ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3377/2014

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 20 noiembrie

2012, reclamantul V.F. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii

Teleorman, solicitând obligarea acesteia la revizuirea drepturilor sale de

pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr.

100/2008 și art 169 din Legea nr. 263/2010 și plata diferențelor prin

neacordarea punctajelor suplimentare actualizate cu indicele de inflație la

data plății efective.

Prin sentința nr. 179 din data de 18

ianuarie 2013, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale

și contencios administrativ și fiscal,

a

respins, ca nefondată, acțiunea.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul

a reținut că reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia

nr. 112346 din 09 octombrie 1995 în condițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca

urmare a activității desfășurate în grupa I de muncă timp de 25 ani 6 luni și 23

zile.

Prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul

Teleorman în Dosarul nr. 551/87/2010, pârâta a fost obligată să emită în favoarea

reclamantului o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform

dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 în care la stabilirea punctajului mediu anual să

fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și la plata diferențelor

drepturilor de pensie rezultate din recalculare.

Tribunalul a reținut că prin acordarea

stagiului complet de cotizare de 20 de ani, recunoscut în considerarea unei norme

speciale, reclamantul a beneficiat deja de recompensarea activității desfășurate

în grupa I de muncă, nefiind posibil ca în considerarea aceleiași activități, să

beneficieze și de un punctaj suplimentar.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul

V.F. a formulat recurs.

Curtea de Apel București, secția a Vll-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia

nr. 4421/A din 27 septembrie 2013, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului.

Împotriva acestei decizii, reclamantul

a formulat un nou recurs.

La termenul din 28 noiembrie 2014, din

oficiu, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului pe care o va

admite pentru următoarele considerente.

Decizia recurată este o decizie irevocabilă

pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea recursului promovat de reclamant

împotriva sentinței civile nr. 179 LM din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Teleorman.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc.

civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurîsdicțională.

Prin urmare, față de dispozițiile anterior

citate, reclamantul nu are deschisă calea recursului la recurs, soluție la care

conduce și principiul unicității căii de atac, astfel că, Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibil, recursul promovat în aceste condiții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat

de reclamantul V.F. împotriva deciziei nr. 4421/A din 27 septembrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28

noiembrie 2014.