ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2528/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română București și Agenția pentru Agenda Digitală a Românei anularea actului administrativ afișat pe site-ul pârâtei Autoritatea Rutieră Română București la secțiunea "Noutăți" din data de 17 mai 2016.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 13/2017 pronunțată în data de 31 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea și cererea de suspendare a actului administrativ atacat formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Rutieră Română, București, Agenția pentru Agenda Digitală a Românei, S.C. B. S.R.L. și intervenienta S.C. C. S.R.L. Brăila, a obligat reclamanta să plătească pârâtei A.R.R. suma de 714,53 RON cu titlul de cheltuieli de judecată și a respins ca nefondată cererea privind cheltuielile de judecată a intervenientei S.C. B. S.R.L. Brăila.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, cu consecința anulării măsurii - actului administrativ afișat pe site-ul paratei ARR la Secțiunea "Noutăți" în data de 17.05.2016. Susține că rationamentul instantei de fond este greșit, hotărârea fiind netemeinică și pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 9, art. 425, art. 430 C. proc. civ., OMT 980/2011 Anexa 18 si 19, OMTI 1640/2012 Anexa 2 si 3, art. 1, art. 7, 8 11 si 18 din Legea 554/2004 și ale sentinței civile 224/2013. Sentința nr. 224/24.10.2013 pusă în aplicare de pârâtul ARR și AADR prin actul administrativ ce face obiectul cauzei, a fost pronunțată în dosarul nr. x/2013, ce a avut ca obiect anularea rezultatelor licitației de atribuire din 28.02.2013 și cele 22 de licențe de traseu emise operatorilor declarați câștigători. Motivele de nelegalitate invocate de societatea și reținute atât de Curtea de Apel Galați, cât și de ICCJ prin Decizia 4043 din 17.12.2015 au fost doar: - neîndeplinirea de către paratele AVENTIN, B. și D. a criteriului prevăzut la punctul 9 al Anexei 2 a OMT 1640/2012, cu privire la data la care trebuiau depuse certificatele de atestare fiscală și perioada de referință; - depunctarea nelegală a societății recurente cu 10 puncte pentru Criteriul prevăzut la punctul 6 al Anexei 2 a OMTI 1640/2012; - reomologarea a 5 microbuze în perioada 20.01.2013-12.02.2013 de către una dintre societățile pârâte, căreia i s-au atribuit licențe de traseu. Ca atare, actul administrativ - rezultatul atribuirii din 28.02.2013 a consolidat efectele sub toate celelalte aspecte ce nu au făcut obiectul dosarului x/2013 În acest sens, în ceea ce privește recurenta, actul administrativ și-a păstrat efectele cu privire la îndeplinirea criteriului prevăzut la punctul 9, singura discuție de legalitate vizând aplicarea depunctării de 10 puncte, prevăzută la punctul 6 din Anexa 2 a OMTI 1640/2012. Acest fapt reiese din însăși conținutul sentinței nr. 224/2013 și al deciziei nr. 4043/2015. Mai mult decât atât, instanța a constatat îndeplinirea criteriului prevăzut la punctul 9 de către societatea recurentă la pagina 8 alin. (5) din hotărâre și pagina 8 alin. (6) din decizie. Ca atare, în raport de faptul ca sentința nr. 224/2013 a rămas definitivă la data de 17.12.2015 prin respingerea recursului, considerentele acesteia au intrat in puterea lucrului judecat potrivit dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. În consecință, hotărârea instanței de fond din prezenta cauză este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. Mai mult, hotărârea instanței de fond este nelegală și prin prisma dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. care prevăd obligația instanței de a analiza toate motivele de fapt și de drept invocate de părți, precum și motivele pentru care acestea au fost înlăturate. Însă, instanța de fond nu a înțeles să se conformeze acestor dispoziții, reținând motive contradictorii unele față de celelalte și contradictorii față de soluția pronunțată, fapt ce atrage nelegalitatea hotărârii recurate. Analizând hotărârea instanței de fond prin prisma motivului reținut, respectiv ca societatea a fost înlăturata de la procedura de atribuire în mod corect, se poate observa că aceasta este vădit nelegală și netemeinică, instanța procedând la o interpretare și aplicare greșită a sentinței 224/2013. Instanța investită cu soluționarea cauzei 478/44/2013, a verificat legalitatea actului administrativ - rezultatul atribuirii, în ceea ce privește dovada existentei/inexistentei obligațiilor la stat potrivit pct. 9 din Anexa 2 a OMTI 1640/2012, doar cu privire la societățile AVENTIN, B. și D., nu si cu privire la A. S.R.L.. În prezenta cauza, judecătorul fondului a interpretat și aplicat sentința nr. 224/2013, creând posibilitatea repunerii în discuție, în mod repetat și fără limită de timp, a legalității actului administrativ din 28.02.2013 în ceea ce privește societatea recurentă, fapt ce încalcă principiul securității juridice și drepturile fundamentale, contravenind practicii CEDO și Curții de Justiție de la Luxemburg. Or, în raport de obiectul dosarului x/2013 și de sentința 224/2013 pronunțată în acest dosar, societatea reclamantă a depășit etapa calificării pentru procedura atribuirii, îndeplinind criteriul de la punctul 9, operațiune administrativă care nu a fost revocată de autoritățile implicate în procedura de atribuire și nici anulată ulterior de vreo instanță. Autoritatea Rutieră Română - ARR și AADR aveau obligația ca la punerea în aplicarea a sentinței 224/2013 să verifice îndeplinirea criteriului prevăzut la punctul 9 din Anexa 2 a OMTI 1640/2012 de către societățile B., AVENTIN si D. și să înlăture depunctarea de la criteriul 6 în ceea ce privește societatea recurentă. În atare condiții, actul administrativ din 17.05.2016 este vădit nelegal, fapt ce atrage ca sancțiune anularea acestuia.

Apărări formulate în cauză Intimații- pârâții Autoritatea Rutieră Română, București, Agenția pentru Agenda Digitală a Românei și S.C. B. S.R.L. au depus întâmpinări și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 25 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 februarie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: Demersul judiciar declanșat de reclamantă are ca obiect verificarea legalității actului administrativ afișat pe site-ul pârâtei Autoritatea Rutieră Română București la secțiunea "Noutăți" din data de 17 mai 2016. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei prin care a solicitat anularea acestui act, iar împotriva acestei soluții s-a exercitat calea de atac a recursului invocând prevederile art. 448 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ., dar criticile sunt nefondate. Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea vizează strict faptul că instanța de fond a procedat la o interpretare si aplicare greșită a sentinței 224/2013, prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că trebuie verificată dovada existentei/inexistentei obligațiilor la stat potrivit pct. 9 din Anexa 2 a OMTI 1640/2012, doar cu privire la societățile AVENTIN, B. si D., nu si cu privire la A. S.R.L.. Soluția primei instanțe a fost dată cu respectarea tuturor dispozițiilor incidente cauzei și răspunde exigențelor prevederilor și jurisprudenței CEDO, judecătorul fondului reținând corect situația de fapt dedusă judecății. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În cauză nu se poate reține incidența acestui text de lege, judecătorul fondului respectând toate regulile de procedură, respectiv a semnat minuta, a respectat dreptul la apărare, principiul oralității, contradictorialității, al nemijlocirii și al publicității ședințelor de judecată și a aplicat corect textele de lege incidente. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de control judiciar îl apreciază ca fiind nefondat, hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Argumentele recurentei privește ipoteza unei motivări contradictorii a hotărârii primei instanțe. Instanța de control judiciar nu poate reține criticile recurentei-reclamante potrivit căruia sentința atacată cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei, aceste afirmații reflectând în realitate dezacordul în privința argumentelor care au stat la baza soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, fără a susține însă motivul de casare invocat, întrucât în considerentele sentinței au fost expuse, în mod clar și logic, argumentele care au fundamentat concluziile instanței de fond în privința problemelor de drept în discuție. Referitor la motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se reține că acesta nu este incident în cauză în condițiile în care recurenta nu invocă în realitate o veritabilă autoritate de lucru judecat în sensul art. 430 C. proc. civ. ci efectele puterii de lucru judecat a celor statuate sentința nr. 224/2013 pronunțată în dosarul nr. x/2013 și rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4043/17.12.2015 în prezentul litigiu, aspect ce urmează a fi analizat prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, prin sentința nr. 224/2013 pronunțată în dosarul nr. x/2013 și rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4043/17.12.2015, Curtea de Apel Galați a precizat condițiile în care să se reia ședința de atribuire a traseului interjudețean Galați-Brăila, respectiv fără aplicarea criteriului prevăzut la pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 și cu verificarea îndeplinirii de către reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâtele S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. a criteriului prevăzut de pct. 9 din Anexa 3 a OMTI nr. 1640/2012. Executarea pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 a fost suspendată prin sentința nr. 194/2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012, iar ulterior pct. 6 a fost anulat prin sentința definitivă nr. 1929/2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013. În acest context, la reluarea ședinței de atribuire a traseului interjudețean Galați-Brăila, dispusă prin sentința nr. 224/2013, a rămas de verificat exclusiv criteriul prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012. Celelalte criterii de evaluare a operatorilor de transport ce au participat la ședința de atribuire inițială a traseului interjudețean 22723 Galați-Brăila din 28.02.2013 nu au făcut obiectul controlului de legalitate de către instanța de judecată ce a fost investită cu soluționarea dosarului nr. x/2013 respectiv Curtea de Apel Galați, motiv pentru care nici dispozitivul sentinței nr. 224/2013 nu conține dispoziții în acest sens. Astfel, s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că din cuprinsul certificatelor fiscale depuse că societățile nu înregistrau datorii la bugetul de stat la data de 30.11.2012, și nu la data de 31.12.2012, cum obligă dispozițiile OMTI nr. 1640/2012. Față de cele expuse anterior se poate observa că toate criticile din recurs formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul greșitei rețineri a instanței de fond a situației de fapt nu sunt fondate. Nici susținerea că sentința nr. 224/24.10.2013 pusă în aplicare de pârâtul ARR și AADR prin actul administrativ ce face obiectul cauzei și pronunțată în dosarul nr. x/2013, a avut ca obiect anularea rezultatelor licitației de atribuire din 28.02.2013, nu poate fi reținută de către instanța de recurs, întrucât din cuprinsul hotărârii menționate rezultă clar că s-a dispus repetarea ședinței de atribuire prin verificarea îndeplinirii de către cele 4 societăți a cerinței prevăzută la punctul 9 din Anexa la OMTI nr. 1640/2012. În cauză singura problemă ce trebuia tranșată viza strict un singur aspect, dacă recurenta-reclamantă la data de 31 decembrie 2012 avea sau nu avea datorii la bugetul de stat. Conform celor reținute de judecătorul fondului și potrivit adresei nr. x/29.03.2016 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, reclamanta la data de 31.12.2012 avea datorii la bugetul statului în sumă de 13.771 RON. Înalta Curte nu poate reține susținerea recurentei, în sensul că societatea nu avea obligații de plată exigibile la bugetul de stat la data de 31 ianuarie 2013, întrucât ea trebuia să depună dovada până la data de 31.12.2012., context în care nu mai putea participa la ședința reluată de atribuire a traseelor și astfel măsura dispusă de pârâta Autoritatea Rutieră Română București este legală. Așadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuție aspecte noi, care să determine reținerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul instanței de fond, Înalta Curte, urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinței nr. 13/2017 din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru considerentele anterior arătate, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 13/2017 din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, menținând sentința atacată astfel cum a fost pronunțată, fiind legală.