Decizia nr. 3654/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 224/2013 a Curții de Apel Galați

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.04.2013, în dosar nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila a formulat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română, Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., contestație la licitația privind atribuirea programului de transport interjudețean 2013-2019 și a rezultatelor obținute la atribuirea din 28.02.2013 pentru cod traseu 22723. Totodată, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună suspendarea efectelor licitației de atribuire din 28.02.2013.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 224 din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Ministerul Transporturilor și a respins cererile privind anularea actului administrativ și obligației de "a face" formulate în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutiera Română - A.R.R., Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., având ca obiect contestație act administrativ fiscal; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.R.R., C.N.M.S.I., S.C. D. S.R.L. Brăila, S.C. C. S.R.L. Brăila și S.C. B. S.R.L. Brăila, și a respins ca nefondat capătul de cerere privind suspendarea efectelor licenței de traseu, a obligat pe pârâtele A.R.R. și C.N.M.S.I. să reia ședința de atribuire traseu transport interjudețean Galați - Brăila fără aplicarea criteriului prevăzut la punctul 6 din Anexa 2 a O.M.T.I. 1640/2012 și cu verificarea îndeplinirii de către reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila și de către pârâtele S.C. D. S.R.L. Brăila, S.C. C. S.R.L. Brăila și S.C. B. S.R.L. Brăila a criteriului prevăzut de punctul 9 din Anexa 2 a O.N.T.I. 1640/2012, a obligat pe pârâta A.R.R.- să elibereze noi licențe de transport interjudețean potrivit rezultatului ședinței de atribuire efectuate conform celor mai sus dispuse.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței de fond Împotriva sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunțate de instanța de fond au formulat recursuri pârâții S.C. D. S.R.L., Autoritatea Rutieră Română, S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.R.L., Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (în prezent Agenția pentru Agenda Digitală a României). Prin decizia civilă nr. 4043 din 17 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile pârâților, ca nefondate.

Cererea de lămurire a sentinței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.01.2016, înregistrată în dosar nr. x/2013, pârâta Autoritatea Rutieră Română a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunțate de instanța de fond cu privire la înțelesul mențiunii de obligare "să reia ședința de atribuire" astfel: A.R.R. și C.N.M.S.I. au obligația de a relua ședința de atribuire din data de 28.02.2013 cu verificarea îndeplinirii de către reclamantă și pârâte la data de referință a ședinței din data de 28.02.2013 a criteriului prevăzut la punctul 9 din Anexa 2 a O.M.T.I. 1640/2012 sau de a organiza o nouă ședință de atribuire cu verificarea îndeplinirii de către reclamantă și pârâte la data de referință a acestei ședințe de atribuire a criteriului prevăzut la punctul 9 din Anexa 2 a O.M.T.I. 1640/2012.

Soluția instanței de fond asupra cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal Prin încheierea din 23 martie 2016, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea pârâtei Autoritatea Rutieră Română de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunțate de instanța de fond.

Cererea de completare a dispozitivului încheierii de ședință din 23 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.03.2016, în dosar nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului încheierii de ședință din 23 martie 2016 pronunțate de instanța de fond, în sensul obligării pârâtei Autoritatea Rutieră Română la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu cererea de lămurire dispozitiv.

Soluția instanței de fond asupra cererii de completare a dispozitivului încheierii de ședință din 23 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal Prin încheierea din 14 aprilie 2016, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei A. S.R.L. de completare a dispozitivului încheierii de ședință din 23 martie 2016 pronunțate de instanța de fond, dispunând completarea încheierii, în sensul obligării pârâtei Autoritatea Rutieră Română la plata către reclamantă a sumei de 720 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză împotriva soluției instanței de fond asupra cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 și asupra cererii de completare a dispozitivului încheierii de ședință din 23 martie 2016 8.1. Împotriva încheierii din 23 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea pârâtei A.R.R. de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs pârâta D. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecarea cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați. A susținut recurenta-pârâtă D. S.R.L. că se impune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 224/2013 pentru faptul că, în actuala formulare ambiguă și vădit neclară, prin aplicarea sa, se creează premisa directă a reluării procedurii contestațiilor împotriva unei viitoare licitații. Totodată, a menționat recurenta că este necesar ca dispozitivul sentinței ce constituie titlu executoriu să fie clar în conținutul său, fără a lăsa posibilitatea interpretării sale în raport de considerentele exprimate în cuprinsul hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat. A mai arătat recurenta că menționarea în dispozitivul sentinței civile nr. 224/2013 a Curții de Apel Galați a prevederilor punctului 6 din Anexa 2 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012 și ale punctului 9 din Anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012 nu înseamnă automat că pârâta ARR ar deține suficiente criterii pentru punerea în executare a acestui titlu, instanța având rolul activ ca, în raport de aceste norme, să stabilească concret și fără dubiu de interpretare cum trebuie pusă în aplicare hotărârea judecătorească. A apreciat recurenta că este nelegală încheierea recurată pentru faptul că, prin modul defectuos de exprimare a primei instanțe, cuprins în dispozitivul sentinței nr. 224/2013, s-a creat premisa existenței a două momente diferite la care să se realizeze ședința de atribuire traseu. 8.2. Împotriva încheierii din 23 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea pârâtei A.R.R. de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunțate de instanța de fond, precum și împotriva încheierii din 14 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă cererea reclamantei A. S.R.L. de completare a dispozitivului încheierii de ședință din 23 martie 2016 pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii din data de 23.03.2016 al cărei dispozitiv a fost completat prin încheierea de ședință din data de 14.04.2016 și, rejudecând cauza, admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 224/2013 și reducerea cheltuielilor de judecată solicitate de Cabinetul de Avocatură E.. A susținut recurenta ARR că cererea sa de lămurire a dispozitivului sentinței nr. x/2013 a Curții de Apel Galați a vizat modalitatea în care trebuia reluată ședința de atribuire a licențelor de traseului interjudețean Galați-Brăila, în raport de care se verifică criteriul prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 la OMTI nr. 1640/2012, respectiv la data de 28.02.2013, ori la data de referință care reprezintă prima zi din calendarul atribuirii electronice. Menționarea în dispozitivul sentinței a criteriului prevăzut de pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 nu evidențiază raționamentul avut în vedere de judecătorul fondului cu privire la modalitatea în care trebuie reluată ședința de atribuire a traseului interjudețean Galați-Brăila, astfel că nu se poate susține că ARR deține suficiente criterii pentru a pune sentința în aplicare, fiind necesară lămurirea solicitată de către ARR. A mai susținut recurenta că este nefondată susținerea primei instanțe referitoare la crearea de către această instituție publică a două momente diferite la care să se realizeze ședința de atribuire a licenței de traseu, iar afirmația judecătorului fondului referitoare la corelarea prevederilor din dispozitiv cu aspectele arătate în considerentele sentinței a cărei lămurire s-a solicitat nu poate fi acceptată, fiind necesară admiterea cererii de lămurire pe care aceasta a formulat-o. În privința încheierii de ședință din data de 14.04.2016, prin care s-a admis cererea de completare a dispozitivului încheierii de ședință din 23.03.2016, în sensul obligării pârâtei ARR la plata către reclamanta A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 720 RON, a susținut recurenta ARR că este nelegală această hotărâre pentru că prima instanță nu a verificat proporționalitatea acestor cheltuieli raportat la activitatea prestată și cheltuielile reale ale apărătorului ales al societății A. S.R.L. A mai arătat recurenta ARR că apărătorul ales care a pretins cheltuielile acordate prin încheierea din 14.04.2016 nu a formulat întâmpinare în cauză, iar cheltuielile de deplasare de la sediul său profesional la instanța învestită cu soluționarea cererii de lămurire nu sunt însemnate, fiind vorba despre situarea acestor sedii în același municipiu, fapt ce face ca suma solicitată să nu aibă un caracter rezonabil.

Apărările formulate în cauză 9.1. Prin întâmpinarea la recursul pârâtei A.R.R., intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar prin întâmpinarea la recursul pârâtei D. S.R.L., intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția inadmisibilității recursului sub forma lipsei de interes, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată aferente acestei faze procesuale, constând în onorariu avocațial în sumă de 840 RON, potrivit chitanței atașate în original la fila 35 din dosarul cauzei. 9.2. Prin întâmpinarea la recursul pârâtei D. S.R.L., intimata-pârâtă A.R.R. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din data de 23.03.2016 al cărei dispozitiv a fost completat prin încheierea de ședință din data de 14.04.2016 și, rejudecând cauza, admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 224/2013. 9.3. Prin întâmpinarea la recursurile formulate de pârâtele D. S.R.L. și A.R.R., intimata-pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României a invocat excepția nulității recursurilor pentru nemotivare, iar pe fond, respingerea recursurilor ca nefondate. 9.4. Prin notele scrise, înregistrate la dosar la 25 octombrie 2017, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea în parte a recursurilor formulate de recurentele-pârâte D. S.R.L. și A.R.R., în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 224/2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosar nr. x/2013, ca urmare a modului în care Autoritatea Rutieră Română a înțeles deja să pună în aplicare această sentință la data de 17.05.2016. A susținut intimata A. S.R.L. că, deși inițial și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii recursurilor declarate în cauză împotriva încheierii de ședință din 23.03.2016, ulterior, dată fiind modalitatea în care recurenta ARR a înțeles să pună în executare sentința civilă nr. 224/2013, și-a reconsiderat această poziție, solicitând, ca atare, să fie lămurit dispozitivul titlului executoriu în sensul obligării celor două instituții pârâte, ARR și AADR să organizeze o nouă ședință de atribuire a traseului interjudețean Galați-Brăila, cod 22723, prin publicarea calendarului și organizarea întregii proceduri de atribuire, prin sistemul informatic administrat de AADR, în conformitate cu dispozițiile OMT nr. 980/2011 și ale OMTI nr. 1640/2012. În susținerea acestui punct de vedere a arătat intimata A. S.R.L. că, după pronunțarea încheierii din 23.03.2016, cele două instituții pârâte, ARR și AADR, au înțeles să pună în aplicare sentința nr. 224/2013, dar, în opinia intimatei, într-un mod care vine în contradicție cu înseși considerentele acesteia și cu cele ale deciziei pronunțate de ÎCCJ în calea recursului, în sensul publicării pe site-ul ARR la data de 17.05.2016 a rezultatelor reluării ședinței de atribuire electronică din data de 28.02.2013, în urma căreia societatea A. S.R.L. a fost descalificată, fiindu-i retrase toate cele 22 de licențe emise pentru traseul Galați-Brăila cod 22723. A mai menționat intimata A. S.R.L. că a ajuns în situația absurdă ca, prin propria sa contestație împotriva actului administrativ să-și înrăutățească situația creată prin emiterea respectivului act, fapt ce contravine principiilor de drept și morală. În concluzie, a arătat intimata că singura modalitate de a pune în aplicare sentința civilă nr. 224/2013 este aceea de a organiza o nouă ședință de atribuire cu verificarea îndeplinirii de către operatorii de transport participanți, la data de referință a acestei ședințe, a criteriului prevăzut la punctul 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012, nu la data de referință a ședinței din 28.02.2013. II. Soluția instanței de recurs asupra recursurilor Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâte sunt nefondate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Ca o chestiune prealabilă, se reține că recursurile declarate în cauză sunt motivate în fapt și în drept, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de casare indicate de titularii căilor de atac, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Recursul declarat de pârâta D. S.R.L. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă criticile aduse încheierii de ședință din 23.03.2016 pot fi circumscrise doar motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ., nefiind formulate în mod distinct argumente care să privească existența unor motive contradictorii sau străine de fondul cauzei ori lipsa unor motive pe care se întemeiază hotărârea pronunțată. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta ARR, criticile acesteia au fost corect încadrate în temeiul de drept indicat în cuprinsul căii de atac formulate împotriva încheierii din 23.03.2016 și împotriva încheierii din 14.04.2016, motivul de casare fiind cel reglementat de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Prin urmare, excepția nulității recursurilor declarate în cauză, invocată de intimata-pârâtă AADR, are un caracter pur formal, fiind, evident, nefondată. În atare condiții, Înalta Curte va examina în mod unitar cele două recursuri cu care a fost învestită, reținând că sunt comune criticile ambelor părți, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 224/2013, formulată de pârâta ARR, a vizat două momente susceptibile, în opinia sa, de luat în calcul în privința obligației sale de reluare a ședinței de atribuire, respectiv cel al datei de referință 28.02.2013, ori cel al unei noi date de referință, conform calendarului pe care urmează a-l stabili, conform prevederilor OMTI nr. 1640/2012. Respingând ca nefondată această cerere de lămurire, prima instanță a reținut că pârâta ARR a creat în mod artificial premisa celor două momente la care să realizeze ședința de atribuire a licenței pentru traseul interjudețean Galați-Brăila, cod 22723, obligațiile statuate în dispozitiv în sarcina instituțiilor pârâte pentru care s-a reținut calitatea lor procesuală pasivă urmând a fi interpretate prin corelare cu considerentele respectivei sentințe, în care au fost expuse pe larg prevederile legale nesocotite de pârâte la atribuirea traseelor de transport interjudețean. Soluția primei instanțe a fost confirmată în calea controlului judiciar, în care a statuat Înalta Curte, în Decizia nr. 4043 din 17 decembrie 2015, că în mod corect a sancționat prima instanță comportamentul autorității/instituției pârâte AARD prin obligarea de a se relua procedura de licitație, în condiții legale, analiza îndeplinirii condițiilor solicitate participanților conform Anexei 2 a Ordinului MTI nr. 1640/2012 fiind raportată la momentul datei de referință pentru atribuirea ce a fost contestată, obiectul acțiunii în contencios administrativ de față fiind indisolubil legat de această dată, ce a determinat verificarea cerințelor legale pentru atribuirea punctajului fiecărui operator de transport participant, în funcție de respectarea sau nu a criteriilor de evaluare cuprinse în Anexa 2 a Ordinului MTI nr. 1640/2012. De altfel, folosirea noțiunii de "reluare a procedurii de licitație", atât de către judecătorul fondului, cât și de către instanța de recurs, în raport de data de referință la care reclamanta A. S.R.L. a invocat anumite aspecte de nelegalitate în privința documentației depuse de ceilalți operatori de transport interesați, pe care i-a chemat în judecată, este suficientă pentru a pune în aplicare sentința civilă nr. 224/2013 astfel cum a fost pronunțată, fără a fi necesară lămurirea sa, sintagma uzitată în cuprinsul dispozitivului fiind de natură a conduce către o singură soluție posibilă, fără existența vreunui dubiu în această privință. În atare condiții, nu poate fi primit nici punctul de vedere al intimatei reclamante A. S.R.L., prin care solicită nu doar a fi lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 224/2013, ci exprimă clar opțiunea sa între cele două variante de aplicare a dispozițiilor statuate în sarcina autorităților/instituțiilor pârâte ARR și AADR. Această solicitare este de natură să încalce principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, ce impune, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., obligația judecătorului de "a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Concluzionând, reține Înalta Curte că, în soluționarea cererii de lămurire dispozitiv, prima instanță a reținut corect că nu poate fi vorba de dispoziții care sunt susceptibile de interpretări diferite, iar considerentele sale decizorii pot fi avute în vedere în asigurarea aducerii la îndeplinire de către pârâtele ARR și AADR a obligațiilor impuse prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 224/2013 a Curții de Apel Galați. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta ARR împotriva încheierii de ședință din 14.04.2016, critica vizând cheltuielile de judecată la care a fost obligată această parte în favoarea reclamantei A. S.R.L., reține instanța de control judiciar că suma acordată cu titlul de cheltuieli de judecată este una într-un cuantum rezonabil, apărătorul ales al reclamantei fiind prezent la termenul de judecată din data de 17.03.2016, îndeplinind astfel obligații profesionale în contul onorariului solicitat. În referire la solicitarea intimatei-reclamante A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, dată fiind poziția sa procesuală modificată prin notele scrise depuse la dosar, în care a cerut să fie admise în parte recursurile declarate, în sensul lămuririi dispozitivului într-o singură posibilitate agreată de această parte, reține Înalta Curte că aceste cheltuieli nu pot fi acordate, în raport de soluția pronunțată asupra recursurilor declarate în cauză, intimata solicitantă a acestor cheltuieli nefiind, în atare situație, în poziția celei care a câștigat în defavoarea celorlalte părți litigante. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele D. S.R.L. și ARR împotriva încheierii de ședință din 23.03.2016, pe care o va menține astfel cum a fost pronunțată, respingând, totodată, recursul declarat de pârâta ARR împotriva încheierii de ședință din 14.04.2016, ca nefondat.