ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 februarie 2016, reclamanta Societatea A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, a solicitat anularea Deciziei de admitere în parte a cererii de restituire nr. x din 2 noiembrie 2015 și a adresei nr. x/24 noiembrie 2015 de soluționare a plângerii prealabile, emise de pârâtă, precum și obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a accizei în sumă de 8.862 RON.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 437 din 16 septembrie 2016, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

(i) a respins excepția inadmisibilității contestației formulate împotriva Adresei nr. x/24 noiembrie 2015;

(ii) a admis contestația formulată de reclamanta Societatea A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română;

(iii) a anulat Decizia de admitere în parte a cererii de restituire nr. x din 2 noiembrie 2015 și adresa nr. x/24 noiembrie 2015 de soluționare a plângerii prealabile, emise de pârâtă;

(iv) a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a accizei în sumă de 8862 RON;

(v) a respins cererea pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată.

1.3. Prin Decizia nr. 106 din 26 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva Sentinței civile nr. 437 din 16 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a constatat competența de soluționare a cauzei în fond în favoarea curții de apel, dispunând repartizarea aleatorie a cauzei.

Prin Decizia nr. 59 din 16 martie 2017, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română prin întâmpinare și a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română.

Împotriva Sentinței civile nr. 59 din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea A. SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brăila, instanță competentă materială în soluționarea cauzei.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 iunie 2017, intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă nu a încadrat recursul într-unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația comunicată recurentei-reclamante Societatea A. SA la data de 16 iunie 2017, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 59 din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, obligație pe care recurenta-reclamantă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat.

Din verificările efectuate, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA împotriva Sentinței civile nr. 59 din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA împotriva Sentinței civile nr. 59 din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.

GGC - CL