011 (înlocuită cu Anexa 2 la OMTI nr. 1640/2012) și ale punctului 1 din Anexa 19 la același ordin (înlocuită cu Anexa 3 la OMTI nr. 1640/2012).

Astfel, prin criteriul de evaluare «vechimea parcului de vehicule» (pct. l din Anexa 18) s-a prevăzut atribuirea unui număr de 20 de puncte atunci când "Anul de fabricație (AF) este același cu anul atribuirii (AA)". Rezultă intenția legiuitorului de a permite înscrierea în procedura de atribuire și a autovehiculelor noi, al căror an de fabricație este identic celui al atribuirii. Cum autovehiculul x al B. SRL figurează ca având an de fabricație 2013 (potrivit adresei Registrului Auto Român nr. 13177 din 25 noiembrie 2016), el beneficia de un număr de 20 de puncte.

Cum în reglementare data de referință este ultima zi din anul anterior atribuirii, iar punctajul aferent criteriului «gradul de confort al autovehiculelor, clasificate pe categorii» ar trebui determinat la 31 decembrie 2012, ar rezulta că, pe de o parte, este permisă participarea în procedura de atribuire a autovehiculelor fabricate în 2013 prin pct. 1 din Anexa 18, acestea obținând în plus un punctaj maxim, dar, pe de altă parte, participarea este pusă sub semnul întrebării prin faptul că vehiculul nu este clasificat la data de referință în raport de dispozițiile pct. 3 teza finală din Anexa 18 și pct. 1 din anexa 19 la OMTI nr. 980/2011.

În acest context legal, Curtea de Apel București a constatat că, din coroborarea normelor de reglementare, lipsite de coerență și previzibilitate, pe baza interpretării logico-sistematică, și cu luarea în considerare a interesului public (cu păstrarea justului echilibru dintre acesta și interesul privat al operatorilor de transport), singura alternativă posibilă în speță era analiza situației existente la data formulării cererii de participare la procedura de atribuire.

Or, în raport de acest din urmă moment, autovehiculul x aparținând SC B. SRL, beneficia de un certificat de clasificare categoria I, astfel încât în cazul său nu este incident pct. 3 teza finală din Anexa 18 la OMTI nr. 980/2011 pentru a fi înlăturat și a pierde punctajul aferent poziției de câștigător, ce a revenit SC B. SRL pentru cursele 6 și 18 ale traseului interjudețean 22723.

A precizat recurenta că, în ceea ce privește soluția pronunțată în cauza de față, instanța de fond a avut la dispoziție, atât acțiunea formulată de instituție în Dosarul nr. x/2014, cât și Sentința nr. 2672 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, în care a fost pusă în discuție îndeplinirea criteriului prevăzut la pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 în privința autovehiculului x aparținând SC B. SRL la atribuirea inițială a traseului Galați - Brăila din data de 28 februarie 2013, astfel că era posibilă și necesară suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2014.

A susținut recurenta, în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare că în speță cerința cazului bine justificat nu este îndeplinită, în condițiile în care:

- Dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel București a avut ca obiect verificarea îndeplinirii criteriului pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 de către SC E. SRL, SC C. SRL și SC B. SRL la atribuirea din 28 februarie 2013 a traseului Galați-Brăila; nu și a criteriului prevăzut de pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012, nu a format obiectul Dosarului nr. x/2013;

- intimata-reclamantă SC A. SRL nu a fost parte în Dosarul nr. x/2013;

- dispozitivul Sentinței definitive nr. 224/2013 a fost pus în executare prin reluarea ședinței de atribuire cu verificarea îndeplinirii inclusiv de către SC B. SRL exclusiv a criteriului prevăzut de pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012;

- îndeplinirea criteriului pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 privind cursele 6 și 18 ale operatorului de transport SC B. SRL la atribuirea inițială din 28 februarie 2013, formează obiectul dosarului nr. x/2014 de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data pronunțării Sentinței nr. 389 din 16 decembrie 2016 cauza nefiind soluționată definitiv;

- instanța de fond a analizat în mod eronat și cu încălcarea dispozitivului Sentinței definitive nr. 224/2013 îndeplinirea criteriului pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 de către SC B. SRL la reluarea ședinței de atribuire a traseului Galați - Brăila.

De asemenea, în privința condiției imperative a pagubei iminente prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond în mod nefondat a apreciat că ar fi îndeplinită în cauză, motivat de atribuirea nelegală a traseului către SC B. SRL.

Nu se poate vorbi de o pagubă în patrimoniul reclamantei, de suprimarea veniturilor sau de împiedicarea desfășurării activității, în condițiile în care aceasta a mai câștigat două curse în urma reluării ședinței de atribuire a traseului interjudețean Galați - Brăila, respectiv cursele 17 și 25, obținând un total de trei curse împreună cu cea câștigată anterior (24).

În cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României, aceasta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., arătând că în mod netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a acestei i0nstituții, față de rolul pe care Agenția pentru Agenda Digitală a României îl are în cadrul procedurilor de atribuire trasee inițiate și organizate de către Autoritatea Rutieră Română, respectiv acela de a dezvolta și opera sistemul pentru atribuirea electronică a traseelor naționale, asigurând din punct de vedere tehnic și procedural funcționarea acestuia.

Greșit au fost respinse și susținerile sale privind tardivitatea acțiunii, reclamanta neuzând până la data afișării rezultatului reluării ședinței de atribuire de dreptul de a solicita în termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ anularea atribuirii și sub aspectul criteriului de evaluare prevăzut de pct. 3 din anexa 2.

A criticat recurenta pârâtă și greșita respingere a excepției lipsei de interes, câtă vreme reclamanta nu a participat la ședința de atribuire și pentru cursele 8, 11 și 23.

A arătat recurenta, de asemenea, că este netemeinică și nelegală dispoziția instanței de a anula a procedura de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013 în ceea ce privește declararea B. SRL drept câștigătoare pe cursele 6, 11, 18 și 23, motivarea fiind una contradictorie, pe de o parte, reținându-se faptul că prin sentința nr. 224/2013 s-a impus reluarea procedurii cu verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut la pct. 9 din anexa 2, iar pe de altă parte considerându-se că reluarea ședinței de atribuire nu se putea face cu încălcarea celorlalte criterii, inclusiv a celui prevăzut la pct. 3 din anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012. A invocat, totodată, recurenta cele statuate prin Sentința nr. 2672 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2014, ce are putere de lucru judecat provizorie.

Recurenta pârâtă B. SRL a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând respingerea cererii de suspendare a executării actului prin care au fost afișate rezultatele reluării ședinței de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013, precum și respingerea cererii de anulare a aceluiași act administrativ, cu privire la cursele 6, 11, 18 și 23, cod traseu 22723, ca nefondate.

În subsidiar, a solicitat ca, în rejudecare, să se admită excepția lipsei de interes invocate de Agenția pentru Agenda Digitală a României, raportat la cursele pentru care intimata-reclamantă a depus oferta în vederea atribuirii acestora (respectiv doar cursa 6 dintre cele patru evidențiate prin acțiune - 6, 11, 18 și 23) și, în consecință, să se dispună suspendarea și, respectiv, anularea actului prin care au fost afișate rezultatele procedurii de licitație electronică doar în ceea ce privește cursa 6 Galați - Brăila, traseu 22723.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor formulate de Agenția pentru Agenda Digitală a României și SC B. SRL.

Recurenta pârâtă B. SRL a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursurilor pârâtelor ARR și AADR.

III. Analiza motivelor de casare

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat de pârâta B. SRL, Înalta Curte o constată întemeiată, având în vedere următoarele:

Conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță în materia contenciosului administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

În speță, sentința recurată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 31 ianuarie 2017, iar cererea de recurs a fost trimisă prin poșta electronică și înregistrată la Curtea de Apel Galați la data de 17 februarie 2017, astfel că termenul de 15 zile, care se împlinea la data de 16 februarie 2017, a fost în mod evident depășit.

Față de împlinirea anterioară a termenului de decădere din dreptul de a declara calea de atac, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei B. SRL ca tardiv formulat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate de recurenta pârâtă Autoritatea Rutieră Română, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul acesteia este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata reclamantă A. SRL a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de rezultatele reluării ședinței de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013.

Acțiunea sa a fost admisă, prima instanță apreciind ca fiind netemeinic și nelegal actul administrativ contestat.

Recurenta pârâtă A.R.R. a invocat, ca prim motiv în recursul exercitat împotriva acestei soluții, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, față de aspectele dezvoltate de recurentă.

Astfel, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

În acest context, Înalta Curte constată că împrejurarea expusă de recurenta pârâtă (în sensul că instanța a stabilit că, potrivit Sentinței nr. 224/22013, a rămas de verificat criteriul de la pct. 9, dar a hotărât că reluarea ședinței de atribuire nu se putea face cu încălcarea celorlalte criterii de evaluare, inclusiv a celui de la pct. 3) nu constituie o motivare contradictorie, judecătorul fondului apreciind că este necesară o coroborare a acestui aspect cu interpretarea proprie a sintagmei "în condiții legale" (care se regăsește în considerentele Deciziei nr. 4043 din 17 decembrie 2015), în cadrul raționamentului juridic unic pe care și-a întemeiat soluția.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt fondate criticile subsumate acestui motiv de recurs.

Astfel, în Dosarul nr. x/2014, recurenta a solicitat obligarea pârâtei AADR la recalcularea punctajului pentru criteriul 3 (privind gradul de confort al autovehiculelor clasificate pe categorii) și recalcularea punctajului general aferent atribuirii din data de 28 februarie 2013 pentru cursele 6, 17, 18 și 24 ale traseului Galați - Brăila cod 22723, motivat de faptul că, referitor la cursele 6 și 18, operatorul de transport B. SRL a participat la atribuirea din 28 februarie 2013 cu autovehiculul x figurând din eroare cu categoria I, deși vehiculul la data de referință de 31 decembrie 2012 nu deținea certificat de clasificare emis de Registrul Auto Român (a se vedea adresa x nr. x/2014, certificatul de clasificare nr. x), categoria I fiind obținută abia la data de 12 ianuarie 2013.

Prin Sentința civilă nr. 2672 din 9 octombrie 2014 pronunțată în dosarul mai sus menționat, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea (în ceea ce privește cursele 17 și 24), și a respins ca nefondată cererea în ceea ce privește cursele 6 și 18 ale B. SRL.

Cum verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut de pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 nu a format obiectul Dosarului nr. x/2013, ci al Dosarului nr. x/2014, iar dispozitivul Sentinței nr. 224/2013 nu cuprinde obligația ARR și AADR de reverificare a îndeplinirii acestui criteriu la reluarea ședinței de atribuire a traseului Galați - Brăila, în mod evident nu se poate reține ca aspect de nelegalitate a rezultatului procedurii reluate neverificarea de către recurentele ARR și AADR a îndeplinirii criteriului respectiv.

Astfel, Înalta Curte constată că, la reluarea ședinței de atribuire a traseului interjudețean Galați-Brăila, dispusă prin Sentința nr. 224/2013, a rămas de verificat criteriul prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 (operatorul de transport nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudețene, în cazul în care înregistrează obligații restante la bugetul centralizat al statului), iar din actele dosarului rezultă că autoritățile recurente pârâte s-au conformat obligației de verificare stabilite expres prin hotărârea judecătorească, astfel că anularea rezultatelor reluării procedurii de către instanța de fond nu are justificare.

Referitor la recursul declarat de pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României, Înalta Curte îl apreciază fondat exclusiv în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cât privește critica privind greșita respingere a excepției lipsei de interes a acțiunii, aceasta nu poate fi reținută ca întemeiată, în raport cu prevederile art. 33 din C. proc. civ. și câtă vreme intimata reclamantă SC A. SRL a participat la ședința de atribuire inițială din 28 februarie 2013 pentru cursele 6, 17, 24 și 25 ale traseului interjudețean Galați - Brăila cod 22723, fiind declarată câștigătoare numai pe cursa 24, iar prin Sentința nr. 224/2013 a Curții de Apel Galați s-a dispus reluarea ședinței de atribuire cu verificarea îndeplinirii criteriului 9 și de către intimata reclamantă, subzistând astfel interesul legitim al acesteia de a formula acțiune împotriva noilor rezultate.

Totodată, formularea în termenul legal a acțiunii în contencios administrativ se verifică în raport cu obiectul acesteia, iar nu cu fiecare motiv al cererii, invocarea excepției tardivității nefiind justificată.

Nici criticile aduse soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte, pe motivul lipsei vreunei obligații stabilite în sarcina sa prin hotărârea judecătorească, nu pot fi primite, având în vedere atribuțiile legale în materie ale părții și dispozițiile exprese ale art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

În plus, sentința recurată vizează rezultatele reluării ședinței de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013", ca urmare a punerii în executare a Sentinței nr. 224/2013 a Curții de Apel Galați, hotărâre în cadrul căreia s-a stabilit, de asemenea, că pârâtele ARR și AADR (succesoarea CNMSI), au calitate procesuală, fiind ambele obligate să reia ședința de atribuire.

Nu se justifică nici invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., pentru motive similare cu cele arătate și în recursul recurentei pârâte Autoritatea Rutieră Română, neputându-se aprecia că motivarea sentinței ar fi contradictorie.

Recursul formulat de recurenta pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României este însă fondat în privința criticilor aduse soluției pronunțate pe fondul litigiului, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru aceleași considerente expuse în analizarea recursului declarat de recurenta pârâtă Autoritatea Rutieră Română, referitoare la respectarea limitelor lucrului judecat în Dosarul nr. x/2013 și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor Sentinței nr. 224/2013 de către recurentele pârâte.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, rejudecând, respingerea acțiunii formulate de reclamanta A. SRL (inclusiv a capătului de cerere referitor la suspendarea executării).

În raport cu soluția ce se va pronunța în privința acțiunii principale, va fi admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C. SRL în interesul pârâtei Autoritatea Rutieră Română.

Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română (care nu a fost criticată prin recursurile supuse examinării de către instanța de control judiciar), dar și soluția de respingere a excepției lipsei de interes și excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României (pentru motivele arătate în analiza recursului declarat de această parte).

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În temeiul art. 497 raportat la art. 485 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta B. SRL ca fiind tardiv formulat.

În baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâtele Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală a României, va casa, în parte, sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. SRL ca neîntemeiată.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. proc. civ., va admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C. SRL.

Totodată, vor fi menținute dispozițiile sentinței privind respingerea excepțiilor lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală a României.

În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe intimata-reclamantă căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 200 RON către recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română și în sumă de 200 RON către recurenta pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României, potrivit chitanțelor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală a României împotriva Sentinței civile nr. 389 din 16 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C. SRL.

Menține dispozițiile privind respingerea excepțiilor lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală a României.

Respinge recursul declarat de pârâta B. SRL împotriva Sentinței civile nr. 389 din 16 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv formulat.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 200 RON către recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română și a sumei de 200 RON către recurenta pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - LM