ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 15 iulie 2005 și

precizată ulterior, SC A.T. SRL Brăila a solicitat în contradictoriu cu A.R.R.

și I.G.C.T.I., anularea procesului – verbal încheiat la 13 iunie 2005 de către

Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor din programul de

transport rutier, precum și a atribuirii electronice ce decurge din acel proces

- verbal, cu consecința declarării sale drept unic câștigător al traseului

Brăila – Râmnicu Sărat, cu repartizările C 1 – C 2 – C 3 – C 4 – C 5 – C 6 – C 8;

C 9 – C 10 – C 11 – C 12 – C 13 – C 14 – C 15.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin procesul - verbal contestat nu s-a realizat o

repartizare echitabilă a licențelor de traseu între societățile comerciale

participante, deoarece la un control efectuat anterior, s-a constatat că SC D.C.

SRL nu efectuase cursele C 8 și C 15 în perioada 24 decembrie 2003 - 6 mai

2004.

Ca atare, SC A.T. SRL Brăila

nu putea obține un număr de puncte egal cu cealaltă societate comercială pentru

traseul în discuție, în condițiile în care aceasta din urmă trebuia să aibă o

vechime neîntreruptă în execuție mai mică de 1 an și deci, un număr de 2

puncte.

Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 64 din 18 aprilie 2006 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că

reclamanta nu a făcut dovada faptului că la repartizarea licențelor de traseu,

i-au fost atribuite mai puține puncte decât cele cuvenite.

Împrejurarea că una din

societățile comerciale concurente a fost sancționată pentru neefectuarea unor

trasee, nu conduce automat la concluzia că aceasta trebuia depunctată, sau că

ea ar fi pierdut, prin această măsură, calitatea de operator pe traseele

respective.

În plus, atât timp cât

sancțiunea aplicată de A.R.R. a rămas irevocabilă, nu se putea aplica

societății concurente o nouă sancțiune pentru aceeași abatere, căci în caz

contrar s-ar aduce o vădită atingere principiului non bis in idem.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC A.T. SRL Brăila, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta a susținut că

prima Instanță nu a clarificat problema referitoare la lipsa de calitate

procesuală pasivă a A.R.R., deși actul administrativ dedus judecății fusese

emis de către I.G.C.T.I.

Pe de altă parte, s-a

considerat, în lipsa unor dovezi concludente, că recurenta este îndreptățită să

obțină un punctaj egal cu firma concurentă, cu toate că sarcina probei îi

revenea pârâtului I.G.C.T.I.

Recursul este nefondat sub

aspectul ambelor critici formulate.

Procesul - verbal din 13

iunie 2005, supus controlului jurisdicțional a fost încheiat de către Comisia

de validare a atribuirii electronice a traseelor din Programul de transport

rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național.

Comisia de validare își

exercită însă, atribuțiile specifice în vederea licențierii operatorilor de

transport rutier, ce reprezintă unul din scopurile pentru care s-a constituit A.R.R.,

ca organism tehnic specializat al M.T. (art. 3 din O.G. nr. 95/1998).

Prin urmare, ca instituție

publică cu personalitate juridică înființată în subordinea M.T., care prin

adresa din 3 iunie 2005 a răspuns la sesizarea reclamantei, A.R.R. are calitate

procesuală pasivă în prezentul litigiu.

Are această calitate și I.G.C.T.I.,

întrucât prin reprezentantul său în Comisia de Validare a realizat operațiunea

de atribuire electronică a traseelor și așa cum corect s-a reținut în sentință,

reclamanta a pus în discuție tocmai corectitudinea modului de atribuire a unei

licențe de traseu.

Pe de altă parte, reclamanta

nu a demonstrat faptul că la repartizarea licențelor de traseu i-au fost atribuite

mai puține puncte decât cele la care era îndreptățită și chiar dacă anterior,

societatea comercială concurentă (SC D.C. SRL Brăila) a fost sancționată pentru

neefectuarea traseului atribuit ea nu a pierdut, în mod automat, calitatea de

operator pe traseele repartizate.

Având în vedere

considerentele expuse în cele ce preced și inexistența unor motive de casare,

de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi

invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A.T. SRL împotriva sentinței nr. 64 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 aprilie 2007.