ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 17

noiembrie 2006, reclamanta SC D.C. SRL Brăila a chemat în judecată A.R.R.,

solicitând anularea deciziei nr. 3788 din 5 septembrie 2006 prin care s-a

dispus suspendarea pe timp de 30 de zile a licenței de transport și obligarea

pârâtei la 220 RON despăgubiri.

În motivarea cererii, reclamanta a

invocat nulitatea actului atacat, întrucât nu a fost însoțit de nota de control

încheiată la 30 august 2006, precum și netemeinicia măsurii, pârâta neținând

cont de faptul că microbuzul controlat a fost utilizat fortuit, pentru a prelua

călătorii pe traseul Râmnicu Sărat – Brăila, întrucât vehiculul cu care s-a

licitat se defectase.

Prin sentința nr. 34 din 27 martie 2007

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta, utilizând pentru efectuarea transportului

rutier de persoane un alt vehicul decât cel pentru care obținuse licență de traseu,

a comis o abatere gravă, încălcând prevederile art. 11 alin. (2) lit. n) din

Normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere, aprobate

prin Ordinul nr. 1987/2005.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta SC D.C. SRL Brăila, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat că instanța a

omis să se pronunțe asupra excepției nulității absolute a deciziei care nu a

fost însoțită de nota de control nr. 3757 din 30 august 2006, ce a stat la baza

întocmirii actului.

Pe fondul litigiului, s-a învederat că

instanța de fond nu a avut în vedere faptul că folosirea unui alt vehicul s-a

datorat defectării microbuzului care efectua transportul, societatea

îndeplinindu-și obligația de a transporta persoanele imobilizate pe traseu.

De altfel, a invocat reclamanta, abaterea

prevăzută de Ordinul nr. 1987/2005 a fost dezincriminată prin Ordinul nr.

1892/2006 prin care s-au aprobat noile norme pentru organizarea și efectuarea

transporturilor rutiere.

Într-un ultim motiv de recurs, reclamanta

a arătat că împrejurarea că la controlul efectuat s-a constatat că au fost

transportate 21 în loc de 16 persoane cât era capacitatea microbuzului nu este

imputabilă societății, fiind culpa conducătorului auto care fusese instruit să

respecte numărul de călători în conformitate cu locurile mașinii.

Examinând cauza în raport de motivele

invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Excepția nulității deciziei contestate,

prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 30 de zile a licenței de

transport, este neîntemeiată, nota de control la care s-a referit reclamanta

reprezentând un act preparator, întocmit în procedura elaborării actului

administrativ producător de efecte juridice, care este decizia nr. 3788/2006.

Pe fondul litigiului, Curtea a reținut în

mod justificat că aspectele constatate în ziua de 30 august 2006 constituie

abatere gravă, în înțelesul art. 11 alin. (2) lit. n) din Normele privind

organizarea și efectuarea transporturilor rutiere aprobate prin Ordinul nr.

1987/2005, act normativ în vigoare la acea dată.

Măsura suspendării licenței de transport

a fost corect dispusă, societatea efectuând transportul cu alt vehicul decât

cel cu care a participat la ședința de atribuire și a obținut licența de traseu

sau decât cel cu care acesta a fost înlocuit.

Reclamanta avea posibilitatea de a

solicita pârâtei pentru traseul județean respectiv, aprobarea de a înlocui

autovehiculul titular cu unul de rezervă, ce ar fi întrunit același număr de

puncte, ceea ce nu a făcut, microbuzul verificat în ziua de 30 august 2006

nefiind dintre cele cu care societatea a participat la atribuirea traseelor.

De asemenea, instanța de fond a reținut

în mod întemeiat incidența dispozițiilor art. 63 din Ordinul nr. 1987/2005,

potrivit cărora operatorul de transport și nu conducătorul auto are obligația

de a verifica numărul de călători, ce trebuie să corespundă locurilor cu care

este dotat microbuzul.

În raport de cele expuse mai sus Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

D.C. SRL– Brăila împotriva sentinței nr. 34/F din 27 martie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

iunie 2007.