ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 63/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9336 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara în soluționarea cauzei, a fost declinată competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul V.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiș, in favoarea Tribunalului Timis. Prin sentința civilă nr. 2743/PI din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a fost respinsă contestația formulata si precizată de contestatorul V.M.G. Prin Decizia civilă nr. 1044 din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost respins recursul declarat de către reclamantul-recurent V.M.G.

Pentru a pronunta aceasta ultima hotarare, instanta de recurs a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept, aceleasi cu cele retinute de prima instanta investita: Prin acțiunea pendinte, reclamantul a contestat Decizia de recalculare a pensiei nr. 172551 din 1 iulie 2007, emisă de pârâtă în temeiul O.U.G. nr. 19/2007. Întrucât dreptul la pensie al reclamantului s-a născut la data de 01 ianuarie 1998, sub imperiul Legii nr. 3/1977, în mod corect s-a reținut de către pârâtă, prin Decizia de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007 că, stagiul complet de cotizare utilizat la calcularea punctajului mediu anual al reclamantului este de 30 de ani, așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G.

nr. 1550/2004 cu cele ale art. 8 din Legea nr. 3/1977, neavând relevanță că vechimea în muncă a reclamantului este de 38 de ani, 7 luni și 8 zile. De altfel, reținerea unui stagiu complet de cotizare de 38 de ani, 7 luni și 8 zile nu profită reclamantului, întrucât ar avea ca efect diminuarea punctajului mediu anual al acestuia, punctaj ce se stabilește conform art. 77 din Legea nr. 19/2000. Stagiul complet de cotizare de 30 de ani a fost utilizat și la emiterea Deciziei de pensionare nr. 172551 din 30 noiembrie 2005, rămasă definitivă prin necontestare. Datele înscrise în adeverința din 10 octombrie 2007, emisă de SC C.D.

SA Craiova, nu puteau fi luate în considerare la emiterea deciziei de pensionare contestate, intrucat adeverința este ulterioară emiterii Deciziei de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007. Pe de altă parte, din buletinul de calcul, ce a stat la baza emiterii Deciziei de pensionare nr. 172551 din 30 noiembrie 2005, rezultă că salariile menționate în această adeverință au fost valorificate la recalcularea pensiei reclamantului în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, fiind acordat și punctajul corespunzător pentru contribuția reclamantului la fondul pentru pensia suplimentară, așa cum prevede art. 165 din Legea nr. 19/2000 (filele 37-43 din Dosarul nr. 12356/325/2007 al Tribunalului Timiș). Decizia de pensionare nr. 172551 din 30 noiembrie 2005 are caracter definitiv, ca urmare a necontestării ei, astfel încât reclamantul nu mai poate repune în discuție punctajul stabilit prin această decizie.

Deși invocă încălcarea prevederilor art. 78 alin. (1), art. 80 alin. (1), art. 164 alin. (1) și alin. (2) și art. 166 din Legea pensiilor nr. 19/2000, pe care o citează uneori greșit ca fiind Legea nr. 20/2007, recurentul nu arată în ce constă această încălcare. Din cuprinsul Deciziei de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007 și a actelor depuse la dosarul de pensionare, anterior emiterii acestei decizii, rezultă că pensia reclamantului-recurent a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile la data emiterii deciziei de pensionare. Adeverințele din 5 martie 2008, emisă de C.E.C. București - Direcția de Comunicare și protocol, din 27 noiembrie 2007, emisă de M.A.D.R., și adeverința din 1 noiembrie 2007, emisă de SC C. SA Timișoara, sunt ulterioare emiterii Deciziei de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007, astfel încât nu puteau fi avute în vedere la emiterea acesteia.

Cererea recurentului de obligare a pârâtei la stabilirea unei pensii de 1700 lei lunare și la plata unor despăgubiri de 70.255 lei pe perioada 01 ianuarie 1998-1 decembrie 2008, stabilite conform notei de calcul depusă ca anexă la concluziile scrise din 6 mai 2008, este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile art. 316 coroborate cu ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ., deoarece reprezintă cereri noi în recurs, vizând și o perioadă anterioară emiterii Deciziei de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007, perioadă în care Deciziile de pensionare nr. 172551 din 8 decembrie 1997 și nr. 172551 din 30 noiembrie 2005 au produs efecte juridice. Or, aceste ultime decizii sunt definitive, prin necontestare, conform art. 88 din Legea nr. 19/2000.

Împotriva decizii instanței de apel a formulat, la data de 07 noiembrie 2008, cerere de recurs reclamantul V.M.G., prin care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, expunerea de motive fiind redata pe larg in cuprinsul cererii din 07 noiembrie 2009-fila 4. La termenul de judecata din 13 ianuarie 2010, Inalta Curte, in lipsa partilor, a reținut cererea de recurs în pronunțare, in considerarea exceptiei inadmisibilității declarării acestei căi extraordinare de atac împotriva unei decizii cu caracter irevocabil, in conditiile legii-art. 377 alin. (2) pct. 4. Înalta Curte va r espinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul V.M.G., pentru considerentele ce urmeaza: Dispozitivul Deciziei civilă nr. 1044 din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care a fost respins recursul reclamantului V.M.G.

împotriva sentinței civile nr. 2743 din 13 decembrie 2007, cuprinde mentiunea expresa „irevocabila, pronuntata la data de 13 mai 2008”. În raport de aceasta mentiune si avand in vedere dispozitile exprese ale art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementeaza obiectul recursului, respectiv hotararile fara drept de apel, cele date in apel si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala, Înalta Curte constata ca hotararea atacata nu poate fi incadrata in nici una din ipotezele prescrise de lege (fiind ea insasi o hotarare pronuntata de o instanta de recurs). Este necesara, asadar, indeplinirea conditiei de admisibilitate prescrisa de norma pocedurala susmentionata, constand, in principal, in identificarea categoriei de hotarari judecatoresti determinate de lege susceptibila de a fi supusa controlului judiciar in calea de atac promovata.

În situatia concreta dedusa judecatii in care hotararea atacata nu intra in categoria celor prescrise de lege, cererea care materializeaza in sine exercitarea unei cai extraordinare de atac, in alte conditii decat cele legale, va fi respinsa ca inadmisibila. Recunoasterea unei cai de atac in alte conditii decat cele prescrise de norma legala procesuala constituie o incalcare a principiului legalitatii acestora, precum si a principiului constitutional al egalitatii in fata legii si autoritatilor, ceea ce inseamna, in egala masura, un alt aspect de inadmisibilitate. Pentru aceste considerente de fapt si de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va r espinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul V.M.G.

împotriva Deciziei nr. 1044 din 13 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.M.G. împotriva Deciziei nr. 1044 din 13 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.