ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6535/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 martie

2011 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta V.O.A.D. a chemat în judecată pe

pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând acordarea, începând cu luna

ianuarie 2011, a punctajului suplimentar aferent timpului de muncă lucrat în

grupa a II-a, conform Legii nr. 263/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 2782 din 16 mai 2011, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de

reclamanta V.O.A.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Timiș, reținând că cererea este neîntemeiată, dat fiind că modalitatea de calcul

a punctajului la stabilirea drepturilor de pensie nu contravine dispozițiilor

legale incidente în materie.

Prin Decizia nr. 28

din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și

asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamantă, ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut că, prin Decizia civilă nr. 582 din 19

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 4393/30/2006 a

fost anulată decizia de pensionare din 19 septembrie 2006 emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Timiș și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie în

care să ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie un stagiu complet de

cotizare de 25 de ani și 10 luni.

S-a constatat că, la

pronunțarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că "potrivit

anexei 3 din Legea nr. 19/2000 la care face trimitere art. 167 lit. a) din

lege, persoanele pensionate în perioada aprilie 2006 - iulie 2006 beneficiază

de un stagiu complet de cotizare de 25 de ani și 10 luni, vârsta asiguratei

fiind de 57 de ani și 10 luni.

Potrivit Anexei 9 la

Ordinul nr. 340/2001, reclamanta, se poate pensiona în luna ianuarie 2009 la

vârsta de 58 de ani și 6 luni și ar beneficia de un stagiu complet de cotizare

de 27 de ani.

Reclamanta, însă, nu

s-a pensionat la vârsta standard, ci beneficiind de reducerea acestei vârste,

din coroborarea dispozițiilor art. 167 lit. a) cu cele ale art. 167 alin. (2)

din lege și cu cele ale Anexei 9 la Ordinul nr. 340/2001, din care rezultă că

în raport de data pensionării beneficiază de un stagiu complet de cotizare de

25 de ani și 10 luni.

O.U.G. nr. 100/2008 a

modificat dispozițiile Legii nr. 19/2000 introducând art. 78

2

alin.

(1) lit. b) conform cu care asigurații care au desfășurat activități în locuri

de muncă încadrate în grupele I sau II de muncă, potrivit legislației

anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de majorarea punctajelor

anuale.

În considerarea

acestor prevederi legale, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei.

Prin Decizia nr. 276

pronunțată la 8 februarie 2011 în Dosarul nr. 5092/30/2010, irevocabilă, Curtea

de Apel Timișoara a respins acțiunea reclamantei, reținând că sunt exceptate de

la aplicarea dispozițiilor art. 78

2

alin. (1) lit. b) din Legea nr.

19/2000, introdus prin O.U.G. nr. 100/2008, persoanele pentru care la

deschiderea drepturilor de pensie s-au aplicat prevederi mai avantajoase

referitoare la vechimea în muncă.

A mai reținut că, în

speță, la deschiderea drepturilor de pensie ale reclamantei s-a folosit un

stagiu complet de cotizare special de 25 de ani și 10 luni, conform Deciziei

nr. 582 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.

4393/30/2006 și că reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 78

2

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.

A apreciat că a

considera altfel, nu ar face decât ca inechitățile dintre pensionari ce s-au

dorit înlăturate, să persiste în continuare, întrucât persoanele ale căror

drepturi de pensii s-au stabilit folosindu-se stagii speciale, să obțină și un punctaj

suplimentar pentru anii de muncă lucrați în grupa I sau a II-a, iar cei ale

căror drepturi s-au deschis folosindu-se stagiul complet de cotizare de drept

comun, să obțină doar punctajul suplimentar acordat.

Prin Legea nr.

263/2010 intrată în vigoare la 1 ianuarie 2012, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost abrogate.

Art. 169 din lege a

reluat dispozițiile art. 78

2

din Legea nr. 19/2000 prevăzând

aceleași condiții pentru acordarea punctajului suplimentar pentru activitatea

desfășurată în grupele I sau a II-a de muncă.

Prevalându-se de

aceste dispoziții, reclamanta s-a adresat instanței solicitând obligarea

pârâtei la recalcularea drepturilor ei de pensie începând cu 1 ianuarie 2011.

Instanța de recurs a

apreciat că Decizia nr. 276 din 8 februarie 2011 se bucură de putere de lucru

judecat în ce privește constatările cu privire la îndeplinirea de către

reclamantă a condițiilor legale cu privire la acordarea punctajului

suplimentar, respectiv cu privire la natura stagiului de cotizare utilizat cu

privire la deschiderea drepturilor de pensie.

Decizia nr. 582/2007

nu face nicio referire cu privire la natura stagiului de cotizare, ci

stabilește doar ce stagiu trebuie aplicat reclamantei pentru a se putea

pensiona.

Decizia în interesul

Legii nr. 4/2011 a ICCJ nu aduce atingere hotărârilor judecătorești pronunțate

anterior și nici nu îndreptățește instanța să facă o nouă analiză a naturii

stagiului de cotizare utilizat în cazul reclamantei, în condițiile în care

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că este un stagiu

special de cotizare.

Principiile

contributivității au fost avute în vedere și la pronunțarea Deciziei nr. 276

din 8 februarie 2011, scopul adoptării O.U.G. nr. 100/2008 fiind de a înlătura

inechitățile apărute prin aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 pentru

categoriile de pensionari care - până la data de 1 aprilie 2001 - au desfășurat

activități în fostele grupe I și II de muncă, persoane care beneficiau de un

bonus la stagiu de cotizare care nu se regăsea și în punctajul asiguratului.

Abrogarea O.U.G. nr.

100/2008 și a Legii nr. 19/2000 nu lipsește de efecte hotărârea judecătorească

pronunțată cu privire la îndeplinirea condițiilor de acordare a punctajului

suplimentar, cu atât mai mult cu cât prevederile acestei ordonanțe sunt

recunoscute și de Legea nr. 263/2010, alin. (4) din art. 169 prevăzând doar

acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea

acordată conform O.U.G. nr. 100/2008.

Este adevărat că

acțiunea reclamantei are un alt temei juridic, însă cauza acțiunii este

aceeași, scopul urmărit de reclamantă prin promovarea acțiunii fiind acordarea

punctajului suplimentar pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă.

Atâta timp cât și

prin Legea nr. 263/2010, art. 169, au fost menținute aceleași condiții pentru

acordarea punctajului suplimentar și nu a intervenit nici un element nou de

natură a modifica situația avută în vedere la pronunțarea Deciziei nr. 276 din

8 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara care a verificat îndeplinirea acelorași

condiții de acordare a punctajului suplimentar, instanța nu poate încălca

puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 276 din 8 februarie 2011, astfel că în

mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta V.O.A.D., în temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 9 februarie 2012, sub nr. 997/1/2012.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că există hotărâri potrivnice date în recurs de Curtea de

Apel Timișoara, cu referire la varianta corectă a stagiului complet de cotizare

utilizat la calculul punctajului mediu anual.

Astfel, revizuenta a

susținut că Decizia nr. 28 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale este potrivnică Deciziei civile

nr. 582 din 19 iunie 2007, care a decis irevocabil stagiul complet de cotizare

conform Legii nr. 19/2000, Anexa 3, în funcție de data pensionării, precum și dezlegării

date prin decizia în interesul Legii nr. 4/2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Revizuenta a făcut

trimitere la dispozițiile art. 169 alin. (3) și (4) din Legea nr. 263/2010 și a

susținut că stabilirea stagiului complet de cotizare și a punctajului mediu

anual corespunzător legislației în vigoare la data pensionării prin Decizia

civilă nr. 582 din 19 iunie 2007 îndeplinește dispozițiile art. 169 alin. (3)

din Legea nr. 263/2010.

În consecință,

revizuenta a solicitat ca, urmare a anulării deciziei a cărei revizuire se

cere, să fie obligată intimata Casa Județeană de Pensii Timiș la acordarea

începând cu data de 1 ianuarie 2011 a punctajului suplimentar în conformitate

cu dispozițiile art. 169 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.

Examinând cererea de

revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., instanța constată următoarele:

Cu ocazia

dezbaterilor, la termenul de judecată din 25 octombrie 2012, Înalta Curte a

invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție

care este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de

revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Revizuirea, în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite

cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești

definitive și potrivnice, date în dosare deosebite; existența triplei

identități de părți, obiect și cauză, și ca în cel de-al doilea proces să nu se

fi invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta

să nu fi format obiect de dezbatere.

Revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii

lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate

cu încălcarea acestui principiu.

În speță, se constată

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși

admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi

contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, hotărârea a

cărei revizuire se solicită s-a pronunțat în litigiul având ca obiect cererea

reclamantei V.O.A.D. de obligare a pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș de

acordare începând cu luna ianuarie 2011 a punctajului suplimentar aferent

timpului de muncă lucrat în grupa a II-a, conform dispozițiilor Legii nr.

263/2010.

În litigiul

soluționat prin Decizia nr. 582 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr.

4393/30/2006, obiectul cauzei l-a reprezentat contestația formulată de

reclamanta V.O.A.D. împotriva Deciziei nr. 237287 din 19 septembrie 2006 emisă

de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, iar prin decizia menționată,

pronunțată în recurs, a fost anulată decizia de pensionare contestată și a fost

obligată pârâta să emită o nouă decizie în care să se ia în calcul la

stabilirea drepturilor de pensie un stagiu complet de cotizare de 25 de ani și

10 luni.

Prin urmare, se

constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat

principiul autorității de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească

pretins a fi potrivnică de către revizuentă, întrucât chiar dacă între cele

două pricini există identitate de părți, cele două litigii nu au avut același

obiect și cauză, astfel că nu există tripla identitate de părți, obiect și

cauză.

De aceea, instanța,

constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va

dispune respingerea acesteia în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a

Deciziei nr. 28 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuenta V.O.A.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 25 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL