ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5691/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data 29 septembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Romană și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună, în principal, anularea în parte a Deciziei nr. 785/09.08.2016 privind aprobarea cererii de restituire a accizei, în subsidiar, admiterea contestației nr. 20/22.08.2016 formulate împotriva Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei; respectiv restituirea accizei respinse la rambursare în cuantum de 1.974 RON, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 176/CA/2017-P.I. din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română. A dispus anularea în parte a Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 785/09.08.2016 emisă de pârâta ARR, cu privire la respingerea la restituire a accizei aferentă bazei de restituire de 245,07 litri motorină. A obligat pârâta să aprobe la restituire acciza în valoare de 46,45 RON aferentă cantității de 245,07 litri motorină. A compensat cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta să plătească pârâtului o diferență în suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 176/CA/2017-P.I. din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta Autoritatea Rutieră Română. 3.1. Recurenta-reclamantă, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând litigiul în fond să se dispună în principal anularea în parte a Deciziei nr. 785/09.08.2016 privind aprobarea cererii de restituire a accizei, iar în subsidiar admiterea contestației formulată împotriva Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 785/09.08.2016; respectiv restituirea accizei respinse la rambursare în cuantum de 1.974 RON și plata cheltuielilor de judecată. În susținerea cererii de recurs, aceasta a dezvoltat următoarele critici: Instanța de fond a ignorat înscrisurile depuse în probațiune, în măsura în care urma să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului. Din acest punct de vedere invocă dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. Susține că prin motivarea sentinței instanța de fond s-a oprit doar la susținerile unei părți, în detrimentul celeilalte, dând o interpretare greșită a normei de drept aplicată. Prin sentința recurată instanța de fond nu și-a exercitat rolul său activ, și anume nu a apreciat și analizat cele susținute de reclamantă, având în vedere atât calificarea corectă a cererii cât și existența înregistrării numărului de kilometri de la bordul vehiculelor la momentul alimentarii așa cum a concluzionat și expertul fiscal și rezultă din documentele anexate cererii. În aceste condiții instanța de fond, în mod greșit, a respins cererea formulată de recurenta reclamată, reținând că prin contestația depusă aceasta nu a formulat o cerere rectificativă în sensul art. 16 din H.G. nr. 537/2014 în condițiile în care, prin cererea sa a solicitat în mod expres la primul capăt reverificarea cererii de restituire de accize în baza prev. art. 176 alin. (6)-(7) Codul fiscal conform înscrisurilor atașate. În același sens arată că la finalul cererii își exprima intenția de a solicita reverificarea înscrisurilor anexate, în măsură a proba suma accizei respinse la restituire, subliniind faptul că și-a îndeplinit obligația de a aduce la cunoștință documentele necesare privind îndeplinirea condițiilor cererii de admisibilitate a restituirii accizei aferente trimestrului solicitat conform prevederilor H.G. nr. 537/2014, solicitând în acest sens îndreptarea încadrării greșite a cererii sale și aprobarea accizei respinse la restituire. Consideră că un alt aspect, reținut însă în mod greșit de instanța de fond în baza probelor administrate, este faptul "că documentele anexate cererii de restituire a accizelor formulate de reclamantă nu îndeplinesc cerințele legale impuse de art. 13 alin. (4) H.G. nr. 573/2014, pentru admiterea în totalitate a ei". În acest sens arată că potrivit cererii de restituire de accize nr. 785/20.02.2016, în baza prev. art. 176 alin. (6)-(7) din Codul fiscal, solicita restituirea accizei în sumă de 7.885 RON pentru alimentările de motorină însumând cantitatea de 41.604 litri de combustibili aferentă trimestrului II/2015. Prin Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei este aprobată la restituire suma de 5.911 RON, aferentă bazei de restituire de 31.187,35 litri motorină. Diferența de 1.974 RON aferentă unei baze de restituire de 10.416,65 litri de motorină este respinsă la restituire pe considerentul că operatorul economic a cuprins în baza de aprobare alimentări pentru care nu există informații cu privire la numărul de kilometri înregistrați la bordul autovehiculelor la momentul alimentării. În mod temeinic și legal, expertul judiciar a avut în vedere că la baza anexelor facturilor luate în considerare la indicarea kilometrajului au stat Centralizatoarele B., în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014. Centralizatoarele B. au fost coroborate cu fișele de decont și alte documente justificative, pentru a dovedi activitatea de transport, însă aceste fișe, foi de parcurs, etc., nu au fost utilizate ca și anexe ale facturilor, așa cum sunt ele definite de H.G. nr. 537/2014. Potrivit prevederilor H.G. nr. 537/2014 privind condițiile, procedura și termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul accizelor diferențiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor, cu modificările și completările ulterioare, operatorii economici care doresc să solicite restituirea de accize prevăzută la art. 176 alin. (7) din Codul fiscal, și care alimentează direct de la stațiile de distribuție înregistrate potrivit art. 206 alin. (6) Codul fiscal, trebuie să înscrie pe anexele facturilor cel puțin următoarele informații: stația de alimentare, data alimentarii, nr. de înmatriculare al vehiculului alimentat, nr. card-ului de gestiune a alimentărilor, cantitatea de motorină exprimată în litri pe fiecare vehicul, nr. de km. înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării. În contextul în care nu erau inserați în centralizatoare nr. de kilometri, nu înseamnă că vehiculele respective nu au înregistrat kilometri parcurși, așa cum în mod eronat au reținut reprezentanții ARR. Acest neajuns este corectat, prin prezentarea unor centralizatoare emise de către B., reprezentând anexe ale facturilor, care prezintă kilometraj în dreptul unora dintre aceste alimentări respinse inițial. Urmare a acestora, recurenta, în calitate de operator economic a făcut contestație împotriva deciziei de aprobare a Cererii de restituire a accizei nr. 785/20.02.2016, prin care solicita reverificarea cererii de restituire. În dreptul fiecărei alimentări dintre cele individualizate în obiecțiunile reprezentaților ARR este trecut nr. de km., conform Centralizatoarelor B., prezentate astfel expertului fiscal cât și depuse la ARR respectiv și la dosarul cauzei. S-a susținut că în contextul prezentei reglementări, legiuitorul vine în sprijinul operatorilor economici, administratorul schemei urmând a verifica dacă solicitarea este corect determinată, dacă alimentările sunt efectuate în perioada în care operatorul economic precum și vehiculele sunt eligibile în Registru, ori prin Decizia nr. 25198/02.09.2016 ARR nu face decât să respingă ceea ce legiuitorul a acordat. Subliniază că și-a îndeplinit obligația de a aduce la cunoștința persoanelor substituite documentele necesare privind îndeplinirea condițiilor cererii de admisibilitate a restituirii accizei aferente trimestrului solicitat, context în care a prezentat anexele facturilor conf. prev. art. 206 69 al. 6 Codul fiscal unde fiind înscrise informațiile privind "stația de alimentare, data alimentării, nr. de înmatriculare al vehiculului alimentat, nr. de identitate al card-ului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emițător/receptor, cantitatea de motorină alimentată exprimată în litri pe fiecare vehicul, nr. de km. înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentarii" însă autoritatea competentă nu a reanalizat documentația aferentă cererii sale. Mai mult, arată că în contestația formulată revine la primul capăt de cerere solicitând în mod expres îndreptarea încadrării greșite a cererii sale, anexând cererii documente justificative aferente, date care în urma verificării corespund realității. Ca urmare a verificării, apreciază că administratorul schemei avea obligația să reanalizeze toate înscrisurile și faptele ce rezultă din activitatea contribuabilului supus verificării, să verifice legalitatea și conformitatea declarațiilor (conf. prev. art. 14 alin. (5) H.G. nr. 537/2017) corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor date, în vederea aplicării legii, însă acesta îi respinge un drept ce îi revine conform legii. Solicită instanței să aibă în vedere documentele care atestă date justificative în ce privește numărul de km. înregistrați la bordul vehiculelor la momentul alimentării acestora cu motorină, fiind îndeplinite prev. art. 13 din H.G. nr. 537/2014. În ce privește cheltuielile de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare pe ruta Timișoara - Oradea - Timișoara, solicită instanței a le respinge, în contextul în care reprezentatul pârâtei, consilierul juridic, a menționat expres prezența sa în cadrul aceluiași termen pentru două dosare, astfel încât cheltuielile de deplasare a fi trebuit împărțite în două, însă prin hotărârea recurată instanța le acordă în întregime. În drept, a invocat prevederile H.G. nr. 573/2014; art. 20 din Legea 554/2004; art. 483 alin. (1), (48)6, 488 alin. (1) pct. 8,492 C. proc. civ. Solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ. 3.2. Recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română (ARR) invocând de asemenea motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului cu consecința înlăturării obligației de a aproba restituirea accizei în sumă de 46,45 RON aferentă cantității de 245,07 litri de motorină. În susținerea cererii de recurs, aceasta a dezvoltat următoarele critici: În mod eronat instanța de fond a dispus obligarea sa la aprobarea de restituire acciză în sumă de 46,45 RON aferentă cantității de 245,07 litri motorină. Astfel, susține că pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare x (din factura nr. x/03.05.2015), cantitatea de 245,07 litri motorină a fost aprobată la restituire acciză, așa cum reiese și din obiecțiunile la raportul de expertiză. Ca urmare, în mod eronat instanța de fond a reținut această împrejurare. Față de admiterea excepției lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor solicită să se constate că în mod eronat instanța de fond a reținut că acest pârât nu ar avea calitate procesual pasivă. În acest sens arată că Autoritatea Rutieră Română - ARR nu are competența legală de a restitui sume reprezentând accize, întrucât H.G. nr. 537/2014 nu conține dispoziții în acest sens, unica instituție abilitată să restituie sumele reprezentând accizele fiind Ministerul Finanțelor Publice. Conform art. 2 alin. (6) din H.G. nr. 537/2014, "Ministerul Finanțelor Publice sau altă persoană împuternicită în acest sens are calitatea de ordonator principal de credite pentru schema de ajutor de stat sub forma restituiri accizei" iar conform art. 1 pct. (15) din Anexa la Ordinul M.F.P. nr. 1.449/2014 pentru aprobarea Procedurii de plată a sumelor determinate conform deciziilor de aprobare a cererilor de restituire a accizei, emise în baza Hotărârii Guvernului nr. 537/2014 privind condițiile, procedura și termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul accizelor diferențiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor, "plățile către beneficiarii legali se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice - Direcția generală trezorerie și contabilitate publică". Calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice este justificată și prin aceea că în cazul în care instanța va dispune restituirea sumei, recurenta pârâtă nu are calitatea și competența de a restitui sume de bani operatorilor economici. În ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române - ARR învederează instanței că aceasta a fost invocată numai pentru capătul de cerere privind restituirea accizei. Reiterează că Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. nu are competențe legale să efectueze plăți privind accizele, H.G. nr. 537/2014 nu îi atribuie asemenea competențe și nici Ministerul Finanțelor Publice nu i-a acordat o asemenea împuternicire. Plata accizei se efectuează conform art. 15 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, de către ordonatorul principal de credite. În temeiul art. 453 din C. proc. civ., solicită cheltuieli de judecată constând în cheltuieli ocazionate de soluționarea cauzei pe fond, efectuate în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 1860/2006, precum și taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON aferentă cererii de recurs.

Apărările formulate în cauză 4.1 Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 martie 2018, recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L.. În acest sens a învederat că nu se poate reține susținerea recurentei-reclamante cu privire la motivarea sentinței recurate potrivit căreia instanța de fond ar fi ignorat înscrisurile depuse de către reclamantă. Arată că această susținere este eronată, întrucât instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. atunci când a dispus efectuarea expertizei în soluționarea cauzei. Instanța de fond a încuviințat administrarea probelor solicitate de către părți și, mai mult decât atât, a dispus și administrarea probelor pe care le-a considerat a fi utile și pertinente soluționării cauzei. În acest context, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că potrivit art. 14 din H.G. nr. 537/2014, cererile de restituire trebuie să fie corect și complet întocmite și însoțite de documentele prevăzute la art. 13 din H.G. nr. 537/2014, înregistrarea cererii angajând răspunderea solicitantului pentru informațiile prezentate în cerere și documentele anexate. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014 - în cazul operatorilor economici care alimentează direct de la stațiile de distribuție înregistrate potrivit art. 206 69 alin. (6) din Codul fiscal, pe anexele la facturi trebuie să fie înscrise cel puțin următoarele informații: stația de alimentare, data alimentării, numărul de înmatriculare al vehiculului alimentat, numărul de identificare al card-ului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emițător/receptor, cantitatea de motorină alimentată exprimată în litri pe fiecare vehicul, numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării. Din această perspectivă, instanță de fond a avut în vedere finalitatea textului de lege care impune expres indicarea numărului de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării, tocmai pentru a se verifica utilizarea combustibilului de către un vehicul eligibil în sensul art. 5 din H.G. nr. 537/2014, respectiv vehiculul să fie utilizat efectiv pentru transportul de mărfuri. Cantitățile de motorină alimentate pentru care nu există informații cu privire la numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculelor la momentul alimentării, nu au fost luate în calcul, întrucât anexele la facturile de achiziție a motorinei depuse de operatorul economic o dată cu cererea de restituire a accizei nu respectă prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014. Inexactitățile referitoare la numărul de kilometri, puteau fi rectificate, în sensul că recurenta-reclamantă trebuia să depună o cerere rectificativă conform art. 16 din H.G. nr. 537/2014, dar nu mai târziu de un an de la data încheierii trimestrului pentru care se solicită rectificarea, respectiv până la data de 31.06.2016. Recurenta-reclamantă a depus contestația nr. 20 în data de 22.08.2016 (dată ce depășește termenul legal de un an) prin care solicită reverificarea cererii de restituire accize nr. 785/20.02.2016. În conformitate cu prevederile art. 16 din H.G. nr. 537/2014, recurenta-reclamantă avea posibilitatea de a depune o cerere rectificativă, începând cu prima zi a trimestrului următor celui pentru care se solicită restituirea, (respectiv începând cu data de 01.07.2015) dar nu mai târziu de un an de la această dată (respectiv data de 31.06.2016). Astfel calificarea corectă a cererii depuse de recurenta-reclamantă la data de 22.08.2016 este cea de contestație împotriva deciziei 785/09.08.2016, în sensul art. 15 alin. (3) din H.G. nr. 537/2014, și nu de cerere rectificativă, prevăzută la art. 16 din H.G. nr. 537/2014. În acest context instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că în anexele inițiale reclamanta nu a indicat numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării acest număr fiind completat ulterior. Mai mult decât atât, recurenta-reclamantă în contestația nr. 20 din 22.08.2016 face mențiunea că anexează facturile nr. x/03.01.2015, nr. x/17.01.2015, nr. x/03.02.2015, nr. x/17.02.2015, nr. x/03.03.2015 și nr. x/17.03.2015, de unde rezultă că aceste facturi sunt aferente altui trimestru, respectiv trimestrului I 2015, iar nu trimestrului II 2015, pentru care s-a cerut restituirea accizei prin cererea nr. x din 19.02.2016, perioada de restituire fiind aprilie- iunie 2015. În concluzie precizează că la verificarea cererii de restituire accize nu pot fi luate în considerare alte înscrisuri decât cele prevăzute expres și limitativ de H.G. nr. 537/2014, respectiv anexele la facturile de achiziție a motorinei emise de stațiile de distribuție a carburantului din perioada pentru care se solicită restituirea accizei, care prezintă exact situația de la data alimentării cu motorină a autovehiculelor, aspect ce a fost reținut temeinic și legal și de instanță de fond. Acceptând punctul de vedere al recurentei de a da o altă interpretare dispozițiilor art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014 care reglementează conținutul cererii de restituire accize și documentele ce trebuie să o însoțească, înseamnă a goli de conținut norma juridică și scopul urmărit de legiuitor la edictarea acesteia, acela ca să se emită decizii de aprobare a cererilor de restituire accize condiționat însă de îndeplinirea condițiilor legale atât sub aspectul condițiilor de formă cât și a conținutului documentației, cerințe, care așa cum sunt prevăzute în H.G. nr. 537/2014, impun prezentarea de către operatorii economici a unor documente justificative cu regim special, respectiv anexe la facturile de achiziție a motorinei în care trebuie să fie înscris numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării, ceea ce în speță recurenta nu a respectat. Din această perspectivă, trebuie avută în vedere finalitatea textului de lege care impune expres indicarea numărului de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării, tocmai pentru a se verifica utilizarea combustibilului de către un vehicul eligibil în sensul art. 5 din H.G. nr. 537/2014, respectiv vehicul să fie utilizat efectiv pentru transportul de mărfuri. Astfel, instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că recurenta nu a respectat prevederile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, care au constituit temeiul legal al deciziei contestate deoarece documentele anexate cererii de restituire a accizelor formulată de către reclamantă nu îndeplinesc cerințele legale impuse de această dispoziție legală. Nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamante cu privire la faptul că "administratorul schemei avea obligația să reanalizeze toate înscrisurile și faptele ce rezultă din activitatea contribuabilului precum și să verifice legalitatea și conformitatea declarațiilor, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor date". Cererea de restituire nr. x din 19.02.2016 pentru trimestrul II 2015 respectă cerințele art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014 pentru a fi înregistrată, în sensul că cererea era corect și complet întocmită, a fost depusă în termenul stabilit, era semnată de operatorul economic solicitant și era însoțită de documentele justificative prevăzute de art. 13 din H.G. nr. 537/2014. În acest context câtă vreme cererea reclamantei a fost corect și complet întocmită și a fost însoțită de documentele justificative prevăzute de art. 13 din H.G. nr. 537/2014, în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 cu privire la returnarea cererii pentru a fi completată corespunzător. Deoarece cererea recurentei-reclamantei îndeplinea la momentul depunerii, condițiile prevăzute de art. 14 alin. din H.G. nr. 537/2014, aceasta a fost înregistrată în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (3) din H.G. nr. 537/2014 care prevăd că înregistrarea cererii angajează răspunderea solicitantului cu privire la informațiile prezentate în documentele anexate. Legiuitorul nu prevede returnarea cererii de restituire accize în situația în care din cuprinsul documentelor anexate cererii de restituire accize lipsesc informații cu privire la seria card-urilor de alimentare, ci prevede în mod expres angajarea răspunderii solicitantului cu privire la documentele anexate. Atâta timp cât intimata-reclamantă a întocmit borderoul centralizator pe baza facturilor de achiziție a motorinei și a anexelor la acestea, consemnând în borderou seriile facturilor, numărul de înmatriculare a vehiculelor, cantitățile de motorină alimentate, avea obligația de a transmite documente, respectiv anexele facturilor în care să fie înscrise mențiuni cu privire la numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării. Or, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la cererea nr. x din 19.02.2016 intimata a anexat facturi de achiziție a motorinei, care nu conțineau informații cu privire la numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, învederează că acestea au fost efectuate în temeiul H.G. nr. 1860/2006 cu modificările ulterioare, privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate în interesul serviciului, conform documentelor depuse la dosarul cauzei și au fost acordate de instanța de fond în temeiul art. 453 C. proc. civ.. Cheltuielile de judecată acordate au constat în cheltuielile de transport efectuate de către consilierul juridic la fiecare termen de judecată. În drept a invocat dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. 4.2 Recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul formulat se pârâta Autoritatea Rutieră Română solicitând respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefondat. Apreciază că în mod temeinic instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice prin ANAF - DGRFP- Cluj Napoca față de considerentele expuse prin încheierea din data de 09.03.2017. Pe de fondul cauzei, susține că sentința recurată este temeinică și legală în ceea ce privește admiterea în parte a cererii sale privind aprobarea restituirii accizei în valoare de 46,45 RON aferentă cantității de 245,07 litri motorină alimentată pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare x, conform facturii nr. x/03.05.2015, fiind concordantă probatoriului administrat în cauză. În drept invocă prevederile art. 205 C. proc. civ. 4.3 Recurenta pârâtă Autoritatea Rutieră Română - A.R.R a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L., solicitând înlăturarea apărărilor formulate prin întâmpinare ca neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Cluj Napoca Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor susține că în mod eronat instanța de fond a reținut că acest pârât nu ar avea calitate procesual pasivă, reiterând susținerile din cererea de recurs. Pe fondul cauzei învederează că pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare x (din factura nr. x/03.05.2015), cantitatea de 245,07 litri motorină a fost aprobată la restituire acciză, așa cum reiese și din obiecțiunile la raportul de expertiză. În drept invocă dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 07 ianuarie 2019, instanța constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 02 februarie 2021. Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanța, din oficiu a preschimbat termenul de judecată stabilit inițial prin rezoluția din 07 ianuarie 2019 și a stabilit un nou termen de judecată la data de 20 octombrie 2020. II. Soluția instanței de recurs Analizând recursurile formulate în cauză în raport cu motivele de casare invocate și apărările formulate cu privire la acestea, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, se reține că sunt nefondate pentru următoarele considerente: Într-un prim motiv de recurs recurenta reclamantă invocă încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că, în opinia sa, instanța nu a analizat cu prioritate susținerile sale și actele depuse în susținerea acțiunii oprindu-se la a îmbrățișa argumentele pârâtei. Este de precizat și că recurenta reclamantă invocă în susținerea recursului motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Or, aceste susțineri inițiale și generice ale recurentei reclamante din cererea de recurs nu pot fi calificate ca motiv de casare nici prin prisma motivului invocat și nici prin prisma celorlalte motive de casare deoarece pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. sunt norme de procedură, care nu se circumscriu ipotezei acestei dispoziții legale. De asemenea susținerea recurentei reclamante nu poate fi analizată nici prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece acesta, deși are în vedere ipoteza în care se invocă încălcarea regulilor de procedură, vizează doar acele încălcări care atrag sancțiunea nulității ceea ce nu s-a invocat de recurentă și nu se poate reține în raport de norma de procedură invocată de aceasta. Cu privire la aspectele de procedură puse în discuție prin recursul formulat de pârâtă se reține că prin cererea de recurs recurenta pârâtă invocă greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - DGRFP Cluj Napoca și a sa în calitate de pârâtă. Raportat la acest aspect instanța de recurs reține că prin cererea de recurs pârâta a arătat expres că a formulat prezenta cale de atac împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, neindicând și încheierile premergătoare. Or excepțiile cu privire la care recurenta pârâtă înțelege să formuleze critici au fost soluționate prealabil pronunțării sentinței recurate, prin încheierea de ședință din data de 09.03.2017 - excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - DGRFP Cluj Napoca, respectiv prin încheierea din data de 23.03.2017 - excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte. În acest context instanța de recurs arată că spre deosebire de vechiul C. proc. civ. care în forma sa în vigoare până la modificarea prin Legea 219/2005 cuprindea la art. 282 alin. (3) dispoziția potrivit căreia: "Apelul împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare", dispoziție legală care era incidentă și în recurs potrivit art. 316 din vechiul Cod, după modificarea legislativă din anul 2005, legiuitorul nu a mai îmbrățișat această soluție prevăzând doar că "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul" art. 282 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., art. 466 alin. (4) din actualul C. proc. civ. Pe de altă parte art. 486 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură în vigoare impune recurentului, sub sancțiunea nulității - art. 486 alin. (3) - să arate în cererea de recurs hotărârea care se atacă. În acest context legislativ, instanța de recurs reține că nu a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac împotriva încheierilor de ședință din data de 09.03.2017 și data de 23.03.2017 prin care s-au soluționat excepțiile indicate de recurenta pârâtă prin cererea de recurs, și, ca urmare, modul de soluționare a acestora a intrat sub puterea lucrului judecat, neputând fi reformate pe calea recursului îndreptat împotriva sentinței nr. 176/CA/2017-P.I. din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, chiar și în condițiile în care prin dispozitivul sentinței recurate instanța de fond a precizat consecința nemijlocită a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte prin încheierea din 09.03.2017, respectiv respingerea acțiunii față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Referitor la aplicarea în cauză a normelor de drept material respectiv a H.G. nr. 537/2014, privind condițiile, procedura și termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul accizelor diferențiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor, instanța de recurs reține următoarele: Recurenta reclamantă susține prin cererea de recurs despre contestația formulată la data de 22.08.2016, împotriva Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 785/09.08.2016 că are și caracterul unei cereri rectificative, a cărei formulare este permisă de art. 16 din H.G. nr. 537/2014. Or, analizând această dispoziție normativă, instanța de recurs, similar instanței de fond, reține că art. 16 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014 permite operatorului economic care constată existenta în cererea sa a unor inexactități care ar conduce la diminuarea ori majorarea sumelor de restituit posibilitatea de depune la Administratorul schemei o cerere rectificativă, însă potrivit alin. (2) al aceleiași dispoziții normative: "Cererea rectificativă se depune nu mai târziu de un an de la data încheierii trimestrului pentru care se solicită rectificarea cererii de restituire." În speță, perioada pentru care se solicita restituirea accizei și cu privire la care s-a emis Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 785/09.08.2016 este trimestrul II al anului 2015, prin urmare recurenta reclamantă putea formula o cerere rectificativă conform art. 16 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014 până la finele lunii iunie a anului 2016, ceea ce aceasta nu a formulat, iar contestația împotriva Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 785/09.08.2016 formulată la data de 22.08.2016, așa cum a arătat și instanța de fond, nu poate fi calificată ca incluzând și o cerere rectificativă, deoarece în această ipoteză s-ar nesocoti dispozițiile art. 16 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 care prevăd termenul în care se poate formula o astfel de cerere. Referitor la fondul cauzei, privită în mod corespunzător de instanța de fond ca o contestație împotriva Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 785/09.08.2016, instanța de recurs reține că aceasta a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor normative cuprinse în H.G. nr. 537/2014. În acest context și instanța de recurs subliniază că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014: "În cazul operatorilor economici care alimentează direct de la stațiile de distribuție înregistrate potrivit art. 206 69 alin. (6) din Codul fiscal, pe anexele la facturi trebuie să fie înscrise cel puțin următoarele informații: stația de alimentare, data alimentării, numărul de înmatriculare al vehiculului alimentat, numărul de identificare al card-ului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emițător/receptor, cantitatea de motorină alimentată exprimată în litri pe fiecare vehicul, numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării." Astfel, instanța de fond a avut în vedere finalitatea textului de lege care impune expres indicarea numărului de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării, tocmai pentru a se verifica utilizarea combustibilului de către un vehicul eligibil în sensul art. 5 din H.G. nr. 537/2014, respectiv vehicul care să fie utilizat efectiv pentru transportul de mărfuri. Cantitățile de motorină alimentate pentru care nu există informații cu privire la numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculelor la momentul alimentării, nu au fost luate în calcul la emiterea Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 785/09.08.2016, întrucât anexele la facturile de achiziție a motorinei depuse de operatorul economic odată cu cererea de restituire a accizei nu respectau prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014. Se are în vedere în acest sens și că, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 537/2014, la verificarea cererii de restituire nu pot fi luate în considerare alte înscrisuri decât cele prevăzute expres și limitativ de acest act normativ, respectiv anexele la facturile de achiziție a motorinei emise de stațiile de distribuție a carburantului din perioada pentru care se solicită restituirea accizei, care prezintă situația de la data alimentării cu motorină a autovehiculelor (art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014). Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei reclamante în sensul că și fără respectarea condițiilor de formă impuse de actul normativ aplicabil speței aceasta ar putea să dovedească oricând faptul că anumite cantități de combustibili au fost folosite de autovehicule pentru transportul de mărfuri s-ar da o altă interpretare dispozițiilor art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014 care reglementează conținutul cererii de restituire accize și documentele ce trebuie să o însoțească, ceea ce ar goli de conținut norma juridică și ar eluda scopul urmărit de legiuitor la edictarea acesteia, acela de a aproba cererile de restituire a accizelor condiționat de îndeplinirea condițiilor legale și sub aspectul condițiilor de formă privind conținutului documentației care trebuie să însoțească cererea de restituire și necesitatea formulării în termenul impus a unei cereri rectificative în situația existenței unor inexactități în cererea inițială care ar conduce la diminuarea ori majorarea sumelor de restituit. Nu poate fi astfel reținută ca fondată nici susținerea recurentei-reclamante cu privire la faptul că "administratorul schemei avea obligația să reanalizeze toate înscrisurile și faptele ce rezultă din activitatea contribuabilului precum și să verifice legalitatea și conformitatea declarațiilor, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor date". Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 537/2014 rezultă că Administratorul schemei va returna solicitantului cererea de restituire în ipotezele în care aceasta nu este corect sau complet întocmită, nu a fost semnată de către operatorul economic solicitant sau de reprezentantul acestuia sau nu este însoțită de documentele justificative prevăzute la art. 13, însă nu și în situația în care din cuprinsul documentelor anexate cererii de restituire accize lipsesc informații care să demonstreze îndeplinirea condițiilor de fond pentru restituirea accizei. În această ipoteză fiind aplicabile dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol potrivit căruia: "Înregistrarea cererii de restituire angajează răspunderea solicitantului sau a reprezentantului acestuia cu privire la toate informațiile prezentate în cerere și în documentele anexate acesteia." Atâta timp cât intimata-reclamantă a întocmit borderoul centralizator pe baza facturilor de achiziție a motorinei și a anexelor la acestea, consemnând în borderou seriile facturilor, numărul de înmatriculare a vehiculelor, cantitățile de motorină alimentate, avea obligația de a transmite documente, respectiv anexele facturilor în care să fie înscrise mențiuni cu privire la numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării. Or, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la cererea nr. x din 19.02.2016 intimata a anexat facturi de achiziție a motorinei, care nu conțineau informații cu privire la numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014. În aceste condiții instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 537/2014 în speța dedusă judecății a reținut că recurenta nu a respectat prevederile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, care au constituit temeiul legal al deciziei contestate, deoarece documentele anexate cererii de restituire a accizelor nu îndeplinesc cerințele impuse de această dispoziție legală. Inexactitățile referitoare la numărul de kilometri, puteau fi rectificate pe calea unei cereri rectificative conform art. 16 din H.G. nr. 537/2014, dar o astfel de cerere nu a fost formulată de recurenta reclamantă, așa cum s-a arătat anterior. În consecință instanța de fond a reținut că în anexele inițiale reclamanta nu a indicat pentru sumele respinse la restituire prin Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 785/09.08.2016, numărul de kilometri înregistrați la bordul vehiculului la momentul alimentării, cu excepția cantității de 245,07 l motorină alimentată pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare x pentru care în anexele la factura nr. x/03.05.2015 se menționează numărul de km înregistrați . Referitor la această ultimă cantitate de combustibili și acciza aferentă acesteia se rețin ca nefondate susținerile recurentei pârâte din motivele de recurs în sensul că prin răspunsul la obiecțiuni s-ar fi demonstrat că această sumă a fost restituită reclamantei prin Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 785/09.08.2016, deoarece din răspunsul expertului la obiecțiuni rezultă în mod contrar că pentru această cantitate de combustibil nu s-a aprobat restituirea accizei (în acest sens răspunsul expertului la obiecțiuni, fila x și dosar fond). Relativ la modul de soluționare a capătului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată, instanța de fond, în raport de soluția pronunțată asupra capătului de cerere principal a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., procedând la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți, compensare în cadrul căreia s-au avut în vedere și cheltuielile de deplasare necesare pentru a se asigura prezența consilierului juridic al pârâtei la instanță. Aceste cheltuieli au ca bază legală H.G. nr. 1860/2006, privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate în interesul serviciului și au fost demonstrate prin bonurile fiscale depuse la dosarul cauzei, fiind avute în vedere în mod legal de către instanța de fond, chiar și în condițiile în care consilierul juridic al pârâtei s-ar fi deplasat la instanță și pentru alte cauze, susținere de altfel nedovedită de recurenta reclamantă, neputându-se reține aprioric că la fiecare termen la care consilierul juridic al pârâtei s-a prezentat la instanța de fond pentru susținerea prezentei cauze, acesta a făcut deplasarea și pentru alte litigii ale pârâtei aflate pe rolul Curții de apel Oradea. Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate în speță nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate de reclamantă și pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ ca nefondate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.