ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de 04 octombrie 2006 reclamanta SC D.C. SRL Brăila a solicitat anularea deciziilor nr. 3466 din 02 august 2006 și nr. 3497 din 04 august 2006, emise de Agenția Autorității Rutiere Române Brăila, prin care a fost suspendată, pe o perioadă de 30 de zile, copia conformă pentru transport rutier public de persoane a licenței de transport, precum și repararea pagubei provocate prin emiterea acestor acte administrative, în cuantum de 440 RON.

Tribunalul Brăila, s ecția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 148/F CA din 16 noiembrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați reținând că Agenția Brăila a Autorității Rutiere Române, emitenta actelor contestate, este o structură teritorială a Agenției Rutiere Române, fără personalitate juridică și care nu poate sta în judecată în nume propriu, actele emise de această structură organizatorică fiind acte ale Autorității Rutiere Române, ale cărei atribuții le îndeplinește, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 al Regulamentului privind organizarea și funcționarea Autorității Rutiere Române, anexă la H.G. nr. 625/1998.

S-a reținut de asemenea că Autoritatea Rutieră Română făcând parte, potrivit actelor normative sus-menționate, din categoria autorităților publice centrale, competența de soluționare a contestației formulate în cauză aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ . Soluționând în fond pricina, Curtea de Apel Galați, s ecția contencios administrativ și fiscal , prin sentința civilă nr. 9 din 30 ianuarie 2007, a respins acțiunea formulată de SC D.C.

SRL, cu motivarea că, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada încălcării, de către autoritatea pârâtă, a unui drept ocrotit de lege, iar aspectele reclamate de aceasta, privind particularitățile traseului și ale pasagerilor, i-au fost cunoscute la data obținerii licenței, mai mult decât atât, s-a apreciat că recurenta a fost cea care a nesocotit obligațiile ce-i reveneau potrivit licenței de transport public de persoane.

Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel Galați, cu motivarea că instanța de fond nu a cercetat toate aspectele contestate privind particularitățile traseului și inconvenientele legate de defectarea unor mijloace de transport și nici nu a reținut, în legătură cu acest ultim aspect, existența unui caz fortuit ce exonerează societatea de vinovăție; a fost invocată în acest sens Anexa 7 la Ordinul Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1892/2006. Recursul se va admite în sensul și pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Analizând actele dosarului rezultă că obiectul acțiunii, formulată de reclamanta SC D.C.

SRL, îl reprezintă anularea deciziilor nr. 3466 din 02 august 2006 și nr. 3497 din 04 august 2006 emis de Agenția Brăila a Autorității Rutiere Române, prin care a fost suspendată, pentru 30 de zile, copia conformă pentru transport rutier public de persoane, a licenței de transport acordată reclamantei. Cum potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin autoritatea publică se înțelege orice organ de stat sau al autorităților administrativ teritoriale, care acționează în regim de putere publică, rezultă că într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitate de pârât, respectiv intimată, este suficient ca autoritatea publică să fie emitenta actului administrativ contestat.

Pe cale de consecință, în speță, solicitându-se anularea actelor administrative emise de o autoritate publică județeană, respectiv Agenția Brăila a Autorității Rutiere Române, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I potrivit cărora litigiile privind acte emise sau încheiate de autorități publice locale și județene se soluționează în fond de către Tribunalele administrativ fiscale. Cu alte cuvinte, împrejurarea că această autoritate județeană nu are personalitate juridică nu este de natură să atragă automat competența materială a Curții de apel, corespunzător calității de autoritate centrală a instituției ierarhic superioare - Autoritatea Rutieră Română ci, pentru considerentele mai sus menționate, competența aparține Tribunalului, în speță Tribunalul Brăila, în raza căruia se află sediul ambelor părți și în concordanță cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.

În raport de toate aceste considerente Curtea va admite recursul declarat în cauză și, casând sentința atacată, va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC D.C. SRL împotriva sentinței civil nr. 9 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.