ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1702/2022

Ședința publică din data de 23 martie 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 1709/24.03.2017 privind aprobarea cererii de restituire a accizei, iar în subsidiar admiterea cererii rectificative nr. 236/01.08.2017 formulate împotriva Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 1709/24.03.2017, respectiv restituirea accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 191/CA/2019-P.I. din 20 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română în ceea ce privește solicitarea reclamantei privind restituirea accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON.

A respins capătul de cerere privind solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L. de obligare a pârâtei Autoritatea Rutieră Română la restituirea accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutiera Română, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta la plata sumei de 10.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei reprezentând contravaloare transport și cazare, justificate prin documentele depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că instanța de fond nu și-a exercitat rolul său activ, încălcând dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul că nu a apreciat și analizat, cu prioritate, argumentele invocate de societate în prezenta cauză, având în vedere atât calificarea corectă a cererii cât și existența înregistrării Cererii rectificative nr. 236/01.08.2017, respectiv concluziile experților fiscali, care au ținut cont de datele și informațiile din borderoul centralizator al alimentărilor cu motorină de la rezervoarele proprii aferente Trimestrului III/2016, respectiv facturile de achiziție a mo­torinei din stațiile de distribuție din aceeași perioadă.

Recurenta reclamantă a precizat că a depus toate documentele prevăzute de art. 13 din H.G. nr. 537/2014, respectiv copii ale facturilor de achiziție, borderoul alimentări, anexa la borderoul de alimentare și dovada plății facturii prin instrumentele de plată, însă prima instanță nu a analizat documentația depusă în justificarea cererii de restituire a accizei, respingând în mod nelegal contestația formulată.

Recurenta a mai apreciat că în mod greșit prima instanță a înlăturat concluziile experților fiscali contabili care au efectuat cele două expertize dispuse în cauză și care au stabilit că baza de calcul determinată pe baza documentelor puse la dispoziție de societate este 105.753,17 litri.

Contrar reținerilor instanței de fond potrivit cărora se impunea ca experții fiscali contabili să aibă în vedere doar datele și informațiile din borderoul centralizator al alimentărilor cu motorină de la rezervoarele proprii în Trimestrul III/2016, respectiv facturile de achiziție a motorinei din stațiile de distribuție în Trimestrul III/2016 și nu și documentele aferente unui alt trimestru - Trimestrul II/2016, recurenta reclamantă a reiterat concluzia experților care au stabilit că "obiectivul expertizei, încuviințat de instanță, a fost limitat ca perioadă de timp la Trimestrul III/2016. Extinderea perioadei de verificare și stabilirea bazei de calcul a accizei, la alte trimestre decât decât Trimestrul III/20I6, nu este de competența experților, doar instanța poate dispune extinderea perioadei de timp la alte trimestre".

Recurenta a contestat și soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în ceea ce privește solicitarea de restituire a accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON, invocând dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 537/2014 care prevăd că Administrator al schemei de ajutor de stat este Autoritatea Rutieră Română.

În final, recurenta reclamantă a criticat cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță, apreciind că sunt prea mari în condițiile în care autoritatea pârâtă avea posibilitatea să exercite apărarea în cauză cu costuri mai mici.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Referitor la critica vizând soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română în ceea ce privește solicitarea de restituire a accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON, Înalta Curte o consideră a fi nefondată.

Este adevărat că pârâta Autoritatea Rutieră Română are calitatea de Administrator al schemei de ajutor de stat, însă nu are dreptul de a restitui sumele reprezentând accize, drept ce aparține exclusiv Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (15) din Anexa la Ordinul MFP nr. 1449/2014, plățile către beneficiarii legali a sumelor determinate conform deciziilor de aprobare a cererilor de restituire a accizei, se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Trezorerie și Contabilitate Publică, după verificarea deciziilor pentru conformitate cu dispozițiile legale incidente.

Restituirea sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul accizelor diferențiat prevăzut la art. 176 alin. (6) din Codul fiscal, se acordă de la bugetul de stat și reprezintă conform dispozițiilor art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 537/2014 ajutor de stat, iar conform dispozițiilor art. 2 alin. (6) din H.G. nr. 537/2014 Ministrul Finanțelor Publice are calitatea de ordonator principal de credite pentru deschiderea de credite, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor legale aferente schemei de ajutor de stat instituite prin prevederile hotărârii anterior menționate.

Prin urmare, pârâta ARR nu are competențe legale să efectueze plata accizelor, motiv pentru care în mod corect instanța de fond respins această solicitare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la critica vizând nerespectarea dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ., respectiv a obligației judecătorului de a afla adevărul, instanța de recurs observă că prin sentința recurată judecătorul fondului a analizat atât înscrisurile depuse de reclamantă, cât și concluziile rapoartelor de expertiză tehnică realizate în cauză, nefiind identificate omisiunile susținute de reclamantă cu privire la probatoriul administrat.

Hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea o nemulțumesc pe recurentă, criticile privind în fapt fondul cauzei și nu pretinsă încălcare a normelor referitoare la obligațiile judecătorului în cursul procesului.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta UAT Orașul Eforie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 191/CA/2019-P.I. din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2022.