ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2020

Ședința publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea introductivă formulată la data de 27.04.2016, la Tribunalul Mureș, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., următoarele:

- anularea Deciziei de respingere a cererii de restituire a accizei nr. 520/21.03.2016 înregistrată la A.R.R. sub numărul 579/21.03.2016, precum și a actului prin care aceasta a fost menținută, Adresa nr. x/13.04.2016, ca fiind nelegale și neîntemeiate;

- obligarea pârâtei A.R.R la restituirea sumei de 89.917 RON reprezentând acciza aferentă bazei de restituire de 474.447 litri motorină, aprovizionată în perioada 01.01.2015-31.03.2015, conform cererii subscrisei înregistrată la pârâta sub nr. x/03.12.2015, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală fiscală de la data 04.02.2016 (dată la care cererea ar fi trebuit sa fie soluționată) și până la restituirea efectivă;

- obligarea paratei A.R.R. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 582/30.09.2016 a Tribunalului Mureș s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, fiind declinată competența de soluționare a acțiunii introductive, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin sentința civilă nr. 119 din 24 octombrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată, precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a anulat Decizia de respingere a cererii de restituire de accize nr. 579/21.03.2016 și Adresa nr. x/13.04.2016, ambele emise de pârâtă;

- a dispus obligarea pârâtei ARR la emiterea unei decizii pentru restituirea sumei de 89.917 RON, reprezentând acciza aferentă bazei de restituire de 474.447 litri motorină, aprovizionată în perioada 1.01.2015 - 31.03.2015, în baza cererii înregistrate la pârâtă sub nr. x/3.12.2015, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală fiscală de la data de 4.02.2016 și până la restituirea efectivă;

- a obligat pârâta ARR la plata sumei de 8.808 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, parțiale, către reclamanta A. S.R.L..

Împotriva sentinței civile nr. 119/CA/2017 - PI din 26 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pârâta a susținut în esență că sentința atacată este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 554/2004 și a H.G. nr. 537/2014.

Astfel, se arată că adresa nr. x/13.04.2016 prin care instituția pârâtă a formulat răspuns la plângerea prealabilă, nu poate fi apreciată ca fiind aptă să producă efecte juridice, vătămătoare pentru intimata - reclamantă, așa cum eronat a reținut instanța de fond.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-pârâtă a susținut că din analiza înscrisurilor anexate cererii de restituire accize nr. 6746/18.11.2015 nu rezultă date justificative în ceea ce privește numărul real de kilometri înregistrați la bordul vehiculelor la momentul alimentării acestora cu motorină, în sensul că anexele la facturi nu conțin informații cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emițător/receptor și numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării din înscrisurile anexate, rezultând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014.

Astfel, în cazul operatorilor economici care alimentează direct de la stațiile de distribuție, pe anexele la facturi trebuie înscrise, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, cel puțin următoarele informații: stația de alimentare, data alimentării, numărul de înmatriculare al vehiculului alimentat, numărul de identificare ai cârdului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emițător/receptor, cantitatea de motorină alimentată exprimată în litri pe fiecare vehicul, numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării.

Anexele la facturi depuse de intimata - reclamantă la cererea de restituire accize nr. 6746/18.11.2015 nu au putut fi avute în vedere, întrucât acestea nu conțin informații, în ceea ce privește înregistrarea kilometrajului real la momentul alimentării cu motorină, și nici informații privind numărul de identificare al cârdului de gestiune a alimentărilor ori al inelului emițător/receptor, așa cum impun dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014.

În opinia recurentei, nu se poate reține motivarea instanței de fond cu privire la faptul că instituția pârâtă trebuia să procedeze la admiterea plângerii prealabile, întrucât aceasta cuprinde în anexe borderourile centralizatoare conforme cu art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, în contextul în care, documentele justificative trebuiau anexate cererii de restituire a accizei.

În mod netemeinic și nelegal, susține recurenta, instanța de fond a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 care prevăd că cererile care nu corespund condițiilor prevăzute de alin. (1) se returnează solicitanților pentru a fi completate corespunzător, sens în care instituția pârâtă ar fi trebuit să procedeze la restituirea cererii reclamantei pentru a putea fi completată ulterior.

Or, în cazul intimatei - reclamantei, cererea de restituire nr. x/18.11.2015 pentru trimestrul I 2015 respectă cerințele art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014 pentru a fi înregistrată, în sensul că cererea era corect și complet întocmită, a fost depusă în termenul stabilit, era semnată de operatorul economic solicitant și era însoțită de documentele justificative prevăzute de art. 13 din H.G. nr. 537/2014.

În acest context câtă vreme cererea reclamantei a fost corect și complet întocmită și a fost însoțită de documentele justificative prevăzute de art. 13 din H.G. nr. 537/2014, în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 reținute de instanța de fond cu privire la returnarea cererii pentru a fi completată corespunzător.

Atâta timp cât intimata - reclamantă a întocmit borderoul centralizator pe baza facturilor de achiziție a motorinei și a anexelor la acestea, consemnând în borderou seriile facturilor, numărul de înmatriculare a vehiculelor, cantitățile de motorină alimentate, avea obligația de a transmite documente, respectiv anexele facturilor în care să fie înscrise mențiuni cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor și numărul de km înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării.

Faptul că intimata-reclamanta a indicat în cuprinsul borderoului centralizator numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor nu constituie o cauză exoneratoare câtă vreme dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014 sunt fără echivoc în sensul că pe anexele la facturi trebuie să fie înscrise informații cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor și numărul de kilometric înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării.

In fine, în ceea ce privește obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4500 RON, recurenta solicită să se aibă în vedere că acestea se acordă doar în măsură în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, întrucât cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, este disproporționat de mare, având în vedere natura și complexitatea prezentei cauze.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Prin rezoluția din 20 noiembrie 2018, în temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 23 ianuarie 2020, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta Autoritatea Rutieră Română este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost investită cu soluționarea cererii de anulare a Deciziei de respingere a cererii de restituire a accizei nr. 520/21.03.2016 înregistrată la A.R.R. sub numărul 579/21.03.2016, precum și a actului prin care aceasta a fost menținută, Adresa nr. x/13.04.2016, ca fiind nelegale și neîntemeiate, și, totodată, obligarea pârâtei A.R.R la restituirea sumei de 89.917 RON reprezentând acciza aferentă bazei de restituire de 474.447 litri motorină, aprovizionată în perioada 01.01.2015-31.03.2015

Prima instanță a admis acțiunea intimatei-reclamante și, în consecință, a anulat Decizia de respingere a cererii de restituire de accize nr. 579/21.03.2016 și Adresa nr. x/13.04.2016, obligând pârâta la emiterea deciziei pentru restituirea sumei de 89.917 RON, reprezentând acciza aferentă bazei de restituire de 474.447 litri motorină, aprovizionată în perioada 1.01.2015 - 31.03.2015, în baza cererii înregistrate la pârâtă sub nr. x/3.12.2015, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală fiscală de la data de 4.02.2016 și până la restituirea efectiv.

Instanța de fond a apreciat că ulterior depunerii cererii de restituire de accize, pârâta A.R.R. avea obligația, în considerarea prevederilor art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014, să procedeze la restituirea cererii reclamantei, pentru a fi completată ulterior și, să o considere valabil depusă în momentul în care operatorul economic ar fi furnizat toate informațiile și documentele relevante.

De asemenea, Curtea de apel a reținut că, și în ipoteza furnizării unor informații incomplete de către reclamantă, prin cererea inițială și documentele anexate, în condițiile în care plângerea prealabilă cuprindea, în anexe, borderourile centralizatoare conforme cu art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, pârâta avea obligația, în considerarea prevederilor art. 14 alin. (2) teza a II-a din H.G. nr. 537/2014, să procedeze la admiterea plângerii și, pe cale de consecință, să analizeze propriul act - Decizia nr. 520/21.03.2016, admițând cererea de restituire de accize.

Înalta Curte nu împărtășește opinia instanței de fond, apreciind că sunt fondate susținerile recurentei în sensul că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014.

Astfel, motivul de fapt pentru respingerea la restituire a accizei în cuantum de 474.447 este acela că s-au calculat alimentări pentru care nu există informații cu privire la numărul cardului de gestiune al alimentărilor ori, după caz, al inelului emițător/receptor, în anexele la facturi.

Potrivit art. 6 din H.G. nr. 537/2014 privind condițiile, procedura și termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul accizelor diferențiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor "perioada de restituire de accize este trimestrul calendaristic.

(2) În cazul operatorilor economici care aprovizionează vehiculele eligibile direct de la operatorii economici înregistrați potrivit art. 206

69

alin. (6) din Codul fiscal, prin intermediul unui card de gestiune a alimentărilor, respectiv al unui inel emițător/receptor, baza pentru restituirea de accize reprezintă cantitatea totală de motorină rezultată prin însumarea cantităților alimentate efectiv de fiecare vehicul eligibil în parte.

(3) În cazul operatorilor economici care alimentează vehiculele eligibile pe care le dețin din rezervoarele proprii de alimentare dotate cu dispersoare electronice pentru distribuție, baza pentru restituirea de accize reprezintă cantitatea totală de motorină obținută prin însumarea cantităților alimentate efectiv de fiecare vehicul eligibil de la rezervor.

(4) Baza pentru restituire reprezintă mii litri alimentați efectiv și se exprimă sub forma unui număr cu 3 zecimale.

(5) Operatorii economici eligibili pot solicita restituirea de accize pentru toate vehiculele eligibile deținute în cursul trimestrului pentru care se solicită restituirea și care sunt înscrise în Registrul vehiculelor și al operatorilor economici eligibili pentru restituirea de accize."

Potrivit art. 7 din H.G. nr. 537/2014, (1) Suma de restituit aferentă accizei reduse potrivit art. 176 alin. (6) din Codul fiscal reprezintă valoarea exprimată în RON a rezultatului obținut prin înmulțirea bazei de restituire prevăzute la art. 6 cu 40 euro/1.000 litri.

(2) Conversia în RON a sumei de restituit se face utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 218 din Codul fiscal.

(3) Suma de restituit se stabilește la nivel de RON, fără subdiviziuni, prin reducere atunci când fracțiunile în bani sunt mai mici de 50 și prin majorare atunci când fracțiunile în bani sunt mai mari sau egale cu 50.

Potrivit art. 11 din H.G. nr. 537/2014 "în vederea restituirii accizelor, operatorii economici eligibili depun la Administratorul schemei o cerere, în format electronic sau pe suport hârtie, potrivit modelului din anexa nr. 4", iar potrivit art. 12 "(1) Cererea de restituire de accize se depune, în format electronic sau pe suport hârtie, pentru un trimestru calendaristic, începând cu prima zi a trimestrului următor celui pentru care se solicită restituirea, dar nu mai târziu de un an de la această dată. (2) Pot fi depuse simultan cereri de restituire aferente mai multor trimestre calendaristice".

Art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014 stipulează care sunt documentele care trebuie să însoțească cererea de restituire depusă de operatorii economici eligibili, astfel:

a) în cazul în care alimentarea vehiculelor se face de la stațiile de distribuție înregistrate potrivit art. 206

69

alin. (6) din Codul fiscal, un borderou centralizator al cantităților de motorină alimentate de fiecare vehicul eligibil în parte, întocmit conform modelului din anexa nr. 5, precum și copii de pe facturile de achiziție a motorinei împreună cu anexele la facturi, emise de către stațiile de distribuție sau de către terți. Borderoul se întocmește pe baza informațiilor din facturile de achiziție a motorinei și din anexele la facturi;

Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "în cazul operatorilor economici care alimentează direct de la stațiile de distribuție înregistrate potrivit art. 206

69

alin. (6) din Codul fiscal, pe anexele la facturi trebuie să fie înscrise cel puțin următoarele informații: stația de alimentare, data alimentării, numărul de înmatriculare al vehiculului alimentat, numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emițător/receptor, cantitatea de motorină alimentată exprimată în litri pe fiecare vehicul, numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării".

Art. 15 din H.G. nr. 537/2014 stipulează că (1) Administratorul schemei trebuie să soluționeze cererile de restituire în termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la data depunerii. În cazul aprobării cererii se emite o decizie de aprobare a cererii de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 7, care se întocmește în 3 exemplare, dintre care un exemplar rămâne la Administratorul schemei, un exemplar se comunică solicitantului și un exemplar se transmite ordonatorului principal de credite, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data emiterii acesteia. Emiterea deciziilor care nu se încadrează în plafonul trimestrial se amână pentru trimestrul următor, în limita bugetului anual alocat schemei.

(2) În cazul în care operatorul economic nu îndeplinește cerințele prevăzute în sarcina sa de prezenta hotărâre se emite o decizie de respingere a cererii de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 8, care se întocmește în două exemplare, dintre care un exemplar rămâne la Administratorul schemei și un exemplar se comunică solicitantului în termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.

În speță, odată cu plângerea prealabilă având ca obiect restituirea diferenței de accize, reclamanta a atașat anexe care nu sunt în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, respectiv cuprind borderourile centralizatoare.

Înalta Curte costată că reclamanta a întocmit borderoul centralizator al cantităților de motorină alimentate, deși anexele la facturile de achiziție a motorinei nu conțineau informații cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor.

Ca atare, este lipsit de relevanță faptul că reclamanta a indicat, în cuprinsul documentației depuse odată cu plângerea prealabilă, numărul cardurilor de gestiune a alimentarilor, câtă vreme din cuprinsul art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014 rezultă că informațiile cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor trebuiau cuprinse în anexele la facturi.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că intimata - reclamantă avea obligația de a transmite documente, respectiv anexele facturilor în care să fie înscrise mențiuni cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor și numărul de km înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării.

Având în vedere precizările făcute anterior, Înalta Curte constată că sunt fondate susținerile recurentei, potrivit cărora documentele prezentate de reclamantă nu pot sta la baza admiterii cererii privind restituirea de accize de la bugetul de stat, câtă vreme acestea nu au caracterul unei dovezi clare și precise în ceea ce privește numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor la momentul alimentării cu motorină, așa cum impun dispozițiile art. 13 alin. (4).

În consecință, atât timp cât reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, în mod corect autoritatea pârâtă a respins contestația administrativă formulată de reclamantă, menținând decizia de restituire parțială a accizelor și, pe cale de consecință, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, sub acest aspect.

Critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată nu va mai fi analizată, având în vedere că motivele analizate anterior conduc la admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, fiind fondatmotivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinței nr. 119 din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2020.