ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3404/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 528 din 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5790/87/2012 a fost admisă acțiunea reclamantului B.F., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Teleorman, fiind obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului cu aplicarea O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu plata diferențelor de pensie rezultate, actualizate cu inflația începând de la 1 ianuarie 2011 și cu plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamantul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă cu Decizia nr. 109522/1991 în baza Legii nr. 3/1977 și a apreciat că acesta beneficiază de recalcularea pensiei conform O.U.G.

nr. 100/2008 și art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, deoarece Legea nr. 3/1977 din care i s-a aplicat stagiul complet de cotizare de 20 ani pentru recalcularea pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005 nu reprezintă act normativ special, ci actul normativ general. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 2613/R din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Teleorman împotriva sentinței civile nr. 528 din 07 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 5790/87/2012, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B.F., fiind modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, reținându-se că, exceptările prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) teza a ll-a din O.U.G.

nr. 100/2008 sunt aceleași cu cele prevăzute de art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 alineat care privește situația recurentului-reclamant pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12 martie 2014, revizuentul B.F. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 2613 din 5 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5790/87/2012.

Prin Decizia civilă nr. 2406 din data de 04 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B.F., împotriva Deciziei civile nr. 2613 din 5 decembrie 2013, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se precizările făcute de revizuent la termenul de judecată din 4 aprilie 2014, potrivit cărora, cererea de revizuire a fost promovată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe considerentul existenței unor hotărâri potrivnice pronunțate de Curtea de Apel București, sens în care nu mai susține motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., situație în raport de care a solicitat declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În această situație, constatând că potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., competența materială de soluționare a prezentei cererii de revizuire revine Înaltei Curți, ca fiind instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 mai 2014. Revizuentul B.F. a formulat cerere de revizuire invocându-se motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în argumentarea căruia solicită, în baza probatoriul administrat, admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei 2613/R din 5 decembrie 2013 și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Teleorman, în prezentul dosar.

Din analiza dosarului, Înalta Curte constată că susținerea revizuentului privitoare la sentința pronunțată de Tribunalul Teleorman se referă la sentința civilă nr. 528 din 07 februarie 2013, care a fost modificată prin decizia a cărei revizuire se solicită, astfel că, din acest considerent se constată că cererea de revizuire privește hotărârile pronunțate în același ciclu procesual. La termenul din data de 04 noiembrie 2014, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile prevăzute de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., rămânând în pronunțare asupra acesteia. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Din cuprinsul cap II intitulat „Revizuirea hotărârilor" se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive, termene. Dintre aceste condiții, Înalta Curte a luat în examinare termenul cererii de revizuire, astfel cum este stabilit în art. 324 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Din text se desprinde cu claritate faptul că, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, curge de la pronunțarea acestei hotărâri.

Astfel, Decizia civilă nr. 2613/R din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, ar fi contrară sentinței civile nr. 528 din 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, ambele pronunțate în Dosarul nr. 5790/87/2012, iar cererea de revizuire a fost formulată de revizuentul B.F. la data de 12 martie 2014. În acest context, se reține că cererea de revizuire formulată de revizuentul B.F. a fost depusă peste termenul de o lună, prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Așa fiind, Înalta Curte va da eficiență prevederilor evocate și va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată revizuentul B.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.F. împotriva Deciziei civile nr. 2613/R din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și Asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.