ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2084/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2084/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel
Galați, la data de 16 aprilie 2008, reclamanta SC S.T. SRL a solicitat, în
contradictoriu cu pârâtul M.T.C.T., în prezent M.T., anularea parțială a
Ordinului nr. 394 din 25 martie 2008, emis de pârât, referitor la modificarea
și completarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor
rutiere.
Curtea de Apel Galați, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 86 din 24 iunie
2008, a admis excepția prematurității invocată de pârât și, pe cale de
consecință, a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că, din chitanța depusă la dosar rezultă că
reclamanta a înaintat o scrisoare autorității pârâte, la data de 16 aprilie
2008, aceeași dată cu cea la care a depus și cererea de chemare în judecată,
fapt ce denotă că, în speță, nu a fost îndeplinită procedura prealabilă
reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Ulterior, la data de 23
iulie 2008, pârâtul a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, în
temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., susținând că, în mod greșit,
instanța de fond a reținut împrejurarea că excepția prematurității acțiunii a
fost invocată de autoritatea pârâtă și de asemenea că, în speță, calitate de
pârât a avut M.T. și nu M.T.C.T., astfel cum, greșit, s-a consemnat în
hotărâre.
Prin încheierea de ședință
din data de 9 septembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ
și fiscal, a respins cererea formulată de pârât, constatând că solicitările
acestuia nu sunt erori materiale în sensul art. 281 C. proc. civ.
În cauză au declarat recurs
ambele părți.
Reclamanta SC S.T. SRL a
susținut că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția permaturității
acțiunii susținând, în esență, că apariția ordinului contestat aproape pe data
stabilită pentru organizarea licitației electronice de atribuire a traseelor, a
făcut imposibilă parcurgerea termenului de 30 de zile al procedurii prealabile,
deși răspunsul la plângerea sa a fost primit cu mai mult de 30 de zile înaintea
primului termen de judecată.
Recurenta- reclamantă a mai
precizat că actul nu i-a fost comunicat, astfel cum a reținut instanța de fond
ci a luat cunoștință de conținutul lui de pe site-ul pârâtului la data de 15
aprilie 2008, moment la care l-a contestat pe cale administrativă și, ulterior,
în instanță.
Pârâtul, în motivele de
recurs, a reiterat argumentele expuse în cererea sa de îndreptare a erorii materiale
precizând totodată că M.T. este organizat și funcționează în conformitate cu
dispozițiile H.G. nr. 367/2007, îndeplinind rolul de autoritate de stat în
domeniul transporturilor, ceea ce-i conferă, în cauză calitate de pârât acestui
minister.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, în conformitate cu
dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
cu modificările și completărilor ulterioare, „înainte de a se adresa instanței
de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un
drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ
individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității
publice ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la
data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.
Alineatul 1
1
al
aceluiași articol prevede că „în cazul actului administrativ normativ,
plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.
În sfârșit, în conformitate
cu art. 8 alin. (1) din aceeași lege, „Persoana vătămată într-un drept al său
recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ
unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu
a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) (respectiv
30 de zile) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă”.
Având în vedere că
recurenta-reclamantă a luat cunoștință de actul administrativ contestat la 15
aprilie 2008, așa cum însăși declară, iar acțiunea sa în justiție a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 16 aprilie 2008, rezultă
că, în speță nu au fost îndeplinite cerințele legale mai sus menționate, așa
cum corect a reținut instanța de fond.
Este lipsit de relevanță, în
speță, împrejurarea că recurenta - reclamantă a inițiat procedura prealabilă
reglementată de lege, atâta vreme cât acțiunea în instanță a fost depusă
anterior datei de 24 aprilie 2008 când autoritatea pârâtă a răspuns demersului
administrativ și în condițiile în care răspunsul a fost comunicat în termenul
prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h).
În ceea ce privește recursul
declarat de pârât M.T. Curtea constată că, prin întâmpinarea aflată la filele
96 -100 din dosarul de fond recurentul-pârât a invocat nerespectarea, în speță,
a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
astfel încât motivul de recurs invocat în acest sens este neîntemeiat.
Curtea constată că este
neîntemeiat și cel de-al doilea motiv de recurs aspectul invocat
neîncadrându-se în cerințele art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru toate aceste
considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârilor atacate, Curtea va
respinge, ca neîntemeiate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de SC S.T. SRL și de M.T. împotriva sentinței civile nr. 86 din 24
iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 8 aprilie 2009.