ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3407/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3407/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
sentința comercială nr. 12758 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția
a VI-a comercială, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC E.E. SRL
și pârâta SC R. SA cu sediul în Roman a fost obligată la plata sumei de
53.635.986 lei și penalități de întârziere aferente de 0,15 % pe zi de
întârziere la 19.040 dolari S.U.A. în lei la data plății precum și penalități
de întârziere aferente de 0,15% pe zi de întârziere; s-au respins ca
neîntemeiate celelalte pretenții și pârâta a fost obligată la cheltuieli de
judecată.
Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 670 din 13 decembrie 2006 a admis
apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond pe care a
schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 6.400 dolari
S.U.A. plus TVA aferentă (sumă plătibilă în lei la cursul de schimb practicat
de B.N.R. în ziua plății) plus penalități de 0,15% pe zi de întârziere aferente
acestei sume de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a
debitului, sume reprezentând prețul pentru fazele a doua și a treia de
implementare a programului informatic; s-au menținut în rest celelalte
dispoziții ale sentinței și intimata a fost obligată la plata sumei de 337,19
lei către apelante cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 3262 din 23 octombrie
2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a constatat
nulă cererea privind recursul declarat de reclamanta SC E.E. SRL BUCUREȘTI
împotriva deciziei instanței de apel în temeiul art. 302
1
lit. c) C.
proc. civ. și s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva
aceleiași decizii.
SC E.E. SRL cu sediul în București a
formulat contestație în anularea deciziei nr. 3262 din 23 octombrie 2007 în
temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 C. proc. civ. și
rejudecarea recursului.
Contestatoarea a invocat dispozițiile art.
318 C. proc. civ. și a susținut că decizia atacată este rezultatul unei erori
materiale deoarece instanța a dispus anularea recursului cu motivarea că nu
rezultă motivele de nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 C.
proc. civ., deși în pagina a treia, paragraful 2 acestea au fost indicate.
S-a susținut în temeiul dispozițiilor art.
317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. că instanța de recurs a dispus la termenul
din 26 iunie 2007 citarea întrucât nu aveau termen în cunoștință în sensul art.
153 C. proc. civ., dar procedura de citare nu a fost efectuată.
Prin întâmpinare intimata SC C.R. SA
(fostă SC R. SA Roman) a solicitat respingerea contestației întrucât față de
motivele invocate nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile legii
invocate de contestatoare.
Contestația în anulare nu este
fondată.
Potrivit dispoziției art. 318 teza I C.
proc. civ. text de lege invocat de contestatoare „hotărârile instanțelor de
recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul
unei greșeli materiale”.
În speță, instanța de recurs a reținut
că reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc.
civ., dar din redactarea acestuia nu rezultă motivele de nelegalitate potrivit
dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. în temeiul cărora se poate
solicita modificarea sau casarea deciziei.
Așa fiind, nu suntem în prezența unei
erori materiale în sensul că instanța nu ar fi sesizat faptul că motivele de
recurs au fost indicate, întrucât aceasta a apreciat că argumentele aduse în
combaterea soluției pronunțată de instanța de apel, nu se încadrează în
motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.
proc. civ.
Nici al doilea motiv invocat de
contestatoare în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
nu este întemeiat.
Astfel, instanța de recurs a dispus
din eroare citarea contestatoarei – reclamante pentru termenul din 26 iunie
2007 deoarece aceasta avea termen în cunoștință, fiind prezentă la termenul anterior
din 15 mai 2007 prin apărător și potrivit art. 153
1
C. proc. civ. nu
trebuia să mai fie citată.
Pentru considerentele reținute urmează
a se respinge contestația în anulare întrucât nu sunt întrunite cerințele
prevăzute de art. 318 alin. (1) și art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC E.E. SRL București împotriva deciziei nr. 3262
din 23 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14
noiembrie 2008.