ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1044/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1044/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la Curtea de Apel Galați, reclamanta SC D. S.RL Galați a solicitat
suspendarea executării actului administrativ nr. 4470 din 09 august 2007
prin care s-a dispus
retragerea licenței de traseu pentru Galați - Huși.
În
motivarea cererii reclamanta a arătat că în mod nejustificat s-a dispus
retragerea licenței. Că măsura dispusă aduce grave prejudicii atât financiare
cât și asupra societății, stoparea activității poate duce la disponibilizarea
personalului și perturbarea activității societății.
Pârâta a solicitat
respingerea cererii susținând că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două
condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 100
din 4 septembrie 2007 Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea efectelor Deciziei
nr. 4470 din 9 august 2007 emisă de A.R.R. – agenția Galați până la
soluționarea irevocabilă a acțiunii formulată de reclamanta SC D. SRL Galați.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că imposibilitatea desfășurării
activității prin retragerea licenței de traseu reprezintă cazul bine justificat,
iar paguba iminentă este dată de imposibilitatea prestării serviciilor.
Menținerea
unei atare situații ar avea însă consecințe nefaste pentru societate, căreia
i-ar fi paralizată desfășurarea activității până la soluționarea irevocabilă a
litigiului, ceea ce generează indubitabil pagube materiale.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs recurenta - pârâtă A.R.R., criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul
este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 precum și pe cele ale art. 304
1
C. proc. civ.
În
motivele de recurs se susține că față de faptul că cererea de suspendare a fost
introdusă în termenul de soluționare a plângerii prealabile, instanța de fond
în mod greșit a dispus suspendarea efectelor actului administrativ atacat până
la soluționarea irevocabilă a recursului, întrucât în condițiile art. 14 măsura
suspendării trebuia dispusă până la pronunțarea instanței de fond.
Consideră
recurenta că pentru a dispune suspendarea instanța de fond trebuia să rețină și
să arate, pentru a fi îndeplinite cerințele cumulative si imperative prevăzute
de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care ar fi cazurile bine justificate și care
ar fi paguba iminentă ce i-au format convingerea că se impune suspendarea
deciziei de retragere a licenței de traseu.
Examinând cauza în raport cu
actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente,
inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că
recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte, din oficiu, a
reținut în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,
privind încălcarea normelor de competență.
Motivul de
casare, astfel reținut face inutilă examinarea criticilor privind nelegalitatea
și netemeinicia soluției pronunțate de instanța de fond.
Obiectul acțiunii îl
formează suspendarea executării actului administrativ nr. 4470 din 9 august
2007 adoptată de A.R.R. – agenția Galați, prin care s-a dispus retragerea
licențelor de traseu pentru ruta Galați - Huși.
Emitentul actului
administrativ contestat este, așadar, o autoritate publică de nivel județean,
care chiar dacă nu are personalitate juridică, are capacitate de drept public.
De altfel, în cuprinsul
Legii nr. 554/2004 sunt numeroase texte care fac trimitere la autoritatea
emitentă a actului (art. 7 alin. (1) – „să solicite autorității publice emitente”,
art. 13 alin. (1) – „va putea cere autorității al cărui act este atacat”) dar
nu există nici o prevedere legată de personalitatea juridică a autorității
publice.
În cauză, cu certitudine actul
a cărui anulare se cere a fost emis de o autoritate publică județeană.
Potrivit dispozițiilor art. 10
alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1
lit. d) C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanță, recursurile în
materie de contencios administrativ când actul administrativ atacat a fost emis
de o autoritate sau instituție de interes local sau județean.
Cum actul administrativ a
fost emis de A.R.R. - agenția Galați, competența de soluționare a cauzei revine
Tribunalului Galați.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) și alin.
(2) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată cu
consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
A.R.R., împotriva sentinței civile nr. 100 din 4 septembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și
trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 martie 2008.