ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 971/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
Obiectul litigiului dedus judecății;
Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2013 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL Brăila a solicitat în contradictoriu cu B., anularea pct. 6 din Anexa a II-a Ordinul ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1640/2012 privind modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Hotărârea primei instanțe;
Prin sentința nr. 96/2014 pronunțată în data de 15 aprilie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâtul B., a anulat în parte Ordinul nr. 1640/2012 emis de B., respectiv pct. 6 din Anexa nr. 2 a ordinului și a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinare
II. Motivele de casare invocate;
Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul B., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a susținut că hotărârea instanței primului grad de jurisdicție a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, atât sub aspectul soluționării excepției lipsei procedurii prealabile, cât și sub aspectul cercetării fondului pretențiilor deduse judecății.
În ceea ce privește respingerea excepției lipsei procedurii prealabile, a precizat că sesizarea instanței se face după îndeplinirea unei proceduri prealabile, potrivit art. 193 N.C.P.C. și a art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, condiție esențială pentru admisibilitatea acțiunii. Astfel, a susținut că a făcut dovada la instanța de fond că numărul de fax la care a fost trimisă plângerea prealabilă și care apare în raportul transmiterii, nu este un număr alocat B., ci C. Mai mult chiar reclamanta a susținut că s-a aflat în eroare, deoarece potrivit propriilor susțineri a precizat că plângerea prealabilă a fost transmisă pe faxul B. - C.
În ceea ce privește raportul de subordonare existent între C. și B., a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 222 C. civ. potrivit cărora persoana juridică având în subordine altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune astfel.
Prin urmare, în condițiile în care reclamanta SC A. SRL nu a făcut dovada sesizării administrative a B., în prealabil investirii instanței cu acțiune, rezultă că lipsește o condiție de exercițiu a dreptului la acțiune, motiv pentru care, cererea de judecată era inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, a solicitat să se constate că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, acțiunea fiind promovată cu eludarea dispozițiilor imperative ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 privind procedura prealabilă.
A mai solicitat ca, în situația în care se va respinge cererea sa de admitere a excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, pe fondul cauzei să se admită recursul și să se respingă cererea de anulare a Ordinul ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1640/2012, întrucât reglementările contestate se limitează strict la cadrul stabilit prin dispozițiile legale incidente transportului rutier în aplicarea cărora au fost emise și nu conțin prevederi care să contravină acestor norme, cum greșit a apreciat instanța de fond.
III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare;
Procedura de filtrare;
Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din Camera de Consiliu de la 17 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 29 martie 2016.
La data de 16 noiembrie 2015, intimata-reclamantă a depus precizări prin care a invocat autoritatea de lucru judecat în temeiul art. 430 C. proc. civ. față de Decizia nr. 160 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Analiza motivelor de casare;
Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât cu privire la soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii.
Reclamanta SC A. SRL Brăila a solicitat anularea pct. 6 din Anexa a II-a Ordinul ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1640/2012 privind modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie, în sensul că, înainte de a se adresa instanței competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ, iar, în aceste condiții, dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.
Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii.
Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.
În situația în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
În raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că intimata-reclamantă nu a îndeplinit această cerință obligatorie, adresându-se direct instanței de judecată cu solicitare de anulare parțială a Ordinului nr. 1640/2012 emis de pârât.
Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a reținut că „reclamanta a formulat contestație împotriva Ordinului ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1640/2012, astfel că prima condiție stabilită de legiuitor este îndeplinită”, „numărul de fax care apare pe raportul transmiterii nu este un număr de fax alocat B., se constată că aceasta a fost transmisă C., (…). unitate care funcționează în subordinea B.” „astfel plângerea reclamantei poate fi considerată cel mult o plângere greșit îndreptată.”
Înscrisul apreciat de reclamantă și de către judecătorul fondului, ca fiind dovada de îndeplinire a procedurii prealabile, comunicat prin fax și depus la filele 7-10 dosar, nu a fost trimis către emitentul actului, pârâtul B., ci către C., entitate distinctă cu personalitate juridică proprie stabilită prin H.G. nr. 625/1998.
Or, în aceste condiții, cum plângerea nu a fost transmisă emitentului actului, acesta nu a avut posibilitatea să revoce sau să mențină efectele actului contestat, în funcție de analiza ce ar fi fost efectuată.
Înalta Curte constată că reclamanta nu a făcut precizări și nu a depus la dosarul cauzei alte dovezi cu privire la efectuarea procedurii administrative prealabile față de emitentul actului, în condițiile și termenele reglementate de textele de lege mai sus arătate.
Întrucât procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celui în discuție trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, înainte de introducerea acțiunii în instanță, este evident că la momentul sesizării instanței de contencios administrativ reclamanta nu îndeplinise această procedură.
Înalta Curte reține faptul că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în temeiul art. 12 din Legea nr. 554/2004, printre documentele pe care reclamanta trebuia să le anexeze acțiunii se număra și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Or, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, invocată de intimata-reclamantă SC A. SRL, Înalta Curte apreciază că dispozițiile Deciziei nr. 160/2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție nu sunt opozabile reclamantei și nu pot influența soluția pe care instanța de control judiciar o va pronunța în cauză, în raport de considerentele expuse anterior.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și, rejudecând cauza, va casa sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 96 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2016.