ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3404/2014

Asupra cererii

de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 528 din 07

februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă,

asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5790/87/2012

a fost admisă acțiunea reclamantului B.F., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Teleorman, fiind obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale

reclamantului cu aplicarea O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010,

cu plata diferențelor de pensie rezultate, actualizate cu inflația începând de

la 1 ianuarie 2011 și cu plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, reclamantul a fost pensionat pentru munca

depusă și limită de vârstă cu Decizia nr. 109522/1991 în baza Legii nr. 3/1977

și a apreciat că acesta beneficiază de recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 100/2008

și art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, deoarece Legea nr. 3/1977 din

care i s-a aplicat stagiul complet de cotizare de 20 ani pentru recalcularea

pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005 nu reprezintă act normativ special, ci actul

normativ general.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Teleorman, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia

civilă nr. 2613/R din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Teleorman

împotriva sentinței civile nr. 528 din 07 februarie 2013 pronunțată de

Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 5790/87/2012, în contradictoriu cu

intimatul-reclamant B.F., fiind modificată sentința atacată în sensul

respingerii acțiunii ca neîntemeiată, reținându-se că, exceptările prevăzute de

art. 2 alin. (1) lit. a) teza a ll-a din O.U.G. nr. 100/2008 sunt aceleași cu

cele prevăzute de art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 alineat care

privește situația recurentului-reclamant pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12 martie 2014,

revizuentul B.F. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.,

revizuirea Deciziei civile nr. 2613 din 5 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul

nr. 5790/87/2012.

Prin Decizia

civilă nr. 2406 din data de 04 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost declinată

competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B.F.,

împotriva Deciziei civile nr. 2613 din 5 decembrie 2013, în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, reținându-se precizările făcute de revizuent la

termenul de judecată din 4 aprilie 2014, potrivit cărora, cererea de revizuire

a fost promovată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe

considerentul existenței unor hotărâri potrivnice pronunțate de Curtea de Apel București,

sens în care nu mai susține motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ., situație în raport de care a solicitat declinarea

competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În această

situație, constatând că potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., competența

materială de soluționare a prezentei cererii de revizuire revine Înaltei Curți,

ca fiind instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat

hotărârile pretins potrivnice, cererea de revizuire a fost înregistrată pe

rolul acestei instanțe la data de 5 mai 2014.

Revizuentul B.F.

a formulat cerere de revizuire invocându-se motivul prevăzut de art. 322 pct. 7

C. proc. civ., în argumentarea căruia solicită, în baza probatoriul

administrat, admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei 2613/R

din 5 decembrie 2013 și menținerea ca legală și temeinică a sentinței

pronunțate de Tribunalul Teleorman, în prezentul dosar.

Din analiza

dosarului, Înalta Curte constată că susținerea revizuentului privitoare la

sentința pronunțată de Tribunalul Teleorman se referă la sentința civilă nr. 528

din 07 februarie 2013, care a fost modificată prin decizia a cărei revizuire se

solicită, astfel că, din acest considerent se constată că cererea de revizuire

privește hotărârile pronunțate în același ciclu procesual.

La termenul din

data de 04 noiembrie 2014, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii

de revizuire, în raport de dispozițiile prevăzute de art. 324 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Revizuirea

fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează

sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât

în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Din cuprinsul

cap II intitulat „Revizuirea hotărârilor" se desprind condițiile de

admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare

procesuală ca revizuient, interes, motive, termene.

Dintre aceste

condiții, Înalta Curte a luat în examinare termenul cererii de revizuire,

astfel cum este stabilit în art. 324 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul

de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct.

1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când

hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la

pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la

pronunțarea ultimei hotărâri.

Din text se

desprinde cu claritate faptul că, termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), când

hotărârile au fost date de instanțe de recurs, de la pronunțare, iar pentru

hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Observând

decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că termenul

de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în

cazul în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, curge de la

pronunțarea acestei hotărâri.

Astfel, Decizia

civilă nr. 2613/R din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de muncă și asigurări sociale, ar fi contrară sentinței civile nr.

528 din 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte

de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, ambele

pronunțate în Dosarul nr. 5790/87/2012, iar cererea de revizuire a fost

formulată de revizuentul B.F. la data de 12 martie 2014.

În acest

context, se reține că cererea de revizuire formulată de revizuentul B.F. a fost

depusă peste termenul de o lună, prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ.

Așa fiind,

Înalta Curte va da eficiență prevederilor evocate și va respinge ca tardivă

cererea de revizuire formulată revizuentul B.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.F. împotriva Deciziei

civile nr. 2613/R din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de muncă și Asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.