ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Brăila, la data de 04 octombrie 2006 reclamanta SC D.C. SRL Brăila a solicitat anularea

deciziilor nr. 3466 din 02 august 2006 și nr. 3497 din 04 august 2006, emise de

Agenția

Autorității

Rutiere Române Brăila, prin care a fost suspendată, pe o perioadă de 30 de zile,

copia conformă pentru transport rutier public de persoane a licenței de transport,

precum și repararea pagubei provocate prin emiterea acestor acte administrative,

în cuantum de 440 RON.

Tribunalul Brăila, s

ecția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 148/F CA din 16 noiembrie 2006, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați reținând că

Agenția

Brăila

a Autorității Rutiere Române, emitenta actelor contestate, este o structură teritorială

a Agenției Rutiere Române, fără personalitate juridică și care nu poate sta în judecată

în nume propriu, actele emise de această structură organizatorică fiind acte ale

Autorității Rutiere Române, ale cărei atribuții le îndeplinește, astfel cum rezultă

din dispozițiile art. 1 al Regulamentului privind organizarea și funcționarea Autorității

Rutiere Române, anexă la

H.G.

nr. 625/1998.

S-a reținut de asemenea

că Autoritatea Rutieră Română făcând parte, potrivit actelor normative sus-menționate,

din categoria autorităților publice centrale, competența de soluționare a contestației

formulate în cauză aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale

Curților de apel, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1

C. proc. civ

.

Soluționând în fond pricina,

Curtea de Apel Galați, s

ecția

contencios administrativ și fiscal

, prin sentința civilă nr. 9 din 30 ianuarie 2007,

a respins acțiunea formulată de

SC D.C. SRL, cu motivarea că, în cauză, reclamanta

nu a făcut dovada încălcării, de către autoritatea pârâtă, a unui drept ocrotit

de lege, iar aspectele reclamate de aceasta, privind particularitățile traseului

și ale pasagerilor, i-au fost cunoscute la data obținerii licenței, mai mult decât

atât, s-a apreciat că recurenta a fost cea care a nesocotit obligațiile ce-i reveneau

potrivit licenței de transport public de persoane.

Împotriva acestei sentinței,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând casarea sentinței atacate

și trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel Galați, cu motivarea că instanța

de fond nu a cercetat toate aspectele contestate privind particularitățile traseului

și inconvenientele legate de defectarea unor mijloace de transport și nici nu a

reținut, în legătură cu acest ultim aspect, existența unui caz fortuit ce exonerează

societatea de vinovăție; a fost invocată în acest sens Anexa 7 la Ordinul

Ministrul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului nr. 1892/2006.

Recursul se va admite

în sensul și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Analizând actele dosarului

rezultă că obiectul acțiunii, formulată de reclamanta

SC D.C. SRL, îl reprezintă

anularea deciziilor nr. 3466 din 02 august 2006 și nr. 3497 din 04 august 2006 emis

de Agenția Brăila a

Autorității

Rutiere Române, prin care a fost suspendată, pentru 30 de zile, copia conformă pentru

transport rutier public de persoane, a licenței de transport acordată reclamantei.

Cum potrivit art. 2

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin autoritatea publică se înțelege orice

organ de stat sau al autorităților administrativ teritoriale, care acționează în

regim de putere publică, rezultă că într-un litigiu de contencios administrativ,

pentru a avea calitate de pârât, respectiv intimată, este suficient ca autoritatea

publică să fie emitenta actului administrativ contestat.

Pe cale de consecință,

în speță, solicitându-se anularea actelor administrative emise de o autoritate publică

județeană, respectiv

Agenția

Brăila a

Autorității Rutiere Române, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 10

alin. (1) teza I potrivit cărora litigiile privind acte emise sau încheiate de autorități

publice locale și județene se soluționează în fond de către Tribunalele administrativ

fiscale.

Cu alte cuvinte, împrejurarea

că această autoritate județeană nu are personalitate juridică nu este de natură

să atragă automat competența materială a Curții de apel, corespunzător calității

de autoritate centrală a instituției ierarhic superioare - Autoritatea Rutieră Română

ci, pentru considerentele mai sus menționate, competența aparține Tribunalului,

în speță Tribunalul Brăila, în raza căruia se află sediul ambelor părți și în concordanță

cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.

În raport de toate aceste

considerente Curtea va admite recursul declarat în cauză și, casând sentința atacată,

va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC D.C. SRL împotriva sentinței civil nr. 9 din 30 ianuarie 2007 a Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.